Parerile Artistului in Blogosfera

Sal’tare
V-am mai povestit eu si alta data despre faptul ca mie imi place sa imi rasfatat feciorii, insa mi se pare ca si a-i rasfata tot timpul, nu e chiar bine. Si ca in dezvoltarea lor, pentru un echilibru, au nevoie si de lectia ordinii si a disciplinei.
Ei bine, doar in ultimele doua saptamani am intalnit patru oameni care mi-au replicat:

LASA-I MA SA SE RASFETE SI SA ISI ALEAGA SINGURI CE VOR SA FACA, POATE OPTICA LOR VA FI ALTA SI POATE EI VOR FI CEI CARE VOR GASI REZOLVARI LA PROBLEMELE PE CARE NOI AZI INCA NU LE-AM REZOLVAT!

Asa ca m-am oprit si am inceput sa ma gandesc la acest lucru si sa imi pun si (de ce nu!) sa va pun cateva intrebari:

• Oare rasfatat fiind si stiind ca poate face orice se va dezvolta mai bine?
• Oare o portie de LIBERTATE oferita acum la inceputul vietii sa ii ofere un ATU foarte mare pentru toat dezvoktarea sa intelectuala si afectiva?
• Sau problema e un pic mai profunda si ipotezele de la care am plecat sunt gresite inca de la inceput?

Eu am pus intrebarile, acum astept cu mare drag sa discutam pe marginea subiectului. daca gasiti si linkuri care trateaza subiectul, nu va sfiiti sa le aduceti. ba mai mult. Daca aveti carti despre subiect, m-ar bucura sa oferiti citate care trateaza si lumineaza, macar partial problema asta!
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Dupa cum bine stiti, cei care ma cititi de mult timp sau cei care ati avut curiozitatea sa cautati prin arhiva, eu m-am nascut in cartierul Balta Alba si de pe la 7 ani, pana acum 4 ani, am stat in zona Militari, pe la Lujerului. Ei bine din Balta Alba mi-au ramas ca puncte de reper Uzina 23 August, parculetul Titanii (un fel de mini “oraselul copiilor”) si restaurantul Minis.
Uzina 23 e acum miza imobiliara, ca pe nimeni nu intereseaza sa duca mai departe aceasta “pagina de istorie”, inceputa atat de frumos si de
eficient (pe vremea aceea) de merele Malaxa.
Parculetul Titanii (cel de lanaga policlinina Titan) fusese lasat in uitarea vremurilor si devenise un fel de mica jungla. Intre timp nea Negoita a amenajat locul. Insa acum este doar un parculet obisnuit. Minunea de alta data numita TITANII, pe care copilul din mine nu o va uita niciodata, nu a vrut sa si-o
asume nimeni, ca e greu trecutul frate. Era greu sa puna acele multe leagane cu forme mai speciale. Era greu sa monteze 6 tobogane unul dupa altul sau sa refaca acele riti superbe si toate acele personaje de desene animate facute din fiare de la Uzina 23.
Si pana acum o luna eram fericit. Restaurantul Minis scapase. Si parea un fel de liant intre copilaria mea din acele locuri si adultul de astazi. Ei bine s-ar parea ca cineva a vrut sa dea cu DELETE si acestei ultime “redute” a amintirilor mele. De ceva timp acolo este un supermarket Carrefour.
Of, of, of… orasule cu armonii moderne, ce puturosi de cetateni vietuiesc in tine. Ce comod le este lor sa isi arunce trecutul la gunoi. Ba mai mult, daca ii intrebi de ce o fac, iti vor spune ca VOR SA SCAPE DE CUTUMELE TRECUTULUI. Ce pacat insa, ca nu isi dau seama ca renunta de fapt la “radacini”. Si parca ii vad la varsta senectutii dand din colt in colt, speriati ca nu isi recunosc nici locul in care stau si nici oamenii pe care ii au in jur. Sau poate iubesc eu prea
mult istoria si trecutul acestui orasel chinuit de toata lumea si numit Bucuresti?
Andrei
KIP IN TACI

Surse imagini – Tram Club & Orasul lui Bucur

Sal’tare
In perioada Craciunului am avut 2 saptamani de concediu si m-am bucurat din plin de ele, petrecandu-le cu familia mea cea mica si frumoasa. Si printre toate intamplarile de atunci, am gasit si un pic de timp sa scriu rapid, ce simt, in timp ce il leganam pe picioare pe Ionut sau in timp ce ma jucam cu masinutele cu Matei. Iata cum suna:
***

Dupa cum va spuneam zilele trecute, sunt in “vacanta” ca pe vremea scolii (2 saptamani) si ma simt tot ca atunci. Miroase a mancare, facem curatenie, batem covoarele si parca simtim intr-adevar venirea acestei sarbatori.
Sigur ca acum Craciunul este muuult mai intens pentru noi, din perspectiva “mosilor” care vom fi. E o alta dimensiune a acestei sarbatori pe care o descoperim acum si de care invatam sa ne
bucuram.
Si mai e ceva magic in acest Craciun. Familia noastra incepe sa capete personalitate. Seara avem cel putin un moment de tandrete impreuna toti patru si in fiecare zi ii invatam pe Matei si pe Ionut cum sa IMPARTA. Sigur ca nu ne reuseste decat foarte putin. Insa parinti fiind, ne-am obisnuit usor, usor, cu faptul ca mititeii invata incet si putin, dar sigur.
Gata, va las. Fug sa bat covoarele!

***
Si le-am batut de le-a durut. Va pupam dulce si mai am cateva scrieri de atunci, pe care vi le voi arat tot saptamana asta.
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Ba oare unora li s-a sters HARD-ul din creier?
Cand ii auzi, se plang ca nu mai gasesc cuvinte sa isi exprime dragostea. Doamne si cat e de mare limba romana. Si apropo de inventivitate. Dimineata am gasit un bilet foaaaarte vechi, prin agendele mele, cu o declaratie de dragoste facuta prin liceu si incercata pe trei dragute domnisoare. Suna astfel:

DIN CUPA DULCE SI FIERBINTE, A TRIGHIULUI TAU PUBIAN / VREAU SA GUST SAVOAREA SI DULCEATA INTREGULUI TAU UNIVERS!

Prima domnisoara, mi-a oferit palma ei draguta peste obraz (era la mate-info, nu intelegea ea profunzimea limbii romane), a doua mi-a spus ca as fi bun de scriitor, m-ia oferit un sarut prietenesc pe obraz si a plecat, iar la a treia a fost cu noroc (era versata fata si a inteles clar “profunzimea” limbajului meu literar) ))))
Voi care mai aveti “vechituri d’astea sexoase” prin agende sau prin memorie!
Andrei
KIP IN TACI

Surse imagini – Buna ziua Iasi – Lifestyle & Narcis Virgiliu

Sal’tare
Asa cum v-am obisnuit in perioada asta a anului eu intru in concediu, destul de devreme. Si iata-ma si de data aceasta “pensionar cu acte in regula” sau (asa cum faceau colegii misto de mine) “lauza masculina”.
Si prima aventura a acestui concediu a fost “impodobirea bradului” impreuma cu Matei si Ionut. NU VA SFATUIESC! E ca si cum ai vrea sa aprinzi focul la gratar cu nitroglicerina. Matei avand deja experienta impodoborii bradului de la gradinita nu a vrut sub nici o forma sa auda ca nu il las
sa puna globuletele si celelalte acareturi in pom. Insa fiind nerabdator, ca ori copil de 2 ani juma’, evident ca nu s-a gandit si la “aspectul estetic” al bradului. Asa ca bradul nostru are toti bradutii rosii undeva jos, toate stelutele in varf, globuletele albastre ar fi vrut sa le puna pe toate pe o creanga, insa nu aveau loc, asa ca a fost dragut si a pus 6 bucati pe doua crengi.
Probabil va intrebati ce faceam eu in acest timp? Evident ca stateam
cu Ionut in brate (ca mami noastra, Livia, saracuta era captiva in bucatarie cu toate mancaricile de facut). Pai pe Ionut il tineai cu o mana, dar cealalta? Cu cealalta mana incercam sa mai salvez ceva din dezastrul facut de Matei in pom. Asta daca nu trebuia sa prind cate un globulet pe care tot Matei il scapa din mana sau sa salvez vreun globulet din gura lu’ Ionut, aflat acum la varsta la care crede ca toate’s de mancare!
Gata va las ca au adormit si fug sa gust si eu macar jumatate de ora de liniste! Va pup dulce si va astept cu drag comentariile!
Andrei
KIP IN TACI