Parerile Artistului in Blogosfera

Sal’tare
(Sursa imaginii Holiday Time)
Exista Duminici in care ai chef sa iti aduci aminte. Si de ce iti poti aduce aminte in general? Pai cel mai adesea de oamenii si de lucrurile de care iti este dor. Si cum ma stiti ca sunt un muntzoman convins, azi m-a luat dorul de munte. De vina in primul rand a fost si nenea Turambar si amintirile lui despre munte. Sigur ca si mai mult m-a ravasit faptul ca a inceput cu prea minunata Piatra a Craiului. Asa ca iata-ma pe mine la alergat pe “varfuri” si pe vai, insa printre bloguri, ca momentan sunt “consemnat la vatra” in asteptarea mandrului ficior. Dar gata cu gargara…
Pornim pe Jepii Mici. Si totusi doar, cat au spus copiii astia frumosi de la Air Waves despre ei, e un pic cam putin si un pic cam “de speriat”. Nu poti sa treci asa de usor de imaginea aceea panoramica a Busteniului si a vaii Prahovei, vazuta de aici sau de pe platou sau de imaginea Peretelui Florilor cu sau fara alpinisti agatati pe el. Si mergem si iar mergem, insa nu putem sa nu ne oprim la Caraiman sa bem un ceai si sa ascultam Fata din Caraiman cantata in sala de mese de iubitori ai cararilor:

Toma Sanziana si Dragos – Fata din Caraiman
Asculta mai multe audio Diverse
Dar hai ca daca mai stam mult aici parca vad ca ni se face lene. Asa ca luam rucsacii si ne promitem sa nu mai bem si la Babele un ceai ca parca vad ca ne uita domnul acolo. Insa la cabana Babele, daca esti un muntoman nu ai sansa sa intri in Babele, ci te va trage mai degraba cabanutza mica si inghesuita Floare de Colt apartinand Ginei si lui Ginel, de care v-am mai povestit eu si cu alte ocazii. Si n-am facut deloc rau ca ne-am oprit aici. O gasca de 4 muntomani au de gand sa mearga la Omu. Asa ca ne alaturam lor si gustam din plin privelistile pana acolo. Cerdacul e uimitor ca intotdeauna si parca iti ia rasuflarea si recunosc cat pot de sincer ca mi-ar placea sa il simt si eu “in pedale” ca Teo in poza cu Cerdacul. Si pentru ca nu mai sunt “turistul pregatit de alta data” mi-ar placea sa fac in continuare traseul asta al lui Leo Suteu, insa vara, nu iarna asa cum l-au facut ei. Si iata-ma’s si la Omu. E seara si uite ce vad – Panorama Vf Omu!
V-a placut? Va las pe voi sa continuati, ca eu tre sa incing un gratar, ca doar sunt mahalagiu de Giulesti!
Andrei…
KIP IN TACI

Sal’tare
(Image source Relaxed Island)
Uite ca trecu’ si 1 Mai si 2 Mai si am reusit de trei zile sa nu mai pun mana pe calculator si mai ales pe blog. A fost un exercitiu interesant, pentru ca am vrut sa imi amintesc cum e sa fac treaba prin curte, cum e sa stai seara la o vorba cu vecinii, sa fac gratar pentru doi, nu pentru o liota, sa ma uit relaxat la TV cum se chinuie unii pe soselele patriei pentru a ajunge la “focarele de distractie”. In linistea asta a mahalalei Giulestiului meu am inteles ca odata cu inaitarea in varsta am ajuns un fan al extra-sezonului si din punct de vedere al plimbarii, nu numai din cel financiar. Sigur ca e placut sa imi amintesc cuma acum vrem 6 ani faceam de 1 Mai traseul de alpinism 1 Mai pe undeva pe langa Olanesti, in Muntii Capatanii sau e al fel de fain sa imi amintesc cum am prins zapada de un 1 Mai cand am fost vreo 4 zile, in minivacanta asta la cabana Urlea. In fiecare seara aeam program de mers la isvor, ca o mica avalansa rupsese teava care aducea apa pana lanaga cabana. Nu ami zic ca de imaginea cu pajistea aia din fata cabanei plina de branduse, parca plantate de mana de om una langa alta. Insa cea mai draga dintre amintirile mele de 1 Mai este aceea din anul 1988, cand un ghindoc de copil fiind, ai mei m-au luat pentru prima oara intr-o excursie cu rucsacul in spinare. Punct plecare PIETROSITA. Tematica traseului: IALOMITA si valea ce ii poarta numele. Pentru copilul care eram excursia asta era ceva nemaipomenit. Ani dupa aceea revenind si la Zanoaga si la Scropoasa si la Bolboci, cabanele nu imi mai pareau atat de interesante. paraca intrasera un pic in pamant. Sigur ca si timpul isi spusese cuvantul… Insa Babele chiar si azi imi apre o mica “balaurica”. Mai ales ca acolo am avut parte de o experienta teribila, prima de acest fel: Cititi mai multe…»

Sal’tare
(N.B. Poza luata dupa E-Tur.Ro)
Cu siguranta fiecare din voi puteti spune la repezeala macar un loc superb din Romania, chiar si daca nu va place ca destinatie turistica si preferati mai degraba tari ca Grecia, Italia sau Turcia. Insa duoa cum spuneam, chiar si nefiind un fan al Romaniei, gasesti rapid un loc suoerb care ar putea sa fie BRANDUL TURISTIC NATIONAL.
Ei bine cred ca acest brand ar putea fi BABELE SI SFINXUL. Stiu o sa imi spuneti a e penal, o sa imi spuneti ca asa cum arata in jurul lor acum iti da impresia mai degraba impresia unui parc bucurestean plin cu pietroaie si plin de PET-uri. Ei bine asa arata acum, insa cred ca daca i-ar fi dat in gestiune si administrare unui agent turistic descurcaret, cred ca ar face ceva superb acolo. Plus ca avand telecabina care merge pana acolo, poate merge oricine, titul de depinde de cum stii sa prezinti. Plus ca la o aruncatura de bat e si CRUCEA CARAIMANULUI si nici nu ar trebui sa fie alipita ca simbol de Babe si Sfinx, insa se lipeste singura prin prezenta ei impunatoare acolo. Plus ca despre Babe si Sfinx chiar stie aproape toata lumea din Romania si Bucegii merita acest lucru, ca prea au devenit in ultimul timp muntii aia de care auzim ca sunt “cocalarizati la greu”. Asa ca sper sa se intample minunea!
(Cu acest articol particip la concursul organizat de Premier Tour, pentru desemnarea brandului turistic national)
Andrei…
KIP IN TACI

Sal’tare…
(Sursa imaginii Crick)
Azi am chef sa bag, intr-un singur post (asa inginereste si scurt, cum imi place mie), niste lucruri pe care vreau sa le pun de ceva vreme, dar nu gasesc mereu forma cea mai buna de prezentare. Asta si pentru ca nu prea sta pe langa mine gagica aia fitoasa numita “inspiratie”. Da hai sa vedem, poate o conving pe “bagaboanta”, sa stea si la mine in brate vre’un sfert de ora.
Incep cu elan pioneresc. Tema e simpla: Locuri de plimbareala virtuale ! (Poate dupa plimabreala asta va fac chef (unora) sa puneti piciorul pe carari de munte si in realitate!
Sigur ca ele (cateva) sunt trecute si pe la “LINKURI MISTOACE”, dar din propria experienta, stiu ca daca nu sunt imbracate intr-un ambalaj frumos nu se uita nici dracu la ele. Asa ca trec sa le imbrac !

• Primul loc pe care l-am descoperit pe net, acu ceva ani a fost alpinetul. Frumos si acum, dar probabil din cauza ca si eu am crescut un picutz in domeniul asta al Muntelui si pentru ca am ales sa fac alpinism, nu ma mai atrage asa tare. Insa recunsc, ca ma intorc cu placere sa mai citesc pe aici RT-uri (rapoarte de tura) sau noutatzi. Asa ca fugitzi si voi si vedetzi !

Cititi mai multe…»

Sal’tare
(N.B. Sursa imaginii Ursul Trubadur)
Mda dragilor, azi am primit pe mail o poza din Bucegi si privind-o mi-am adus aminte ca intr-una din diminetile in care eram la refugiul Costila, pentru o zi de catzarat exact aceasta priveliste a fost primul lucru pe care l-am vazut la 6 dimineata. NU pot spune decat SUPERB. Era privelistea asta la acea ora ca un fel de RED BULL sufletesc. Simteam ca pot face orice si ca pot urca orice traseu. Parca muntele imi oferise toata puterea lui!
Am inceput sa cunosc Bucegii inca de mic, dar tot nu m-am saturat de ei. Sunt si ei tot un fel de bucatarie a bunicii, in care ma simt bine. Nu zic si in siguranta, pentru ca nu de putine ori Bucegii si-au pus “nori pe cap” si nu de puttine ori m-au speriat cu periculozitatea lor.
Nu pot sa uit, ca aveam vreo 8-9 ani cand mama cu tata ne-au dus pentru prima oara pe Jepii Mari. Stateau ca pe ace si erau cu ochii in patru, insa nu aveau chef sa renunte la idee, pentru ca stiau ca ne ofera amintiri de neuitat. Acum cand trec pe acolo, parca ma vad topaind printre pietre in bocanceii mei de munte adusi de Mos Craciun. Cititi mai multe…»