Parerile Artistului in Blogosfera

Sal’tare
Saptamana trecuta a disparut din curtea noastra cea despre care v-am povestit destul de putine, ultima mea amanta motorizata, pe care o botezasem Niculina (Opelu’ Astra). Si uite ca acum isi va face veacul pe undeva prin zona Snagov Da’ stiu, ea e mai castigata acum, ca eu stau in continuare in Giulesti, pe cand ea miroase a fitze.
De ce a plecat? Pentru ca 17 anisori fara reparatii capitale, au curs destul de greu peste ea si pentru ca de acum inainte nu prea mai aveam ce face si trebuia sa incep sa investesc in ea. Nu stiu daca ar fi fost mai mult de investit in ea sau daca am fcaut bine ca am luat LOGAN-ul. Tot ce stiu e ca am vrut ca in urmatorii 2-3 ani sa ma pot ocupa linistit de ale familiei, fara grija masinii. Sa stiu ca la orice ora din zi sau din noapte, daca am nevoie, bag cheia si plec.
Cum a fost despartirea de Niculina? Grea, din punctul meu de vedere. Si nu pentru ca as fi avut foarte multi ani cu ea. In fond si la urma urmei nu sunt decat doi. Insa de cand conduc, cu ea am faut ei mai multi kilometri. Au fost primii 1000 cand am luat-o si am fugit pana’n Maramu’. Sigur ca tot de atunci am si prima amintire cu ruperea curelei de distributie, care nu s-a lasat cu urme asupra motorului. Sigur nu acelasi lucru il pot spune despre a doua rupere intamplata acum o luna si jumatate, care mi-a afectat toate 4 supapele de evacuare. Asta fiind si momentul in care mi s-a pus pata si am zis GATA, VREAU ALTA MASINA! Dupa care, drumurile multe la mandrutza acasa la Caracal, tot cu el le-a facut. Au mai fost apoi Transfagarasanul, de doua ori Brasovul, excursia la Muntele Rosu unde am cerut-o pe mandra de sotie, apoi “sapta-luna de miere”, toata perioada sarcinii cand am mers cu mandra la “doftor”, nasterea si primele plimbari cu bebe. Deci anisorii nu au fost multi, dar au fost “traiti intens”. Si desi imi spune toata lumea sa nu mai fiu un copil si sa nu ma mai leg sentimental de “fiare”, cred ca nici unl dintre voi daca ar fi fost in locul meu nu ar fi putut sa nu se ataseze de “fierul” acela, dupa toate aceste intamplari si dupa toate aceste experinte.
Cum este Golanu? Pai 6 mii dai pe el, 6 mii face. Adica este exact cum ma asteptam sa fie la banii astia. O masina noua, finisata suficient, dar nu destul si de care sper sa ma folosesc timp indelungat. Nu le iau pe puncte nejunsurile si avantajele, pentru ca sunt subiectiv si pentru ca sunt dupa o perioada destul de agitata. Astept linistit sa treaca timp, sa ma obisnuiesc cu el si sa ii descopar eventuale valente noi (desi lumea imi spune a nu prea am ce!).
Cum va fi? Eu sper ca pe viitor sa nu am ce va povesti. Si cand ma va intreba lumea cum e sa conduci o masina noua, sa le spun ca e plictisitor, ca nu ai ce face. Nu poti tu sa stergi un geam, nu poti tu sa reglezi ceva pe sub bord din mers sau alte asemenea.
In rest acum bagam kilometri multi si visam la lumte excursii si la mare si la munte!
P.S. Si totusi voi adauga la numele categoriei langa Margareta / Niculina, bag si Golan si vedem despre ce’om vorbi!
(Sursele imaginilor Autogreen & World of Engineering & Dacia Boy)
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
(N.B. Pentru cine nu stie deja Niculina e un Opel Astra din 1993, 1.4 cc, culoare alba )
Azi am chef sa va mai povestesc despre mandra mea motorizata, despre drumurile cu ea si despre sentimentele traite. Sigur ca poate ca par un mic disperat dupa masina mea, ca orice roman cu apartament la bloc, bautor de bere la pet si spargator de seminte la coltul strazii.

• Si incep cu un episod pe care il am in cap si vreau sa vi-l povestesc de mai bine de 2 ani. Drumul Dej – Baia Mare facut seara, acum 2 ani, imediat dupa ce mi-am luat Niculina pe o ploaie criminala. E interesant sa te simti tu ca sofer la limita “soferiei”, cu betivi pe marginea drumului, cu camioane cu busteni, care par ca se suie pe tine, cu vaci pe care le gasesti in mijocul drumului la ora 6-7 seara, in drumul lor de intoarcere de la pasune acasa. Si sigur ca probabil toate aceste lucruri ar fi trebuit sa imi sporeasca ura pentru Administratia Nationala a Drumurilor. Insa n-as fi chiar atat de hotarat in privinta asta, pentru ca la mine drumurile de acest gen au insemnat “scoala mea de soferi” cea mai tare, dupa ce mi-am luat carnetul. Pe drumurile astea am invatat care ii sunt limitele Niculinei in curbe, cu ce viteze pot aborda dealurile foarte inclinate si alte asemenea
• Nu pot sa nu aduc aminte si de drumurile mele la mama-soacra la Caracal si de cosmarul numit soseaua Bucuresti-Alexandria. Si asta a insemnat la inceput o scoala. Insa la momentul prezent nu m-as supara, daca ar aparea inceputul unei “autostrazi a Olteniei”, in care primul tronson sa fie Bucuresti – Alexandria. Nu de alta, dar de acum 3 ani de cand am ineput sa merg pe aici si pana acum au crescut constant tampitii care se cred “supermani” la volanul masinilor lor si e enervant. Mai ales in conditiile in care acum responsabilitatea mea ca sofer e dubla sau chiar tripla, avand in spate si pe bebe Matei
• Ma intreba cineva acum vreo 2 saptamani de ce nu ma bag intr-un mic leasing sau intr-un mic credit si nu imi iau omasina noua sau macar una rulata, ca totusi cei 16 anisori ai Niculinei mele, nu sunt ca la oameni. La 16 anisori ea nu descopera ciclul, placerea de a sta “calare” si orgasmele multiple. Ea acu e cam baba si incepe sa scartzaie din toate incheieturile, are rugina pe dedesubt, iar unele la varsta asta descopera “parcul rece” si coliva. In principiu recunosc ca mi-ar placea si mie una mai noua, mai ales din punct de vedere a optiunilor care iti fac viata mai usoara la condus (dezaburiri comandate electronic, sisteme de avertizare inteligente, calcuatoare de bord cu diverse functii si altele).Insa vedeti voi, odata cu ele vin si costuri la intretinere mai mari pe care nu mi le prea permit. Momentan PAMPERSII si LAPTICUL sunt prioritatile No. 1. Plus ca inginerul din mine inca gaseste placerea de a auzi cloncanitul rotilor dintate din cutia de viteze, pe care la astea noi nu ilmai auzi nici daca stai cu stetoscopul in urechi. E ceva din placerea unui mecanic care aude un angrenaj mecanic functionand si “gusta” din sunetul acela fin sau grosier!

P.S. Va provoc pe toti cei care citit sa lasati macar 2 vorbe despre “iubirile” vostre cu doua roti, ca un fel de multumire pentru faptul ca v-au plimbat tot anul 2009 in siguranta si cu amintiri placute!
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Pentru cei care “ati deschis televizoarele mai tarziu”, pe aici pe la mine pe bloaga imi prezint “iubirile” pe patru sau pe doua roti. Prima prezentata si care si-a luat adio de la voi acum cateva saptamani a fost Margareta (Dacia veche din ’86), apoi a doua e Mitza de care o sa va mai vorbesc si ultima si cea mai draga e Niculina. Ei bine astazi despre ea o sa incerc sa imi aduc aminte mai mult, ca a trecut ceva timp de cand nu am mai bagat-o in seama. Venirea ei in casa nostra a fost cam asa. Iar astazi am trimis pe cineva cunoscut sa ii ia un mic interviu, ca sa vedem ce mai are de zis:
El: Salut gagico! Ce mai faci, cum o mai duci?
Niculina: Salutare natiune. Pai, ce sa zic. Dupa ce in toamna anului trecut, cei doi proaspeti casatoriti m-au plimbat prin Mehedinti, acum am ajuns sa fiu doar o bucuresteanca cu acte in regula si cu viteze de mers sub 30 de km la ora musai in coloana. Insa, sper ca odata cu venirea pe lume a bebelului astora doi indragostiti, sa inceapa sa il plimbe pe al mic si sa mai simt si eu gustul aerului tare de munte, autostrada sub roti si dar mai ales drumurile OFF-ROAD!
E: Pai ce mai fata, tu ai “capacitati” de OFF-ROAD-ista? Cititi mai multe…»

Sal’tare
(Sursa imaginii Albaon)
Uite ca viitorul tatic care sunt, a inceput sa se gandeasca la cat va avea de carat. Deci iata-ma cautand o masina break. Primul pe care mi-au cazut ochii, evident un Opel Astra (G de preferintza, ca e mai ieftin) si break ca sa incapa toate nebuniile in ea (porcu’ de Craciun, carutzu lu’ ala micu’ cu landoul si alte acareturi). Caut de oferte si noi si second hand. Dupa care bag calcule peste calcule, de parca faceam proiectul de diploma la Poli pe vremuri, pentru un credit. Dupa care alergari pe la banci sa vad daca in conditiile mele de salarizare si cu datoriile pe care le am deja, reusesc sa iau ceva. Si am luat… CIU-CIU de la Giurgiu si prafu’ dupa toba! De ce? Pai vroiau astia de la mine, pentru 3 lei credit cat vroia eu ca sa imi iau janghina de masina garantie ipotecara si asigurari si pe mama si pe tata si cred ca daca stiau ca ma pisoi vroiau sa il asigur si pe ala. Asa ca in conditiile astea ce mi-am zis:
Lasa ma, ca vedem noi cum le inghesuim si in Niculina!
Doar ca unele din acareturi, nu intrau sub nici o forma. Asa ca inteligent cum sunt, ce mi-am zis:
Scot scaunele din spate frate si il fac io Break de nu se vede!
Atat mi-a trebuit, ca mi-a sarit toata familia in cap, ca un card de gaste:

• OM CU MINTE ESTI TU SAU NEBUN CU ACTE IN REGULA?

Cititi mai multe…»

Sal’tare
(Image source / Sursele unora din imagini Auto.Ro, Veteran Auto si Dacia on Lycos)
Gata asta e ultimul episod din seria Margareta, inainte de SURPRIZA de care va spun de vreo doua saptamani. Astazi un mic interziu si cateva poze de la o “sedinta foto” facuta la Busteni, in acel uikend de plimbareala. Uite cam asa ziceam atunci…

• Astazi dupa cum v-am promis am poze cu Margareta. Plus ca ieri am reusit, in exclusivitate si cu SENZATIONAL in coltul din stanga sus al ecranului, un interviu cu “sexoasa asta mica> Asa ca nu mai stau pe ganduri si vi-l ofer direct…
  Eu: Salut ! De unde numele de Margareta?
  Ea: Desteptul care e proprietarul meu acum, a avut la primul lui servici, dupa ce a terminat facultatea, un coleg care avea o Dacie, cam la fel de veche ca mine si pe care o striga asa. Drept pentru care “inteligentul”, din lipsa de prea multa inspiratiune si imaginatie, l-a adoptat si asa mi-a ramas numele
  Eu: Stiu ca ai fost singura la parinti. Ti-ar fi placut sa ai un fratior sau vreo surioara ?
  Ea: Mda cu siguranta. Daca era sa am un fratior, mi-ar fi placut sa fie puternic si galben ca cel din pozele de mai jos, ca sa nu imi fie frica cand ma duc cu el la plimbare, ca se iau bagabontii de mine… Hummer sa il cheme ! Cititi mai multe…»