Bucuresti, Radio Total si „ascunsu’ gunoiului sub pres”!

Sal’tare
Iata ca fratele nostru drag numit Bucuresti iar are parte de „bagare in seama”. Si vrei, nu vrei, dupa initiativa celor de la Apa nova, cu De Ce Iubim Bucurestiul iata ca si Radio Total a zis sa se alature acestei campanii careia eu ii spun generic „hai sa ascundem gunoiu’ sub pres”. Nu vreau sa fiu rau, pentru ca multa lume mi-a zis ca gandesc fara nuante, dar pe bune nu imi trebuie campanii care sa imi arate mie ce frumos e Bucurestiul, pentru ca stiu si eu sa cutreier netul sau sa citesc carti despre lucrurile interesante ale Bucurestiului. Sigur ca parca vad ca imi vor sari altii in cap si ma vor omora cu texte de genul:
DA POATE NU TOTI SUNT AMBITIOSI BA NENE CA TINE SI PENTRU A INCEPE SA II PLACA SI PENTRU A INCEPE SA VADA SI FATA FRUMOASA A ORASULUI ASTUIA II TREBUIE UN STIMUL EXTERIOR! Ma lasi ma cu texte d’astea!
Omu daca nu vrea nu afla si nu accepta ideile venite din exterior. Si daca e lenes si nua re chef sa caute si sa-si descopere lumea de langa el de ce sa munceasca altii. Din copilarie inca ne invata parintii ca atitudinea „MUIETI IS POSMAGII din povestea lu’ Creanga” nu e o pozitie buna de adoptat.
Si pentru ca nu vreau sa par doar un Gica Contra cu critici dar fara solutii constructive, uite cum as vedea eu mai bine un gen de astfel de campanie.
1. In prima faza o campanie de genul celor de la Radio Total. Pentru ca stim cu totii ca vedetele atrag atentia si ca pot porni actiuni menite sa schimbe. Si fiecare vedeta sa aleaga o zona a Bucurestiului frumoasa, insa prea putin dezvoltata si prea putin atractiva si pentru plimbare dar si pentru investitii
2. Fiecare din aceste vedete vor fi emblema proiecului ales. De exemplu strada Lipsani. Si luandu-se drept exemplu strada vecina ei, numita Smardan si superb renovata, sa se faca cateva proiecte de dezvoltare pe care Consiliul Municipal sa le accepte sau sa ia ce e bun din fiecare. Dupa care urmeaza campania de strangere de investitori.
3. La final urmeaza ultima parte. Crearea propriu zisa!
Si daca tot vorbim de locuri frumoase de dezvoltat uite si alte cateva idei:
* Mai multa publicitate Casei Martisor a lui Tudor Arghezi
* Renovarea superbelor biserici foarte vechi din Centrul Bucurestiului
* Crearea de noi parcuri pe trenurile virane vante efectiv de imobiliari, pentru ca nu betonul e ofera oxigenul
* Crearea padurii aceleia de care se vorbeste in van de vreo 10 ani la margine Bucurestiului, ca „plaman” al Bucurestiului, dar si ca bariera de oprire a poluarii sau a prafului adus cu miscarile maselor de aer atmosferic.
SI VA MAI LAS SI PE VOI SA MAI ADUGATI SOLUTII SI LOCURI DE IMBUNATATIT!
P.S. Apropo de „salvari”, uite un articol DESPRE SALVAREA PAMANTULUI, pe care il puteti usor „adapta” si la Bucuresti!
Andrei… 😉
KIP IN TACI

6 răspunsuri la „Bucuresti, Radio Total si „ascunsu’ gunoiului sub pres”!”

  1. Psss… tin minte ca am fost cand eram mic de tot in excursie cu clasa la casa lui Arghezi.. nici macar nu stiu pe unde e. Chiar, pe unde e????
    (stiu si rapsunsul : google, b0gdan, google!)
    b0gdan’s last blog post..Trezit de dimineata, si nevos din cauza asta…

  2. trec zilnic pe strada Smardan, in drum spre job.
    renovarea s-a facut de ochii soacrei, shi deteriorarea a inceput deja, mai ales in capetele strazii
    shi se va strica tot ce s-a facut, daca nu din cauza calitatzii scazute atunci a ocupantzilor ilegali care n-au fost evacuatzi (eu personal am vazut acum o luna o baba luandu-shi lemne de foc din pardoseala de la intersectzia cu Lipscani, care intre timp a fost scoasa de tot, ca ce nu se furase incepuse sa putrezeasca)
    iar cu spatziile verzi, ma tem ca lacomia nu va permite
    ametzitul’s last blog post..uichend

  3. @Ionut – inca nu nenea. Insa ma atrage ideea opentru viitorul indepartat!
    @b0gdan – Casa Martisor e pe Calea Vacaresti, un pic mai jos de Piata Sudului, mergand catre Mihai Bravu, pe partea stanga!
    😉

  4. @ametzitule – nu pot sa spun nu, pentru ca realitatea se chinuie sa ma contrazica in fiecare zi si cu fiecare „fapta buna” pe care o face. Insa in acest amalgam gri io inca mai cred in albul imaculat al sufletelor oamenilor de langa noi! Stiu ca suna aproape patetic si poetic, dar asa simt!
    😉

Lasă un răspuns