Artistu TATA, Mandra lui MAMICA si un/o ARTIST(A) mic(a)!

Sal’tare
Dupa cum probabil stiti deja multi dintre voi, pe undeva prin vara o sa fiu tatic. Insa nu ca sa ma laud am venit azi pe blog, ci ca sa vorbin despre CUM NE TRANSFORMAM IN PARINTI, in trei faze (cele pe care le-am trecut noi pana acum)!

  • Prima faza a acestui proces e „realizarea pierderii unui grad de libertate„. Unii nu prea reactioneaza bine si cad intr-un fel de „criza”, pentru ca se simt „legati de glie”, daca imi e permisa aceasta exprimare. Sigur ca pe de o parte si noi intelegem ca nu vom mai putea pleca instant, atunci cand ne dau unii dintre prieteni telefon, ca sa iesim la o bere. Insa perioada asta nu dureaza mai mult de 2 ani. In principiu e mult, insa daca iti doresti intr-adevar un bebelus, vei da toata libertatea pentru el
  • Dupa care urmeaza perioada analizelor si „lucrarea propriu zisa„. La analize, te simti ca si cum ai merge pentru prima oara. E in principiu un sentiment ciudat si placut in acelasi timp, pentru ca in tot ceea ce intreprizi acum , parca vezi un zambet de copil. Nu mai zic de „noptile de nebunii” propriu zise, care parca sunt mai senzuale, avand „un scop„. Nu mai e „acel dat din fund”, doar pentru placerea vostra sexuala!
  • Dupa ce „s-a intamplat minunea„, vine perioada in care incepi sa te intrebi, sa mergi la analize si mai ales sa visezi. Asta e perioada in care ne aflam noi acum. Desigur intrebarile isi gasesc raspuns prin forumuri. Si cel pe care ne uitam noi cel mai mult e DespreCopii.Com, iar saptamana asta am ajuns cu „odiseea” pe aici – Saptamana 15. Si ne bucuram de „acea mica umflatura” din burtica mandrei mele, cam la fel de tare cum ne bucuram cand eram copii si ne luam parintii un cadou pe care ni-l doream de mult timp.

Tot acum visam si la cum va fi copilul. Si indiferent daca va fi baiat sau fetitza, noi ne dorim sa fie vorbaretz, plin de idei traznite (chiar daca stim, ca multe dintre ele vor avea „efecte negative asupra mobilei din casa”), sa ii placa mult sportul si miscarea in general si cand va creste maricel, sa iubeasca MUNTELE. Sigur ca dupa 3-4 anisori vom incerca chiar noi sa ii insuflam „dragostea pentru munte” mergand des pe carari de munte. In rest vom vedea ce o mai fi! Mai asteptam si de la voi idei si sfaturi!
P.S. Daca printre voi cititorii sunteti si barbati speriati de ideea asta, uite tot pe site-ul de care vorbeam mai devreme niste incurajari, asa „ca de la barbati la barbati” – Adevarul despre tati si copiii lor!
Andrei… 😉
KIP IN TACI

13 răspunsuri la „Artistu TATA, Mandra lui MAMICA si un/o ARTIST(A) mic(a)!”

  1. @Madalin – vrei sa ma crezi ca nu am nici o preferintza? Vreau doar sa fie dupa cum am spus mai sus! Atata tot…
    @Copila Blonda – bins spus si sper sa reusim sa ne calcam pe inima si sa nu il indopam sau sa nu fim speriati la fiece gest pe care il face!
    @BabyRacy – taticu, ca taticu! Da’ sa o vedeti pe mamica cat e e de adorabila seara, cand vorbeste cu burtica si cand o mangaie! 😉

  2. La prima faza – crede-ma – nu pierzi un grad de libertate. RAMAI doar cu un grad de libertate. Totul va trebui gandit numai prin prisma copilului. Ajungi sa faci planuri, zici ca ai prevazut tot si, in ultimul moment, il doare burtica, il supara dintii, etc. Schimbi totul. Si mai este o idee gresita aici. Spui ca perioada asta dureaza cam doi ani. Hmmm! Mie mi s-a parut mai usoara (daca poate fi spus asa) varsta pana la 2 ani. Mergeam cu el peste tot, avand grija sa caram cu noi tot ce era nevoie. Il „parcam” intr-o camera, aveam un Walkie-talkie si il auzeam cand se trezeste, un check la fiecare 30 minute si totul era in regula. Dupa 2 ani au inceput sa vina pretentiile, sa faca scandal cand il lasam cu bona, sa nu mai adoarma chiar asa usor – un biberon si gata. Stiind ca noi ne distram pe aproape nu-i ardea de somn. Mai apoi zici ca-i iei cu tine. Se plictiseste, cere atentie, se zbenguie cu alti copii si vine sa se planga sau sa-ti spuna cat de fericit e… Eh! O sa vedeti. Sanatate si sa-l dati la facultate!
    bogdanic’s last blog post..Poza 4 – leapsa

  3. @Chrys – sper sa fie interesanta! Mersi de urari!
    @Bogdanic – mersi desfatuiri si sa dea D-zeu sa fie asa cum zici tu!
    P.S. Dupa ce am terminat textul mi-am dat seama ca ai dreptate si ca inmtr-adevar dupa primii doi ani incepe greul Insa cum s-au descurcat altii, ne vom desurca si noi, ca suntem destul de rabdatori! (zicem noi) 😀

  4. E bine ca iti doresti un copil de actiune, si mie mi s-a implinit dorinta. Pana la varsta de un an am reparat 2 aparate foto si un DVD player.
    Felicitari si succes.

  5. Felicitari, sa ai parte de un copilas frumos si sanatos, pe care sa-l cresteti cu bucurie si mandrie. Eu una abia astept sa fiu matusica
    Ligia’s last blog post..Un fleac: m-a confundat!

  6. Sa fie intr-un ceas bun! Va urez multa sanatate si rabdare, nicio grija, „profesia” de parinte se invata din mers, vine de la sine, si-ti lasa totusi un pic de timp si pt. tine. 🙂

  7. @Oglinjoara – deja am inceput actiunea „urcarea” tuturor rafturilor la inatimi de peste 1 m! 😀
    @Ligia – multumim frumos si ii uram sa fii o matusica rabdatoare si zambitoare! 😉
    @Geni – mare dreptate ai! 😉

  8. Ii urez mamicii nastere usoara si taticului muuuulta rabdare. Bogdanic mi-a luat-o inainte si a zis cam ce-as fi zis si eu. in plus unul din sefii mei zicea mereu;”copii mici, probleme mici, copii mari,probleme mari.
    Si am o rugaminte: schimba marimea fontului, ca e cam prea mic pt ochiimei,si cred ca nu numai.
    viorica’s last blog post..Vulpea se plimba cu turismul

  9. Multumim frumos! Si tre sa recunosc ca ai dreptate, insa asa cum se descurca toti parintzii, speram sa ne descurcam si noi! 😉
    P.S. Se lucreaza si la font, insa momentan am de lucru cu alte probleme! Mersi de vizita, sper sa te mai vad pe aici! 😉

Lasă un răspuns