Era odata…. ca niciodata!

Sal’tare
Era acum multi ai un colt feeric de lume, undeva la tara, in anii comunismului. Si chiar in spatele gradinii bunicii mele era o balta, facuta crescatorie de protipendada comunista. Si evident ca accesul era interzis si pestele era mult si mare. Iar oamenii erau atrasi de aceasta balta, precum un copil de niste bomboane. Si se pescuia la greu. Fie cu „un om pus de 6”, care sa anunte atunci cand venea garda. Fie cu un pripon aruncat in trestie si cu minciuni de genul:
MA PLIMBAM PE AICI, NU DADEAM LA PESTE!
… sau fie cu asumarea riscului si confiscarea sculelor de pescuit. Si s-a intamplat de vreo cateva ori. Cel mai rau mi-a parut dupa o undita de piper cumparata de tata de la niste colegi de servici si care chiar era o „scula de pescuit” in adevaratul sens al cuvantului. In rest, cred ca faceam asta (noi copiii) si din nevoia caracteristica varstei de adrenalina.
Eheee dar uite ca anii au trecut si nu mai departe decat acum 3 ani am fost pe o balta la pescuit. Si am ramas INTERZIS. „Nea Costica pandarul” sau garda de militari care ne alergau pe noi in copilarie si ne luau unditele, lansetele si alte scule de pescuit pe care le aveam, fusesera inlocuiti cu ceva muuuult mai eficient si mai exact – Sisteme de supraveghere video. Camerele aveau si functie infrarosu. Si nu doar ca ii vedeau pe hoti sau braconieri, insa baietii montasera niste difuzoare ascunse in stalpi si transmiteau, exact in locul in care aveau nevoie, mesaje de genul:
SUNTETI PE PROPRIETATE PRIVATA. PARASITI IMEDIAT LOCUL, ALTFEL VETI SUPORTA CONSECINTE!
Ba nene si se speriau astia tare de tot. Sa vezi filmulete cu hoti / braconieri alergand pe campuri, de parca vazusera / auzisera o fantoma. Sper sa mai vad astfel de „organizari” si pe alte lacuri de pescuit, pentru ca dau o altfel „valoare” unui astfel de loc.
Andrei
KIP IN TACI