Parerile Artistului in Blogosfera

Sal’tare
Despre ce este vorba? Iata cateva intrebari “organizate” intr-o leapsa pe care ma gasit-o la Pavel Ionut, care mi-au mai fost puse, la care am raspuns prin mesaje private pe mail sau pe Facebook, dar al caror raspuns nu l-am pus pe blog. Asa ca le pun acum.
***
1.De ce ai blog?
Pentru ca simt ca am ceva de impartit, pentru ca imi place comunicarea si pentru ca vreau sa relationez. Doar relationand mi se pare ca “traiesc”!
***
2. Ce îţi place cel mai mult în blogosferă?
Imi placea, acum cativa ani, naivitatea si idealismul celor care scriau pe bloguri. Ce imi place acum? ZUMZETUL – pentru ca retelele de socializate (Twitter si Facebook) ne-au transformat in niste albine care bazaie tot timpul. Si asta e placut. Sigur, unii parca exagereaza, facand socializare de peste tot, de la bere, din parc, din cada sau mai stiu eu de unde. Insa cred ca e doar o faza a fiecaruia dintre noi si nu tine mult!
***
3. Ce nu-ţi place în blogosferă?
Pai cam acelasi lucru care nu imi place si in lumea reala de langa noi – CREDINTA UNORA CA POT AVEA ORICAT DE MULTA LIBERTATE, FARA SA ISI DEA SEAMA, CA EI CALCA, PURTANDU-SE IN ACEST MOD, “LIBERTATEA” ALTORA IN PICIOARE!
***
4. Blogul preferat?
Acum la acest moment il citesc foarte des, pentru ca a inceput sa fie si foarte activ si pe FACEBOOK si pe blog, pe Turambarr la el pe blog dar si pe Curs de guvernare.
***
5. Cunoşti personal pe cineva din blogosferă?
Ohoo sunt multi. Insa nu i-am mai vazut de vreo 2 ani jumate de cand au aparut copiii si responsabilitatea lor.
***
6. Cel mai enervant blog/blogger?
Nu imi place sa fiu negativist!
***
7. Ţi-e dor de cineva dispărut din blogosferă?
Era pe vremuri un blog – Deasupra norilor
***
8. Cel mai amuzant blog/blogger?
Mos Califar, daca vorbim de “sageti politice” & Jurnal de bancuri
***
9. Cât de des postezi pe zi?
Acum de 2-3 ori pe saptamana
***
10. Ce planuri ai cu blogul tău?
Sa ii schimb doar “haina”, cand voi avea timp. In rest ca si substanta se va schimba doar daca ma voi schimba si eu, pentru ca e JURNALUL meu. Iar eu personal nu tin sa ma schimb. Dar cu siguranta ma va schimba viata usor, usor…
***
11. Ce blogger ai vrea să fie mai activ?
Nu stiu. pentru ca nici nu mai citesc atat de multe bloguri ca alta data
***
12. Ce blog crezi că are viitor promiţător?
Idem 11
***
13. Blogul care nu ai vrea să dispară din blogosferă?
Dupa cum spuneam mai sus, nu imi place sa zic de rau… insa blogurile care nu fac decat COPY – PASTE sau care nu aduc ceva in plus, cred ca ar trebui sa isi caute butonul DELETE si sa spuna LA REVEDERE
***
14. Conflicte cu ceva bloggeri?
Da. Odata demult cu Paun Eugen
***
15. Reclamă proastă vreunui blogger?
-
***
16. Cel mai prietenos blogger?
Chinezu cu echipa lui de nebuni frumosi – Dream Team
***
Sper ca v-a placut pe la mine prin “intimitati”!
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Acum vreo cateva saptamani ne-am intalnit intr-o seara la mine acasa la un pahar de vorba mai multi prieteni vechi, toti acum cu copilasi mici. Ei bine din vorba in vorba acolo am ajuns si la programul micutilor. Si parerea noastra a fos ca somnicul si masa se fac “la program”. NU un program fix, ca la armata, dupa ceas. Insa nici cu fluctuatii.
De exemplu: Masa de dimineata undeva intre 7.30 si maxim 9. Masa de pranz si culcarea la pranz, undeva intre 12.30 si 13.30. Masa de seara pe la 7.30 – 8.30. Iar culcarea pana in maxim 22.30
Pe noi personal nea juta mult si bioritmul impus de gradinita. Insa, pentru copiii care nu merg inca la gradinita, voi ce spuneti:
ESTE OK CREAREA UNUI PROGRAM? Este OK sa obisnuim copiii sa se culce in jurul orei 22? (nu de alta, dar pe vremuri ziceau doctorii, ca cel mai bun somn e ala dintre 22 si 24, oare mai e valabila regula?) Este OK sa cream si program de masa? Sau mi abine sa le lasam sa vina natural si foamea si somnicul si sa le oferim atunci cand copilul LE CERE?
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Ma tot tin de ceva timp sa va scriu un articol pe aceasta tema, insa nu am gasit impulsul de care aveam nevoie. Da uite ca zilele trecute Make si acest articol al lui despre ALCOOL m-a “activat”.
Si va spun cat pot de sincer ca inca din adolescenta am fost obisnuit cu “cantitati”! Ei bine, de acum vreo 10 ani a tot dat peste oameni care imi povesteau cum se degusta un vin, cum sa recunosc un vin bun,cum isi schimba un vin rosu calitatile in functie de tempaeratura la care este, la ce mancaruri merge un vin sau un cognac si muuulte altfel de lucruri interesante.
Sigur ca lucrurile astea le-am auzit, cate unul cate unul si s-au sedimentat. Dupa care am avut si ocazia sa beau in ultimii 3-4 ani si niste vinuri de foarte buna calitate si destul de scumpute. Iar papilele mele gustative, nu au putut uita acea savoare. Si am inceput sa il caut si sa il beau “mai putin sportiv”. Am inceput sa beau un pahar atunci cand citeam sau cand scriam cate un articol pe blog, in linistea caminului nostru si cu gandurile mele. Si usor, usor am invatat sa simt aromele si buchetul unui vin. Parc un pic de “miros” de flori de salcam la unele, la altele parca un fel de gust de tutun, asa cum mirosea in copilarie in Baragan, iar la altele parca un iz de flori de tei.
Si anul trecut am descoperit si minunea aia de emisiune FRATIA VINULUI, pe care de saptamana asta au rebranduit-o si se numeste FRATI DE VITA. O urmaresc cu pixul in mana si imi notez mereu nume de podgorii, nume de vinuri. Ei bine, si minunea asta de la TVR, a fost picatura care a umplut paharul. Dupa ce am vazut mai bine de jumatate din editii, am inceput sa imi doresc sa devin degustator. Ba mai mult. La anul vreau neaparat sa incep sa fac excursii “oenologice” din ce in ce mai dese. Nu de alta, dar pe langa fiecare crama sau podgorie sunt mereu si o gramada de obiective turistice de vizitat si o gramada de privelisti foarte frumoase!
(Mandrutza mea, citind peste umar ce am scris, imi sopteste discret la ureche:

PUIULE SI TOTUSI PENTRU A VISA SI PENTRU A SIMTI, ASA CUM ZICI TU DESPRE VIN, AI NEVOIE DE O ANUMITA EDUCATIE “INALTA”!)

Ei bine, aceasta perceptie e des intalnita. Si recunosc sicer ca si eu am crezut asa… dar ma intreb:

A DEGUSTA SI A SIMTI SAVOAREA UNEI BAUTURI ALCOOLICE (VIN, COGNAG, BERE) TINE DE EDUCATIE SAU DE IMAGINATIE?

Eu unul tind sa votez pentru a doua varianta. Iar de imaginatie si fantezie nu cred ca ducem lipsa nici unul dintre noi, fie ca suntem muncitori cu carca sau doctori docenti. Asa ca eu cred cu tarie ca si nea Vasile care face curat la ghena de la scara 2 si dom’ profesor Popescu, care poate intoarce lumea intr-o singura noapte pe dos, pot simti gustul de pai umed si mireasma de salcam din vinul de Dealu Mare pe care chiar acum, cand va scriu aceste randuri, il consum.
Apoi, ca sa inchidem cercul “temei alcoolismului”, de la care ma pornit acest articol, las un fel de concluzie:

Cred ca trebuie sa rupem “lantul gandirii cantitative”, care a facut si din generatia noastra, una de mici alcoolisti. Trebuie sa ne gandim la viitorul copiilor nostri si la un mediu mai sigur, cel putin din punct de vedere al acestei PACATOASE ISPITE!

Andrei
KIP IN TACI

Surse imagini – Ghimpele & Vinul tau

Sal’tare
Ma intreba acum cateva zile cineva pe FACEBOOK ce imi mai fac mandrii feciorasi si de ce nu mai scriu in Jurnal de tatic despre aventurile cu ei. Pai raspunsul este simplu:
Pentru ca traiesc copilaria lor la maxim si nu prea mai am timp sa astern pe “hartie” starile si toate intamplarile cu ei!
Nu e usor, insa la finalul zilei, cu limba scoasa de un cot si jumatate dupa toata alergatura prin casa, dupa biberoane, baitze, creme, luat de la gradinita, dus la doctor sau mai stiu eu ce alte acrivitati de acest gen, e un mare lucru sa ii vezi pe fiecare dormind si visand frumos. Iar daca mai si zambesc prin somn, ne vezi pe amandoi (si pe mine si pe Livia), cum ne strangem in brate privindu-i si trimitandu-le bezele.
In acelasi timp am inceput usor, usor sa mergem prin cat mai multe locuri cu ei amandoi si incercam cat putem de mult sa ii tinem impreuna, pentru ca Ionut trebuoe neaparat sa se obisnuiasca cu stilul tipetelor si jocurilor lui Matei. Iar pe Matei vrem sa il obisnuim cu ideea ca are un fratior si ca trebuie sa inceapa sa il accepte, sa il protejese si sa il iubeasca. Sigur ca unele “deprinderi” de acest gen, le-a cam prins Matei si nu rare sunt momentele cand ine si il pupa pe Ionut pe frunte, asa cum facem noi si cand ii spune

PI CUMINTE, NU MA PANGE BEBE

Si il mangaie intelegator!
Iata si poze cu minunile noastre!
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
De cand eram mic imi aduc aminte ca ai mei parinti mi-au tot repetat fraza aceea pe care o auzim cu totii:
MINCIUNA ARE PICIOARE SCURTE!
Si atunci am inteles ca SINCERITATEA e o valoare. Problema e ca in timp ce cresteam, din cauza sinceritatii debordante, mi-am cam luat-o de cateva ori. Asa ca m-am oprit si m-am intrebat:

OARE CE E MAI BINE? SA MI-O “TRAGA” CAREVA SI PE VIITOR SAU “SA MAI INDULCESC” BOMBOANA ATUNCI CAND LE-O SERVESC, FIE UITAND INTENTIONAT CATE CEVA SAU FIE MINTIND?

Nu stiam ce sa fac, pentru ca si daca minteam tot timpul deveneam ca Petrica din fabula veche, Petrica si Lupul.
Pai si care ar fi solutia? Imbracarea “informatiilor dureroase” intr-un “ambalaj”, care sa mai indulceasca inghitirea lor si oferirea in portii mici.
Ei bine cand unii au observat stilul acesta la mine, m-au catalogat FRICOS sau SARPE sau “NO BALLS MAN”. DE CE? Pentru ca refuzam pur si simplu sa arunc adevarul, tot odata, violent si fara argumentari sau motivatii? Pentru ca intr-o societate in care conteaza IMAGINEA, mi se pare normal ca si eu sa tin la a mea?
Sau poate celor care cred asta, le este prea lene sa-si construiasca sau sa-si ingrijeasca o imagine si prefera sa o rupa pe a celorlalti, doar ca sa arate a lor mai bine.
Plus ca, vrem sau nu vrem, relationarea cu cei din jur depinde in foarte mare masura de aceasta imagine. Si este posibil ca sa pierzi “sanse” importante in viata, pentru ca nimanui nu-i plac HATERII. Oamenilor in general le plac afirmatiile, nu negatiile!
Cam atat despre acest subiect. Restul va las si pe voi sa mai adaugati!
Andrei
KIP IN TACI

Sursele imaginii – Mindoverimage & Claudiu Meisnner