Am fost rau… si mi-am invatat lectia!
Sal’tare
Ieri Alex Negrea, Miruna Molodet, Adi Cristea, Miruna Sfia, Vali Petcu, Miruna Siminel, Roxana Radu au impartit textul asta al lui Orlando scris in 2006 . Evident ca toti stim textul asta, pentru ca l-am primit nu o data pe mail in ultimii cinci ani, ca si motiv de funny. Din rautate si din neatentie (aveam impresia ca textul fusese scris ieri, cu un simplu COPY – PASTE), am avut o reactie virulenta la adresa lui Orlando si mai ales la adresa celor care i-au promovat textul, spunand voalat, cu cuvinte mestesugite, despre Orlando ca E UN NIMENI, iar despre cei care au impartit textul, ca sunt ALTI NIMENI care SUSTIN NON-VALOAREA. Intre timp, o persoana importanta de prin blogosfera “m-a luminat” si m-a intrebat (citez, pentru ca mi-a placut mult “zicerea”):
Da! Dar crezi că problema ta se va rezolva injurând pe alţii?
Adică OK. Dai o muie, l-ai coborât pe ăla la un nivel jos. Ce câştigi tu din asta, dincolo de satisfacţia de moment?
Si mi-am dat seama ca are dreptate omul. Treaba este extrem de logica. Important e sa iti vezi tu de calea ta, nu sa le dai la gioale celorlalti, ca sa ii incetinesti, pentru ca intotdeuna vor fi unii care vor merge mai repede ca tine si te vei lupta continuu cu morile de vant. Plus ca in loc sa capeti experienta, in loc sa evoluezi pozitiv, tu nu vei dezvolta decat noi metode de a faulta. Iar asta nu e “un serviciu sau un produs cautat”, cel putin in cercurile in care ma invart eu.
De ce scriu aceste randuri acum? Evindent ca un gest de scuze dar si pentru ca din lasitate, am dat DELETE acelei postari de pe FACEBOOK si m-am suparat ulterior pe reactia mea prosteasca. Plus ca poate din “lectia lasitatii mele” va mai invata si altcineva, pentru ca e foarte usor sa arunci piatra in lac, vorba proverbului, da’ mai greu e pentru aia zece care se chinuie dupa aceea sa o scoata.
Cam asta a fost “spovedania” mea si operatiunea aia veche “de pus a cenusa’n cap”!
Andrei
KIP IN TACI

