22 decembrie… ziua pe care o uitam!

Sal’tare
Desi incercam sa nu uitam, desi ne impunem sa nu fim cei care lasa trecutul in urma, ca pe o haina murdara, nu prea reusim. Uite ca vine 22 decembrie si trece pe langa mine de parca ar fi o zi obisnuita. Si la TV totul parca e „haina aia veche care ne placea pe vremuri”. O luam ne pozam cu ea, eventual mergem si la un eveniment cu ea si dupa aia la loc in cutia cu amintiri. Sigur ca, pe de o parte, nu poti sa simti ca atunci, imediat dupa acel moment, FIORUL. Viata te macina in interior si pe tine, iar valorile sunt altele. Se schimba sisteme de referintza si copiii care eram ieri dispar si la randul nostru acum suntem noi parinti.
Integrala REMIX de pe TVR1 insa mi-a intrat acolo unde am un loc special pentru 22 decembrie.
Ce seara plina de frica si de fericire era aceea de acum 19 ani! Ce sentiment ciudat am trait, cand vedeam pe televiziunea nationala oameni fericiti si afara trasoare trecand pe la fereastra! Ce sentiment frumos sa aud si eu limba romana la TV toata ziua, ca deja mi se scarbise de bulgara sau rusa pe care o auzeam tot timpul! Nu stiu daca voi mai putea trai tipul acela de fericire vreodata, insa ma bucur ca am fost martorul acelor zile!
Andrei… 😉
KIP IN TACI

5 răspunsuri la „22 decembrie… ziua pe care o uitam!”

  1. Pingback: 13stiri.ro

  2. Niciodata nu o sa auitam acea zii in care , oameni nevinovati au murit impuscati in cap toti 11 la fel .. !! niciodata nu o sa uitam ca 22 decembrie a fost una din primele noastre zile de libertate !!!

  3. geamuri acoperite, intuneric, dormit pe jos toti adunati intr-o camera, un brad si o papusa veche, tipete de bucurie … si cam atat mai tin eu minte de atunci. parintii, bunicii … ei nu uita, dar ceilalti au inceput deja sa nu le mai pese.
    Alina’s last blog post..O colectie de saruturi

  4. @Sorin – frumos spus si as putea adauga: ZIUA IN CARE AM INCEPUT SA VISAM DIN NOU!
    !
    @KISS – ba iti spun eu ca o vei uita uspr, usor pentru ca ti se vor schimba sisteme de referintza si mai ales prioritatile. Vei vedea!
    @Alina – nu cred ca e vorba de nepasare. Asa cum apa sapa si erodeaza piatra, asa si timpul erodeaza amintirile. E ceva natural si nu ne putem impotrivi! 🙁

Lasă un răspuns