Parerile Artistului in Blogosfera

Sal’tare
Probabil stiti cu totii ideea aia veche pe care o aveam in cartile de citire in clasele primare:
OMUL TREBUIE SA LASE IN URMA LUI O CASA, UN POM PLANTAT SI UN COPIL!
Evident ca daca o iei mot a mot expresia, e OK. Insa daca te uiti un pic dincolo de ea si treci un pic limita, gasesti o traducere, cel putin interesanta:
CRESTI SI PUNE “PLUS VALOARE” VIETII TALE SI A CELOR DIN JURUL TAU!
Si trebuie sa recunosc ca imi face placere sa vad oameni care fac asta si care sunt pe langa mine. Nu o sa va spun direct, despre cine vorbesc, ci va las sa il ghiciti, incet incet.
Acum sase ani era un simplu blogger
A crescut in umbra celor mari usor, usor si a fost consecvent
A inceput sa se joace cu WEB DESIGN-ul si i-au iesit niste teme pe care le tot gasim prin blogosfera
S-a maturizat si a inceput sa inteleaga, ca statutul de copil rebel, trebuie lasat in urma si ca maturitatea e un “curs”, cu examen final in fiecare zi ce trece pe langa el. Asa ca s-a apucat de studiat. Sigur ca in acelasi timp si-a dat seama ca acest curs, nu e de un an sau doi, ci va trebui sa il faca si sa dea examen la materia asta o viata intreaga
A fost acuzat, dupa ce si-a urlat statutul de freelancer o gramada de timp si dupa ce a zis “Jobul full-time e BAD!“, ca si-a calcat in picioare PRINCIIPIILE. Insa a demonstrat dupa aceea, ca un job full time si incadrarea “in campul muncii”, nu l-au schimbat in rau, ci in bine.
Si uite ca la momentul actual ALEX chiar stie sa scrie, sa vorbeasca si sa gandesca foarte frumos si mai ales matur. Nota 10 man!
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Iata ca am ajuns si la primul trimestru incheiat cu OKTAL. E ciudat si placut in acelasi timp. De ce? Pentru ca asa cum spuneam si acum trei luni, am devenit un gadgetar, desi daca ma intrebai inante, daca am aplecare spre aceste “minuni”, ti-as fi spus:

DACA NU AU SURUBURI SI DACA NU POT PUNE CHEIA DE 14 PE ELE SUNT TOTAL NEINTERESANTE!

Ei bine dragilor, nu mai e chiar asa. “Mecanicosul” din mine s-a “imbolnavit” de electricitate. Au inceput sa imi placa mult, pixelii dupa care am alergat la TELEVIZOARELE LCD. Sigur ca “virusul” s-a dys usor, usor si catre telefoane si mai nou mi-a intrat in suflet dorinta de a avea un HTC Wildfire. Insa sper sa imi infranez dorinta, ca momentan sunt alte prioritati inainte! Ma refer la “fratiorul lui Matei”!
Apoi vis-a-vis de toata aceasta activitate a mea sustinuta, de la Oktal, de pe FACEBOOK (in legatura cu Oktal) si de pe blog (cu aventurile mele de acolo), trebuie sa recunosc cat pot de sincer ca ma simt multumit. Deja toti cunoscutii mei ma striga mai nou “Bai Oktal!“. Plus ca am avut vreo zece prieteni care mi-au cerut sfatul, atunci cand cautau oferte pe piata de diverse electronice. Unii vroiau sfaturi de la baietii de la TEHNIC, pentru alegerea unui LAPTOP. Altii vroiau sa stie comparatii intre LCD, LED si PLASMA. Pe toti am reusit sa ii ajut si cu totii mi-au multumit. Tocmai de aceea va spun ca ma simt implinit si ca acest part-time job eu cred ca si-a atins SCOPUL din plin.
Asa ca in cinstea acestui fapt, deseara voi bea o bere si ma voi uita cu mandrie in oglinda, sa ma vad ce frumos si destept suntem eu si OKTAL… sigur mai mult eu (insa cred ca simt mirosul unui anume “Narcis”, care mi-e prieten bun! )
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Nu stiu cati dintre voi va mai amintiti, insa cea mai tare distractie de pe vremuri era sa spargem neoane arse. Ne credeam in RAZBOIUL STELELOR (pe care il vazuseram cu totii la un vecin la video). Astazi copilasii au tot felul de jucarii cu lasere, holograme, WII-uri, KINECTO… ce sa mai aibe ei chef de spart neoane.
Dupa care era si mai misto sa spargi tuburi de televizoare sau monitoare. MAMAA ce bubuiau alea! Speriam de fiecare data tot blocul cand aveam cate unul seara cand se lasa linistea. Acu copiii astia saracii, ce sa mai sparga, ca parintii lor nu mai cumpara decat TELEVIZOARE LCD si la astea nici sa le spargi ecranul nu mai e distractiv.
Aaaa, era sa uit. Mai erau niste lucruri care na placeau muuult de tot: CARTOANELE DE LA IMPACHETAREA FRIGIDERELOR. Si pe vremea aia nu se foloseau pernite din astea de impachetat sau polistiren sau fulgi, ci alte cartoane. Asa ca atunci cand trei familii si-au luat frigidere in aceeasi zi, am fost cei mai fericiti. Am facut un foc in fata blocului de au iesit toti parintii la balcoane, crezand ca au luat foc cele 3 masini parcate in vremea aceea in fata blocului. Azi saracii copii stiu ca frigiderul e un complex intreg (masina de facut gheata, frigider, memento electronic, ba chiar unele au TELEVIZOARE LED.
Pai cum sa se mai distreze copiii azi?
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Nu stiu cati dintre voi ati fost, dar mai ales cati isi mai amintesc vacantele facute cu masina si cortul sau rulota. Ei bine pentru cei care va amintiti sau pentru cei care nu isi mai amintesc, va spun eu ca in astfel de escapade, excursionistii isi iau toata casa in carca, pentru ca vor sa egaleze confortul de aici cu cel de acasa sau de la hotel. Mare mi-a fost mirarea sa vad, inainte de revolutie, o masina TV (singura dubita pe care o stiam cu totii la vremea aceea) in care omul respectiv isi bagase un fotoliu, un pat de campanie si un televizor prins in plafon. Dementa curata frateee! ))))))
Oare azi cum o mai fi prin campinguri? Cred ca e plin de laptop-uri si probabil e si vreunul mai nebun care sa isi fi pus vreun LCD LG in
vreo duba. Insa totusi cred ca cei care isi mai aplica astfel de “nebunii” sunt putini si o fac doar de dragul vremurilor apuse.
De ce? Pai pentru ca unele masini au ajuns sa aibe (de serie) incluse kit-uri video, ecrane pe spatarul scaunelor fata, pentru pasagerii din spate sau internet wireless.
Deci concluzia e simpla:

VREMURILE ACESTEA, SUNT MUUULT MAI PROPICE ACETUI TIP DE PLIMBARI “NOMADE”, DECAT CELE CARE AU FOST!

Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Cei care imi observa indeaproape activitatea de pe FB legata de promovarea activitatii mele de la Oktal, vazand ca de multe ori tot spun ca ma distrez cu baietii si fetele, m-au rugat sa dezvolt un pic mai tare subiectul. Asa ca astazi asta voi face si voi onora cererea lor
Prima oara cand m-am distrat cu ei, a fost de ziua uneia din fetele de la facturare, cand am facut karaoke, pe patru televizoare led. N-am crezut vreodata ca ma pot distra atat de tare cu niste oameni pe care ii cunosteam doar de o saptamana. Sigur ca fiind
la inceput, m-am simtit eu un pic stingher, insa a fost bine de tot, pentru ca i-am cunoscut mai bine. Si dupa acest moment, parca altfel s-au deschis sufletele si parca altfel am lucrat. Erau niste rotite ale sufletelor unse muuult mai bine.
Dar cea mai tare petrecere a OKTAL-ului a fost acum o luna, de ziua firmei, cand intr-o zi de sambata am avut parte de activitate gen teambuilding, iar seara a fost o superpetrecere, cu camera de joaca pentru
copii, cu laptopuri puse in retea pe care am bagat jocuri, cu WII, cu boluri de punch ca in filmele americane si cu o tombola la care s-au castigat doua Televizoare LCD LG 32LD450. Nebunie, senzational si dincolo de tot ce imi imaginasem inainte!
Cam atat despre “party-urile OKTAL”!
Andrei
KIP IN TACI