Agitat, ocupat si mirat! – Jurnal de tatic – ep. 58

Sal’tare Stiu ca va e tuturor dor de Jurnalul de tatic, insa noutatile varstei de 1 an si 9 luni, faptul ca l-am dus la gradinita si venirea primaverii nu imi mai permit sa fiu si un tatic on-line, ci doar unul real. Dar sa termin cu gargara si sa va povestesc intamplari funny din viata de familie.

Incep cu fratiorul lui Matei care mai are vreo 2 luni pana iese la lumina. Si nu mai departe decat aseara, facea mare zgomot (de tziuia, vorba „Perversului de pe Targu Ocna”). Iar eu cu ochii la burtica Liviei sa vad minunea miscandu-se. Intre timp un tziganus de pe strada urla ca din gura de sarpe dupa muma-sa. Evident ca eu fermecat fiind de „minune”, am zis ca el o striga pe mamica lui. Si inconstient am zis:

UITE LIVIA, TE STRIGA!

Evident ca a ras toata familia de mine intreaga seara :))))))

Si acum sa trecem la Matei, poreclit mai nou prin casa si ABIONU’ (asa ii zice el la avion). Probabil va intrebati DE CE? Si raspunsul e destul de simplu:

Pentru ca ma pot descurca mai usor cu jumatate de kg de mercur, care imi scapa pe jos, decat cu Matei scapat din mana pe terenul de joaca.

Sigur ca lucrul nu e neaparat rau. Noua ne pare bine ca nu avem un copil molatec. Pentru ca energia lui nu e doar fizica, ci si intelectuala. Si deja a invatat sa prinda multe notiuni din zbor. Si noi si educatoarele ne minunam de cel putin 2-3 ori pe saptamana, atunci cand Matei spune cuvinte sau face actiuni de care nici noi si nici ele nu i-am spus, dar pe care el le-a vazut, le-a bagat la cap si le reproduce. In rest inca se mai resimte ruperea de caminul parintesc prin ducerea la gradinita si cel putin o data pe saptamana, are o zi in care mananca si se joaca doar cu pernita lui cea mica. E modul lui de a mentine legatura cu caminul parintesc. De plans, la ducerea la gradinita, nu mai plangem decat luni si vineri. Usor de inteles, DE CE! Cam atat de la noi. Ai vostrii ce mai fac Adi Cristea, Cristi, Daniela, Corneliu si Nina. Andrei KIP IN TACI]]>