Parerile Artistului in Blogosfera

Sal’tare
Au trecut vreo 5 ani de cand cochetez eu cu doamna bicicleta si ma bucur ca nu mi-a disparut nici acum placerea pentru plimbarea pe cele doua roti “manuale”. Sigur ca daca acum tre’ sa il duc / iau pe Matei de la gradinita, imi e destul de greu sa imi satisfac si “capriciul” celor doua roti. Stiu ce veti spune:

De ce nu iti iei scaunel pentru bicicleta si sa il duci in fiecare dimineata la granita “calare”!

Pai tot anul asta m-a batut gandul, insa nu l-am pus in practica, pentru ca a fost primul an al lui matei la gradinita si adaptarea la colectiv, a insemnat si niste raceli grozave prin care a trecut si niste perioade grele. Plus ca intre timp a aparut si Ionut si chiar nu mi-am dorit ca vreunul dintre noi sa fie racit, ca sa nu ii dam raceala si mezinului zambitor al familiei.
Dar pentru anul care vine, cred ca nu ma mai las. Ca si Matei a capatat destul de multa imunitate. O sa ii cumpar si doua cagule, pentru amandoi si sa ne vezi ce ciclisti jmecheri vom fi noi.
Insa pentru viitorul si mai indepartat, visez la o familie ciclista si la excursii facute prin munti cu bicicletele, cu tot familionul si cu cortul. Si Loganasu nostru sa arate mereu asa cand plecam la plimbari:

Iar daca tati are treaba si mami are timp sa vedem pe aparatul foto multe imagini de acest gen:

Si aceasta postura sa fie, postura mea zilnica:

Andrei
KIP IN TACI

Surse imagini – Portocale plimbarete & Baby Online & Velobello & Q Bebe

Sal’tare
Asa cum este normal din ce in ce mai des vedm in traficul nebun din Bucuresti biciclete. Si acum choar au aparut foarte multe si diverse. Avem acum in trafic si clasicele mountain-bike, au aparut mai nou foarte multe city-bike, pe care slava domnului poti vedea si fete in rochii foarte elegante sau barbati imbracati la costum care se duc la joburi “high-class”.
Ei bine in aceasta atmosfera propice dezvoltarii biciclsmului si biciclistilor, mare bucurie am avut sa aud de la un coleg care vine la servici de mai departe, vreo 20 de km, ca ar vrea sa isi ia o bicicleta din aceea mica si cu roti mici, pe care o poti strange ca pe un geamantan si o poti urca si in autobus sau tren si nu se supara nimeni pe tine. Va dati seama ca asa bucuros eram ca am auzit de inca un biciclist in firma ca eram pe net cautand o bicicleta ieftina pentru coleg.
Nu dureaza 10 minute si aud alti colegi de “placerea omului”si auziti idei “crete”:
Pai ce bai nene, iti iei bicicleta ca sa mergi mai mult cu transportul in comun si ca sa te dai jmecher ca esti mare biciclist si mare ecologist care salveaza planeta?”
Raspuns de la mine,pentru toti inteligentii care gandesc astfel:
Bai prostii pamantului, care va credeti ZEI, traficul din Bucuresti nu ese unul deloc prietenos cu biciclistii si ca incepator in ale biciclitului e OK si asa. Plus ca ce mare placere este sa merg pe tot Traficul Greu sau Virtutii sau Calea Rahovei cu nasul in toate esapamentele plecate dimineata la servici. NU mai bine merg eu cu “mititica la purtator” in tramvai sau metrou si traversez dupa aceea Parcul Carol sau Herastraul sau Politehnica, fara nervi, fara scuipat sau injuraturi de la soferii prea plini de ei si mai ales bine dispus pentru o noua zi de munca?
Eeee, ce puteti raspunde? Hai sa va aud “vitejilor”!
Andrei
KIP IN TACI

Sursele imaginilor – Eco Magazin & Studentie.Ro

Sal’tare
Totul a inceput cu un link aruncat de cineva pe Skype la servici. Ce era acolo? Un baiat care facea niste scamatorii cu bicicleta pe niste garduri (asta vedeam eu la o prima privire aruncata). Si totusi parca scamatoriile baiatului astuia, erau un pic mai speciale. Aveau ceva mia multa munca, mai multa complexitate, mai mult pericol si un pic mai multe elemente periculoase. Ei bine uite ca a doua mea privire a vazut bine “minunea” si “scamatorul biciclist de care va vorbesc este Danny MacAskill. Vedeti ca sunt si niste linkuri interesante acolo, pe langa povestea celebritatii sale!
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Ma intreba cineva la un moment dat de cand merg pe bicicleta. Si foarte calm i-am spus: “5 ani”. Dupa care mi-am dat seama ca am spus un neadevar cat mine de mare. Sunt vreo 26 – 27 de ani. E adevarat ca nu am mers la fel de mult in fiecare an de atunci si pana acum, insa bicicleta a fost mereu parte integranta a categoriei “placerile mele”. Asa ca astazi am zis sa imi aduc aminte de toate bicicletele pe care le-am avut de-a lungul timpului din copilarie si pana acum.
Prima bicicleta, a fost una facuta de tata (pe vremea cand stateam in Balta Alba), din doua biciclete gasite la groapa de gunoi: Una avea cadrul bun, iar cealalta avea butucii rotilor buni, iar rotile le-a luat una si una. Imi aduc si acum aminte ca a lucrat tata la ea o saptamana. A vopsit-o in albastru si a luat rotile de la un carucior de papusi rupt al verisoara-mii, ca sa imi faca roti ajutatoare. Eram tare mandru de bicicleta mea. In prima saptamana de cand mi-a dat-o tata stateam cu orele plimbandu-ma cu ea. Dupa vreo 2 luni a inceput tata sa imi ridice, fara sa imi dau seama rotile ajutatoare putin cate putin, ca sa incep sa scap de ele. Dupa alte doua luni (era pe la inceputul toamnei) m-am trezit fara ele. Mi le luase tata si mi-a spus ca ar trebui sa am curaj sa merg fara ele. Evident ca am inceput sa plang, sa il implor sa mi le puna la loc ca mi-e frica si tot asa. Negocierea s-a lasat cu punerea lor la loc, insa dupa 2 saptamani l-am rugat eu pe tata sa mi le scoata, ca scapasem de frica.
In anul urmator am avut parte de un cadou nesperat. Unul din unchi mi-a dat un Pegas rosu, mai mare decat “Albastrica” mea. Sigur ca era un pic cam mare, pentru cat eram eu de inalt, insa ma simteam tare impozant pe ea. Ma suiam pe diverse pietre ca sa o incalec si ma opream tot la fel, ca nu ajungeam cu picioarele jos la pamant stand pe sa. Cu ea am avut parte si de prima bataie si primul pumn in gura luat de la un tigan care vroia sa mi-o ia din mana. Sigur ca “pumnul” primit in plina figura, m-a “convins”. Noroc ca am ajuns rapid acasa si a fugit tata dupa el, ca altfel era uitata si pierduta “minunea mea rosie”. Tot cu ea am mers si prima data la plimbare pe sosea. Eram tare mandru, eu inainte si tata, dupa mine “tinand trena”. Sigur ca pe vremea aceea mi se parea traficul infernal, ma gandesc oare prima oara cand voi iesi la plimbare in trafic cu Matei, cum i se va parea? Probabil “criminal”, daca pe mine m-au speriat 20 de masini pe ora, care formau traficul din acea vreme. Dupa aceea a venit vremea si ne-am mutat la bloc si minunea asta rosie s-a mutat la tara si alta frumusete i-a luat locul. Insa intr-un episod viitor, pentru ca sunt multe de povestit!
Andrei
KIP IN TACI

Surse foto: IGU – LaTrecut & PortocalaMecanica.ro

Sal’tare
Ceea ce urmeaza sunt de fapt trei idei pe care as fi vrut sa le pun in cate un articol, insa inspiratia imi joaca feste, timpul e putin si nu reusesc sub nici o forma sa le fac pe toate trei. Asa ca am zis sa le pun scurt intr-un saculet si sa vi le ofer asa ca un fel de “mic dejun pe fuga”. Si o sa incep in ordinea inversa a scrierii lor din titlu.

• Activitati – adica ce mai fac. Ca pe blog nu mai sunt prezent de vreo saptamana si unii m-au intrebat daca nu am emigrat cumva. Pai ce sa fac, sunt ocupat cu doua proiecte mari. Unul ar fi la job. Si desi inceputul nu parea deloc promitator, trebuie sa recunosc ca a inceput sa imi placa. A fost un fel de “pofta vine mancand”. Sper sa nu ma paraseasca placerea de alucra la acest proiect pana la final, pentru ca e superb sa nu te simti “presat” de munca sau de dead-line-uri si sa le simti doar cape niste provocari. Asa cum erau in copilarie activitatile gen:

  PUNEM PARIU CA NU POTI SA … !

  A doua e legata de on-line si de un blog de chestii utile pe care vreau sa il cresc. Doar ca momentan (dupa cum spuneam si mai sus) lipseste timpul si lipseste o tema frumoasa pentru acea pagina! Insa sper ca pana la inceputul iernii sa il pun pe picioare si sa am ce va arata. Momentan el este doar o colectie de texte cu care sa incep activitatea, puse pe blogspot – MAGAZIN UTIL. Cam astea sunt activitatile!

• Bicicleta – Ei bine sunt fericit ca vara asta chiar mi-am chinuit tzoacla si fizicul si in mai bine de 2 treimi din zilele de serviciu am mers cu ea. Pai si ce atata fericire pe capul tau? Pentru ca in perioada sarcinii Liviei si pana pe la 8-9 luni ale lui Matei nu m-am suit pe bicicleta de frica unor eventuale raceli pe care le puteau lua di ei. Insa placerea pentru miscare si activitate fizica m-a facut sa ma reintorc la Mitza mea cea cu doua roti. Si trebuie sa recunosc ca sunt impresionat de numarul tot mai mare al bicicletelor si biciclistilor. Si exemplul cel mai clar e la mine la job. Anul trecut eram 2 sau 3 biciclete intr-un colectiv de 25-30 de oameni, iar anul asta sunt deja 7 biciclete si 5 biciclisti care vin zi de zi cu ele. E frumos si sper ca numarul lor sa se inmulteasca si mai mult si sper sa vad din ce in ce mai multe rasteluri aparand. Si desi nervii sunt multi si nesimtitii si de o parte si de cealalata a baricadei (adica sunt si soferi nesimtiti, dar si biciclisti nesimtiti), sa stiti ca un pic de schimbare in perceptia lor s-a schimbat. Adica biciclistii au inteles ca nu au cum sa isi ia si ei o bucata de sosea, pentru ca abia ajunge pentru masini. Iar soferii au inteles, ca o frana pusa si un “POFTITI VA ROG!” oferit unui biciclist, inseamna de multe ori o masina in minus pe sosea, deci un trafic un pic mai liber. Stiu ca o sa imi spuneti ca visez, insa e adevarat. V-o spune un biciclist care a ramas impresionat de cate un gest din asta facut o data sau de doua ori pe saptamana. Si mai stiu ca nu se face primavara doar c’o floare, insa cred ca asta poate fi un inceput. Doar ma stiti ca sunt un optimist incurabil, nu?
• De partea a treia a titlului, pasiuni nu mai e nevoie sa vorbesc, pentru ca deja le-ati intalnit deja printre randuri, inca de la inceputul textului!

Andrei
KIP IN TACI

Surse foto: Newschannel.ro & Colegiulnegruzzi.ro