Mana intinsa, care nu spune o poveste…

Sal’tare (Sursa imaginii – Radio 3 Net via Ionut Pepenar) LATER EDIT: Si totusi ceva povestitori, in afara celor de care am amintit eu, uite ca mai sunt – Lista Dojolinei! Deci realitatea nu e chiara sa de albastra!) DA, stiu ca recunosteti replica din FILANTROPICA, insa nu despre film vreau sa va spun ci despre altceva. Despre lipsa a POVESTILOR si mai ales a POVESTITORILOR in blogosfera. Urlam toti ca blogosfera, desi e o voce impresionanta in media de azi, nu face bani ca in vest. Asa ca facem conferinte peste conferinte si ne certam aiurea in loc sa vedem problema clara – NE LIPSESC POVESTILE CARE SA ATRAGA. Si nu ma refer la cele BOOMBASTICE, gen tabloid, care sa atraga lumea buluc, ci la povestirile intr-adevar interesante, cu continut, cu argumente si mai ales cu feed-back. Si o sa va dau si exemple de cateva care exista deja, dar care-s putine, in conditiile in care numarul blogurilor la noi a ajuns la vreo 30 si ceva de mii.

  • Uite, imi plac povestile motivationale ale lui Bobby sau ale lui Adi Soare. De ce? Pentru ca ei stiu sa vorbeasca despre blogging, asa cum stie Bogdana Butnar sa vorbeasca despre publicitate – SIMPLU FRATE. Ca la copiii mici! Se ia un mar si o para. Daca vindem marul si facem campanie pentru para o sa avem… bla, bla, bla! Si astea sunt exemple care ti se intiparesc adanc in creier, pentru ca sunt diferite si mai ales USOR DE FILTRAT!
  • Apoi sunt oamenii care stiu sa surprinda reactii cat se poate de umane, dar pe care nu le bagam toti in seama sau pe care nu le analizam atat cat ar trebui. Si in categoria asta intra Dojo cu articole ca asta sau ca asta si Dimulescu pentru minuni (rare ce-i drept in ultimul timp) ca asta. De ce? Pentru ca Dojo, avand in spate munca multa de tot, isi gaseste timp sa comunice si mai ales sa impartaseasca din experientele ei. Si o face fain in dulcele stil banatean care te cucereste cat ai clipi. Si o face in texte lungi, pe care rar le mai gasesti azi in blogosfera. Texte lungi asa cum se gaseau peste tot prin blogosfera acum 2-3 ani, cand blogging-ul se facea mai mult din pasiune, decat din goana dupa bani! Iar la Dimulescu e placerea cu care asculti un prieten vechi la o cafea si care iti poate povesti despre aproape orice. El „joaca” pe blog, rolul romanului ala care se pricepe la orice si o face bine de tot! (P.S. Era sa uit! Ziceti voi ca nu e fain noul look al Dojolinei. Uite aici ne-a povestit, ce si cum a facut, de a ajuns la acest rezultat misto!)
  • Mai sunt pe aici editoriale bine documentate si in fata carora iti dai jos palaria. Stiu ca imi voi lua o portie buna de injuraturi de la cei neavizati, insa Zoso chiar stie sa la faca frate. Si nu stiu daca e de vina faptul ca trecut pe la Mediafax sau experienta din on-line sau pur si simplu faptul ca e talentat, insa le face bine nene. Si daca ar fi dupa mine, mi-ar placea ca el sa faca doar asa ceva. Insa uite ca el altfel s-a impus in On-Line si nu are chef sa plece de pe locul sau fruntas!
  • Categoria povesti cu adevarat funny! Aici e clara treaba: Groparu si Gogu Kaiser. De ce? Pentru ca amandoi stiu sa povesteasca despre lucruri mai mult decat banale si care ni se intampla tuturor intr-un mod cat se poate de funny. Au talentul ala de a gasi la toti oamenii ACEL CEVA pe care noi ceilalti observam. Si desi ei fac misto de vreo 3-4 anisori pe aici, nu s-au plictisit si nici nu si-au pierdut din savoare. Sigur ca de schimbat s-au mai schimbat, dar sunt la fel de efervescenti amandoi!
  • Povesti de care nu te poti dezlipi, sunt cele de la Rezistenta. Daca incepi sa le citesti, nu te poti pleca pana la final. De ce? Pentru ca se simte munca pentru documentare, pasiunea pentru subiectele abordate si mai ales timpul petrecut pentru adunarea informatiilor
Gata aici inchei povestile, ca incepe o sedinta si nu vreau sa raman pe drumuri, chiar in plina criza mondiala. Asa ca inchid articolul asta facut aseara tarziu si pe care il vroiam mai lung cu alte cateva categorii de povesti la care astept sa dati voi „definitii”: Povesti cu si despre carti, ca cele de la Jen si Ionuca sau povesti despre afaceri ca cele de la Andrei Rosca sau filozofeli tragice si comice, ca cele de la Adi Ciubotaru! Andrei KIP IN TACI]]>

Comments

comments

  2 comments for “Mana intinsa, care nu spune o poveste…

  1. Pingback: pligg.com
  2. iunie 30, 2009 at 4:20 pm

    Andrei, voi deveni a mai increzuta blogareasa de la noi :D
    Mii de multumiri pentru mentionarile dese. Nu ai idee cat s-a umflat de mandrie pipotica personala ;)
    Dojo’s last blog post..La teorie stam bine …

  3. artistu
    iunie 30, 2009 at 7:40 pm

    Cand te voi vedea eu pe tine cu pipota umflata si cu nasu pe sus cred ca ma las de blogging! :D

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *