Rupem opinci prin Stefan cel Mare, in aceeasi Bucuresti jegosi, dar fermecatori!

Sal’tare
Continuam azi periplul inceput ieri prin Bucuresti. Ramasesem pe la Obor!
Iesirea din „pasaj”, spre batranul Stefan cel Mare este la fel de impozanta ca si intrarea in el. Oamenii scunzi au parte de sosele impozante. Oare Mihai Bravu era inalt? Ma deplasez agale pe strada. Da sunt baiatu’ cu geaca stransa pana in gat, mainile in buzunar si mintea zburand la copilaria lui. Cel care ocoleste mecanic obstacolele din calea sa, privind in golul de dincolo de zidurile Bucurestiilor lui. Simti ca stiu ce vezi si tu, doar ca nu pot impartasi cu tine bucuria de a le vedea pentru prima oara. Te deprima mizeria, dar te atrage marimea. La dracu, esti in Bucuresti si te simti bine! Arabul de la shaormerie iti arunca o privire plina de scarba, de parca tu nu i-ai fi facut un favor, ca ai cumparat de la el o shaorma si nu invers. Cu shaorma in gat si inima frematand de curioaitate, te gandesti la ce ai mai putea gasi in orasul plimbarilor mele. Te asezi la mers prin „cartierul alb-rosu al cainilor fotbalisti”. Imi vin acum in minte versurile unei melodii tiganesti dupa vremuri: In statieeee la Lizeanuuuuu…

Azur – In statie la Lizeanu (80′ version)
Asculta mai multe audio Muzica »
Ai ghicit batrane! esti in intersectia Stefan cel mare cu strada Lizeanu. Aceasta strada care e un soi de oaza „Harlem” in mijloc de Bucuresti. Nu te speria, Bucurestiul e plin de astfel de gauri negre, datorita preocuparii fostului Sef al Statului pentru o clasa submediocra. Daca mergi un pic pe strada Lizeanu, ajungi in strada Maica Domnului, care parca a fost pusa acolo, ca sa spele rusinea.
Dar tu calatorule neobosit, ai un drum de facut catre altundeva. Stai linistit ai tot timpul. Mananca shaorma si lasa-te purtat de drum. Ai ajuns in fata Circului! Stiu esti prea mare ca sa te mai duci la circ, dar daca te bag inauntru pot sa pariez ca ramai „gura casca”! Te prinzi la pariu? Nu? Stiam! Nu esti genu de om care sa traiasca in Bucuresti, dar cu timpul o sa inveti. Secretul este ca nu conteaza ce zice celalat. Tu trebuie sa ii arati ca esti mai smecher ca el. O sa inveti stai linistit, nimeni n-a scapat. Mie zona asta imi place muuult de tot, ca e un pic mai curata si mai libera de circulatie. Imi ofera mereu un pic de ragaz, pentru adunarea gandurilor pe care le-am acumulat pana aici si sa ma pregatesc pentru ce urmeaza. Am intrat in linie dreapta. Jocul devine alert! ai intrat in inima zonei 0. Asezat strategic intre un sediu de politie si un spital de urgenta, Clubul emblema al zonei, Dinamo, ti se deschide la picioare. De pe un soclu iti zambeste Ivan Pataichin. Printre gardurile stadionului, il poti zari pe Unicul Capitan, cum ii spun ei, Catalin Haldan, antrenandu-se singur. Degeaba il mai astepata parintii acasa. Dumnezeu l-a ales sa joace pentru o alta liga: Liga Ingerilor din Cer. Hai sa trecem peste, caci s-ar putea sa ma crezi ca simpatizez cu formatia din Stefan cel Mare. Din pacate sunt scarbit de fenomen, din pricina unor pumnii primiti de la galeria lui Dinamo, cand faceam liceul in Dr Taberei (din pacate pentru ca acolo e dusmanul de moarte fotbalistica a clubului alb-rosu), pe motiv ca „nu port sapca”. Si lasand in urma statuia lui Pataichin, te lovesti de Urgenta din Floreasca, locul unde doctorii si cand dorm opereaza. Locul ala unde de vei gasi satre de tigani, asteptand sa li se faca bine vreun copil lovit din amor de cutit sau cine stie ce din ce alte motive cotidiene ale conationalilor nostrii. La pas treci si de Calea Floreasca. Ti-as povesti si aici cate ceva, da mi-e teama ca ma abat prea tare in inima Floreascai si uit sa spun tot ce mi-am propus. Aaah, o blonda parasita de pletosul ei in fata ta. Micsorezi pasul si incerci sa intelegi de la departare ce se petrecere. Nebunule ti-ar placea s-o consolezi. E inalta si frumoasa! El pletos si manios, pleaca intorcandu-i spatele artistic. Ea zace in mijlocul aleii, cu ochii goi urmarindu-l cum se departeaza. Tu te intorci sa vezi daca se uita la tine…

– Te prinzi la un pariu! imi zici ranjind.
– …te privesc mirat si ma sperii, inveti mai repede decat credeam.
– Ce zici, bou pletos se intoarce la pasarica blonda?
– Nu. Iti zic euintorcandu-ma la 180 de grade, sa vad daca am avut dreptate.
Si dus a fost. Ranjesc a paguba si zic:
– Ai pierdut, da’ totusi inveti repede!

Tu taci si-ti consumi prima infrangere ca Miticu’ Bucuresteanu’. Ai ajuns fara sa simti in Calea Dorobantilor. Centrul de fitze si figuri al Bucurestilor. In dreapta se intinde restaurantul Perla si un pic mai departe departe ajungi la Caragiale, un celebru liceu de „celebritati”. Ce tragedie pe Nenea Iancu! Sa ii fie pus numele pe un liceu, plin de caractere asemanatoare cu cele prezentate e el in scrieri. In stanga, cum te uit dintre Stefan cel Mare spre Piata Victoriei, vei vedea „ulita” care duce la Academia de Studii Economice, cu ale ei bile care au rezistat atator picioare de foste virgine si care au hranit atatia ani al rand cel mai cunoscut „mit” bucurestean. Te opresti sa-ti strangi un siret de la pantof si cand iti ridici privirea, dai de Spitalul de copii Grigore Alexandrescu. Aici se opereaza copiii din toata tara. Aici era sa ratez sa vad revolutia la TV, din cauza unui genunchi inflamat. O saptamana a lipsit si ala eram! Da’ draga ca si pe Stanculescu si pe mine Revolutia m-a prins cu picioru in ghips. Si ghipsu meu era mai mare ca al lui, sic! Ai ajuns in Piata Victoriei sau Piata Guvernului. Aici isi duc somnu’ de bugetari bine platiti, guvernul care o data la patru ani, isi mai face pomana cu noi, ca sa ne facem si noi pomana cu un vot pentru ei. Si gata! Daca mai am chef, poate ne mai plimbam si alta data. Voi pe unde va plimbati? In care din zonele din Bucuresti, va place sa va „cufundati” cu totul?
Andrei… 😉
KIP IN TACI

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*