Mandrie, optimism si vremuri naspa!
Sal’tare
Asta seara am vazut la TV o emisiune cu niste cantareti populari de etnie sarba. Erau foarte senini si foarte siguri pe ceea ce spuneau. Sigur se poate ca sa fi fost de vina si realizatorii emisiunii, care erau timisoreni. Dar sa nu ma pierd aiurea in cuvinte. Am venit azi sa laud placerea cu care sarbii siau “fratii lor de dincoace de Dunare” care stau in Romanica isi traiesc viata. Frate parca oamenii astia au descoperit elixirul fericirii, al echilibrului si al fericirii.
De undeva de sub plapumioara, Livia ma aude (asa cum imi e obiceiul), “scriind cu voce tare” si imi replica:
SA TE FEREASCA DUMNEZEU TOTUSI DE SUPARAREA BANATENILOR SI A SARBILOR!
Si imi dau seama ca are atata dreptate si imi pun problema:
OARE IN ACEST CAZ E VORBA DE O ABDICARE DE LA ACEL ECHILIBRU?
Destup o sticla de vin si incep sa meditez la subiect. Si tot meditand, dupa vreo trei pahare imi dau seama. Nu e o abdicare, ci o sustinere a unei madriei de A FI OM. Fug repede la calculator si scriu aceasta fraza, dupa care nu mai gasesc continuare. Asa ca scriu si sterg ca un apucat, insa nu imi place deloc ce iese. Evident ca pana la urma tot de la mandrutza mea imi gaseste continuarea (suparata nevoie mare, ca stau in calea intalnirii ei cu Mos Ene). Ofteaza si imi dicteaza:
ESTE MANDRIA DE A PURTA “COLOANA VERTEBRALA”
Frumos spus. Vedeti, de aia o iubesc eu pe olteanca asta mica. Si dupa “zicerea” asta mi-am adus aminte de o alta zicere… la fel de inteleapta, culeasa tot de prin Banat de nenea Tudor Gheorghe:
Capul ce se pleaca, sabia nu-l taie… da’ nici LUMINA nu o vede!
P.S. Va urez, LA MULTI ANI (Мулти Ани) si UN AN NOU FERICIT, celor care aseara ati sarbatorit ANUL NOU pe rit vechi!
Andrei
KIP IN TACI
