Zambetele de VINERI – 10.04.2009

Sal’tare (Sursa imaginii Aer Curat) Pentru ca in ultimele zile am tot primit „poeme” pe mail, ca motiv de FUNNY, am zis sa le impart astazi aici cu voi… Prima e CHITANTA lui George Toparceanu Tanta, domnisoara Tanta E-o duduie foarte sic, Zvelta, cu ochi mari si negri, Cap superb, nasucul mic, Picioruse lungi si durde Si cand se plimba prin Tei Toti birjarii o admira: – Ma, halal de mama ei! Ce profesie are Tanta ? Uite, n-as putea sa spun; Nici nu ma intereseaza Chiar daca o presupun. Dar cum Tanta-i delicioasa Si-are maniere fine, Nici nu vreau sa stiu ce face, Nici cu ce si nici cu cine. Ca vecini se mai intampla Ca sa-i cer un ac sau ata, Sau imi cere ea o carte Pana maine dimineata. O vecinatate draga Ne-a prins zilele-n catuse Ca ades intru la Tanta Fara sa mai bat la use. Tot asa-ntr-o seara intru Era iarna grea si ger, Si-o gasesc in pielea goala Stand langa calorifer. Naucit de frumusetea-i Dau sa ma retrag un pic Insa Tanta-mi spune: – Intra, intra draga, nu-i nimic ! Am intrat si beat de farmec O-ntrebai plin de mister: – Pentru ce stai goala, scumpo Langa acel calorifer? – Fiinca-a fost proprietarul, Mi-a raspuns sagalnic Tanta – Si-uite mi-am platit chiria, Iar acum, usuc chitanta. A doua e nebunia asta de Balada a lu’ Gigi Becali, care nu cred ca lipseste de pe vreun forum din Romania, de la thread-ul de FUNNY. Draga mea familie, dragelor mioare, Rog scuzaţi-mi scrisul, că e cam răcoare Şi-mi tremură mâna sufletul din mine N-am nici masă, scaun vă scriu stând pe vine. Pac-pac, cum vedeţi, zdrenţele mi-au tras-o! Simt că-s mic şi negru, din Burkina Faso Văd, de după gratii, cum apune Soare, Războinicul Luminii, încet, dar sigur, moare. Stau ca mieluşel în celulă strâmtă, „Supărat îs Doamne”, un coleg îmi cântă; Şi vă scriu cu dor, versuri ce-s de jale, Plâng ca Paraziţii: „Lacrimi şi fecale”. Plâng, că nu e drept. Mare grozăvie! Nu-nţeleg, de ce mi se-ntâmplă mie. Hahalere care m-au încătuşat, Toate ştiu prea bine c-au făcut un blat. Apelez la veri, surori şi cumnaţi, Tot neamu` Becali, oi şi avocaţi. Faceţi ce îţ` face, că-i pe banii mei, Scoateţi-mă afară dintre derbedei! Iooo, Gigi Becali, sunt nevinovat, Că pe proştii ăia nu i-am sechestrat! Papagalii dracu` hoţi de meserie, Ei în libertate, io fac puşcărie! Pân-o fi să ies, vă scriu în răvaş, Să-mi aduceţi slană, ceapă şi un caş, Că-ăştia bagă-n mine ceai şi marmeladă Şi nu vreau stamina ca în jos să-mi cadă. Rog să îmi aduceţi şi-un televizor, Că-s sătul de table şi privit în gol; La barbut îs AS, i-am făcut pe toţi, Chiar de-am în celulă cei mai trei din hoţi! Mai am o problemă, care mă cam doare, Îi vorba de cele zece dragi mioare. Să le-aveţi de grijă, nu uitaţi de ele, C-altfel ies de-acilea şi daţi de belele. Mergeţi şi la Athos, faceţi rugăciune, Zdrenţele cu Dracu, Dumnezeu cu mine. Pac-pac, asta-i tot, vă salută Jiji; Om cu steaua-n frunte şi în fruntea ligii! Si la final Scrisoarea a treia, in varianta cool Iata vine-un Jeep pe strada cu un girofar pe el, Baiazid statea in dreapta si rosti catre sofer: “Sper ca Mircea sa ajunga, sa nu-ntarzie din nou. Ia vezi daca-a tras masina langa gura de metrou…” “-N-a venit, Maria Ta, zise el privind in jur…” “-Si mi-a zis ca fix la 12 ne vedem langa Carrefour”. Asteptand vreo 5 minute isi pierdu orice rabdare, Si trimite bodiguarzii sa se uite prin parcare La un semn (curba la dreapta), se opreste un X5. Si din el coboara Mircea, in bermude si opinci. Printre turci porni agale, si privindu-i cu nesat, Le-arata un “Sony Vaio”, care-l tine la subrat. Agitat , la el in Jeep, si-mbracat tot in civil, Baiazid nu mai rezista si il suna pe mobil: “-Tu esti Mircea?”…”-Da-mparate, am uitat sa iti dau bip, Dar am stat mult la Rovine, era coada la Agip. Nici n-am nimerit din prima, ca nu vin aici prea des, Si-am luat-o si pe centura, indrumat de GPS. Acum am parcat masina. Unde esti?, ca vin la tine…” “-Sunt la mine in masina si te vad, te-ndrepti spre mine”. Si de-ndata ajunse Mircea si urca la turc in jeep. Si-ncepu sa ii explice ca nu vrea, cu nici un chip Sa isi stranga intreaga oaste la Rovine in campii, Si sa lupte pan’ la moarte cu ai turcului spahii. “-Baiazide, stii ca-i criza, si-acum viata-i foarte grea, Ma gandeam ca sa ne batem,… dar la “Heroes” in retea. Sau in loc sa cuceresti, cu armate-al meu popor, Nu ai vrea, daca ai wireless, sa jucam “conquiztador”? “-Cum cand turcii-mi sunt in vama , si-am venit din Istanbul, Tu nu vrei ca sa ne batem, ca nu ti se pare “cool”? Eu nu-s disperat ca tine sa stau nopti intregi pe net, Eu traiesc in realitate, si nu e nici un secret Ca am fost in multe lupte:Varna , Ialta sau Oituz…” “-Pai eu sunt online tot timpul, nu puteai sa dai un “buzz”???” “-Mircea!!! Vin c-o intreaga oaste , iar tu faci misto de noi.., Maine sunt aici cu turcii si-ti declar de-acum razboi”. “-Cum vrei tu marite rege, eu speram sa ma-ntelegi, Caci de-ajungem la cutite, voi nu mai plecati intregi. N-as vrea sa pun pe “YouTube”, cu-ai tai morti, videoclipuri, Nici ca Dunarea sa-nece spumegand a tale jeep-uri. Dar, de asta ti-e dorinta, maine ne vedem la lupta, Si-ti promit ca pleci d-aicea cel putin c-o mana rupta.” Si zicand acestea Mircea, il lasa pe Baiazid. Si trantindu-i portiera el pleca la pas grabit. Cand ajunse la masina, gasi-n geam , pe-un bilet scris: “Scuze.V-am blocat o roata, c-ati parcat pe “interzis”…” Si da Mircea multe mailuri, sms-uri, mii de “bip”-uri, Ca sa-si stranga toti ostenii si sa ii indese-n “Jeep”-uri. Demarand in mare tromba, se-ndreptara spre Rovine, Dar aici gasira turcii, toti cu pantalonii-n vine. Toti vaitandu-se de moarte, ghemuiti prin iarba scurta Rezemati de cate-un ciot, si tinandu-se de burta. “-Baiazid, hai sa ne batem…!! , Unde esti, de ce nu vii?” “-Mi-am scos in oras ostenii, si i-am dus la KFC. Si-am mancat cu poft-aseara, tot ce ni s-a pus pe masa…” Raspunse-ncordat sultanul dintr-o tufa mai retrasa. “-N-am stiut ca la “fast-food”-uri nu e bine sa mananci, Mai ales in Romania, fiindca risti sa pleci pe branci… Nu mai vreau ca sa ne batem, iarta-ma, a fost o farsa. Da-ne niste “triferment” si-o sa facem cale-ntoarsa”… Si asa a scapat Mircea de o lupta la Rovine. Deci se vede pan-la urma ca “fast-food”-ul face bine. Asta-i tot, dar fiti voi siguri ca Istoria o sa zica: “Turcii l-au vazut de Mircea si-au facut pe ei de frica” Andrei… ;) KIP IN TACI]]>

Comments

comments

  0 comments for “Zambetele de VINERI – 10.04.2009

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *