Parerile Artistului in Blogosfera

Sal’tare
V-am mai povestit eu si alta data despre faptul ca mie imi place sa imi rasfatat feciorii, insa mi se pare ca si a-i rasfata tot timpul, nu e chiar bine. Si ca in dezvoltarea lor, pentru un echilibru, au nevoie si de lectia ordinii si a disciplinei.
Ei bine, doar in ultimele doua saptamani am intalnit patru oameni care mi-au replicat:

LASA-I MA SA SE RASFETE SI SA ISI ALEAGA SINGURI CE VOR SA FACA, POATE OPTICA LOR VA FI ALTA SI POATE EI VOR FI CEI CARE VOR GASI REZOLVARI LA PROBLEMELE PE CARE NOI AZI INCA NU LE-AM REZOLVAT!

Asa ca m-am oprit si am inceput sa ma gandesc la acest lucru si sa imi pun si (de ce nu!) sa va pun cateva intrebari:

• Oare rasfatat fiind si stiind ca poate face orice se va dezvolta mai bine?
• Oare o portie de LIBERTATE oferita acum la inceputul vietii sa ii ofere un ATU foarte mare pentru toat dezvoktarea sa intelectuala si afectiva?
• Sau problema e un pic mai profunda si ipotezele de la care am plecat sunt gresite inca de la inceput?

Eu am pus intrebarile, acum astept cu mare drag sa discutam pe marginea subiectului. daca gasiti si linkuri care trateaza subiectul, nu va sfiiti sa le aduceti. ba mai mult. Daca aveti carti despre subiect, m-ar bucura sa oferiti citate care trateaza si lumineaza, macar partial problema asta!
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
In perioada Craciunului am avut 2 saptamani de concediu si m-am bucurat din plin de ele, petrecandu-le cu familia mea cea mica si frumoasa. Si printre toate intamplarile de atunci, am gasit si un pic de timp sa scriu rapid, ce simt, in timp ce il leganam pe picioare pe Ionut sau in timp ce ma jucam cu masinutele cu Matei. Iata cum suna:
***

Dupa cum va spuneam zilele trecute, sunt in “vacanta” ca pe vremea scolii (2 saptamani) si ma simt tot ca atunci. Miroase a mancare, facem curatenie, batem covoarele si parca simtim intr-adevar venirea acestei sarbatori.
Sigur ca acum Craciunul este muuult mai intens pentru noi, din perspectiva “mosilor” care vom fi. E o alta dimensiune a acestei sarbatori pe care o descoperim acum si de care invatam sa ne
bucuram.
Si mai e ceva magic in acest Craciun. Familia noastra incepe sa capete personalitate. Seara avem cel putin un moment de tandrete impreuna toti patru si in fiecare zi ii invatam pe Matei si pe Ionut cum sa IMPARTA. Sigur ca nu ne reuseste decat foarte putin. Insa parinti fiind, ne-am obisnuit usor, usor, cu faptul ca mititeii invata incet si putin, dar sigur.
Gata, va las. Fug sa bat covoarele!

***
Si le-am batut de le-a durut. Va pupam dulce si mai am cateva scrieri de atunci, pe care vi le voi arat tot saptamana asta.
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Asa cum v-am obisnuit in perioada asta a anului eu intru in concediu, destul de devreme. Si iata-ma si de data aceasta “pensionar cu acte in regula” sau (asa cum faceau colegii misto de mine) “lauza masculina”.
Si prima aventura a acestui concediu a fost “impodobirea bradului” impreuma cu Matei si Ionut. NU VA SFATUIESC! E ca si cum ai vrea sa aprinzi focul la gratar cu nitroglicerina. Matei avand deja experienta impodoborii bradului de la gradinita nu a vrut sub nici o forma sa auda ca nu il las
sa puna globuletele si celelalte acareturi in pom. Insa fiind nerabdator, ca ori copil de 2 ani juma’, evident ca nu s-a gandit si la “aspectul estetic” al bradului. Asa ca bradul nostru are toti bradutii rosii undeva jos, toate stelutele in varf, globuletele albastre ar fi vrut sa le puna pe toate pe o creanga, insa nu aveau loc, asa ca a fost dragut si a pus 6 bucati pe doua crengi.
Probabil va intrebati ce faceam eu in acest timp? Evident ca stateam
cu Ionut in brate (ca mami noastra, Livia, saracuta era captiva in bucatarie cu toate mancaricile de facut). Pai pe Ionut il tineai cu o mana, dar cealalta? Cu cealalta mana incercam sa mai salvez ceva din dezastrul facut de Matei in pom. Asta daca nu trebuia sa prind cate un globulet pe care tot Matei il scapa din mana sau sa salvez vreun globulet din gura lu’ Ionut, aflat acum la varsta la care crede ca toate’s de mancare!
Gata va las ca au adormit si fug sa gust si eu macar jumatate de ora de liniste! Va pup dulce si va astept cu drag comentariile!
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Acum vreo cateva saptamani ne-am intalnit intr-o seara la mine acasa la un pahar de vorba mai multi prieteni vechi, toti acum cu copilasi mici. Ei bine din vorba in vorba acolo am ajuns si la programul micutilor. Si parerea noastra a fos ca somnicul si masa se fac “la program”. NU un program fix, ca la armata, dupa ceas. Insa nici cu fluctuatii.
De exemplu: Masa de dimineata undeva intre 7.30 si maxim 9. Masa de pranz si culcarea la pranz, undeva intre 12.30 si 13.30. Masa de seara pe la 7.30 – 8.30. Iar culcarea pana in maxim 22.30
Pe noi personal nea juta mult si bioritmul impus de gradinita. Insa, pentru copiii care nu merg inca la gradinita, voi ce spuneti:
ESTE OK CREAREA UNUI PROGRAM? Este OK sa obisnuim copiii sa se culce in jurul orei 22? (nu de alta, dar pe vremuri ziceau doctorii, ca cel mai bun somn e ala dintre 22 si 24, oare mai e valabila regula?) Este OK sa cream si program de masa? Sau mi abine sa le lasam sa vina natural si foamea si somnicul si sa le oferim atunci cand copilul LE CERE?
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Ma intreba acum cateva zile cineva pe FACEBOOK ce imi mai fac mandrii feciorasi si de ce nu mai scriu in Jurnal de tatic despre aventurile cu ei. Pai raspunsul este simplu:
Pentru ca traiesc copilaria lor la maxim si nu prea mai am timp sa astern pe “hartie” starile si toate intamplarile cu ei!
Nu e usor, insa la finalul zilei, cu limba scoasa de un cot si jumatate dupa toata alergatura prin casa, dupa biberoane, baitze, creme, luat de la gradinita, dus la doctor sau mai stiu eu ce alte acrivitati de acest gen, e un mare lucru sa ii vezi pe fiecare dormind si visand frumos. Iar daca mai si zambesc prin somn, ne vezi pe amandoi (si pe mine si pe Livia), cum ne strangem in brate privindu-i si trimitandu-le bezele.
In acelasi timp am inceput usor, usor sa mergem prin cat mai multe locuri cu ei amandoi si incercam cat putem de mult sa ii tinem impreuna, pentru ca Ionut trebuoe neaparat sa se obisnuiasca cu stilul tipetelor si jocurilor lui Matei. Iar pe Matei vrem sa il obisnuim cu ideea ca are un fratior si ca trebuie sa inceapa sa il accepte, sa il protejese si sa il iubeasca. Sigur ca unele “deprinderi” de acest gen, le-a cam prins Matei si nu rare sunt momentele cand ine si il pupa pe Ionut pe frunte, asa cum facem noi si cand ii spune

PI CUMINTE, NU MA PANGE BEBE

Si il mangaie intelegator!
Iata si poze cu minunile noastre!
Andrei
KIP IN TACI