Parerile Artistului in Blogosfera

Sal’tare
Nu stiu cati dintre voi isi mai amintesc ce insemna DISKETA DE BOOT. Frate disketa aia a fost motiv de multe beri si motiv de multe agatari de gagici prin cartier. Era pe vremea cand netul era prin acel amarat de modem care caraia atunci cand se conecta, de parca ar fi mancat boabe de porumb. Era pe vremea cand lucram la facultate pe un desktop IBM, care mi se parea Dumnezeul calculatoarelor. Si cred ca atunci RAM-ul de succes era 256. Si desi era greu, imi placea ca intram in legatura cu oameni.
Azi daca ti se strica ceva la calculator ai sansa sa nu te mai vezi cu oameni. Ca totul se face prin BLUETOOTH, WIRELESS. Nici ziarul nu-l mai citesti pe hartie, ca doar de aia s-au inventat tabletele. Sigur, ca tu esti fericit, ca odata cu aparitia a doua laptop-uri prin casa, nu mai sunt nici fire. Da’ parca nici cu fiica sau cu fiul tau, nu prea te-ai mai vazut de vreo cateva zile. Ca ei vin repede de la scoala, au mancat si ii vezi pe fiecare in camera lui. Si stii sigur cand au terminat de facut temele, ca nu iti mai poti lua nici e-mail-ul. Au dat copiii drumul jocurilor on-line si oricat de mare ar fi traficul insclus pe abonamentul tau, ei tot reusesc sa il ingenuncheze.

Vorba aceea: NU E NICIODATA NET DESTUL, PENTRU NISTE COPII HOTARATI!

Hai ca poate m-as impaca cu gandul ca suntem in era informatiei si ca e normal sa fim din ce in e mai conectati. Insa ma sperie faptul ca vad din ce in ce mai multi oameni prin cafenele sau baruri, veniti sa ciocneasca un pahar de bere si care stau la masa si butoneaza la un LAPTOP sau un telefon sau la o tableta si nu isi dau seama ca pierd un pic contactul cu realitatea si ca orele alea erau pentru comunicare cu cel din fata sa, nu pentru a sta ca strainii la masa timp de o ora sau doua si a pretinde ca “au fost impreuna”.
Gata mi-am varsat si azi naduful pe TEHNOLOGIE!
Andrei
KIP IN TACI

Sursa imaginii – Rolidexa

Sal’tare
Vineri am fost conectat cat de tare am putut la WEBSTOCK prin intermediul transmisiei LIVE, pentru care nu pot decat sa le multumesc calduros organizatorilor. Nota evenimentului nu poate fi decat una maxima, pentru ca deja Cristi Manafu e un profesionist in organizarea unor astfel de evenimente. Si laudele vin la fel de multe si pentru Cabral, Petreanu sau Cristina Bazavan, care stiu sa farmece audienta cu povestile lor.
SI TOTUSI, doua lucruri nu imi dau pace si parca imi alearga piticii de pe creier!

1. Era o vreme (acum 4-5 ani), cand se urla in blogosfera ca agentiile “IE OAMENII RAI SI NEGRI si ca ELE FURA“, iar bloggerii nu ar trebui sa se apropie de ele. Pana cand unul mai curajos (un fel de Adam insetat de cunostinta), a gustat din “marul unei agentii” si i-a placut. Si uite asa s-a dus vestea si au zburat Alex la BCR, Elena la Standout, Anca Bundaru la iLeo, tot in acea vreme a aparut MB Dragan si in valtoarea asta nebuna Andrei Rosca a deschis Spada. Toate bune si frumoase. Nu avem de ce sa fim suparati pe bloggeri sau pe agentii. Doar ca acum discursurile bloggerilor s-au schimbat RADICAL:

   Acum – DOAR AGENTIILE SUNT BUNE. INCERCARILE PERSONALE SAU ASOCIERILE DE 2-3 BLOGGERI, FARA A AVEA O AGENTIE IN SPATE NU MAI OFERA CALITATE, INDIFERENT CAT DE MULTA INVENTIVITATE, PUTERE SI IMAGINATIE AR AVEA EI!

   Nu vi se pare un pic ciudat? Nu vi se pare ca discursurile si ideile astea sunt un pic prea extremiste? Hai frate sa ne amintim si in BLOGGING / PROMOVARE ON-LINE de ECHILIBRU. Hai sa incercam, ca in momentul in care ne punem problema crearii unei campanii, sa luam daca ne place un blogger pentru partea de FACEBOOK sau TWITTER si o agentie pentru celelalte componente ale comunicarii. Sau hai sa cream un blog de companie tinut de o agentie si sa lasam omul care s-a ocupat pana atunci de promovarea lui, sa aduca cu el experienta promovarii trecute. Pentru ca sunt multe particularitati care fac deosebirea in promovarea a unei firme care ofera servicii de salubrizare si promovarea unei fabrici de ciorapi. Deci fara a parea HATER sau un batran ce refuza cu incapatanare EVOLUTIA, hai sa cautam ECHILIBRUL si hai sa fim deschisi spre a intelege OPORTUNITATILE

2. 2. Criza a adus foame si in on-line. Si o data cu foamea parca a disparut si initiativa sau inspiratia. Vad in unele parti ciorbe “reincalzite”. Nu cred ca e normal sa se faca asta, in conditiile in care bloggerii / agentiile respective chiar au in spate niste “istorii frumoase”. E o pata pe care viitorul nu stiu daca va avea destul “inalbitor” ca sa o stearga… zic si eu ca un nestiutor ce sunt!

P.S. Poze de la eveniment evident ca sunt la “zeul blogosferei”; Lista castigatorilor am vazut-o la Roxana Bursuc. Multzam fain!; Imi place in continuare Sorin Tudor si scrierea lui “dulce”; Mi-a placut prezentarea lui Alex Cristache; Ofer si eu aplauze pt RazvanBB si pentru “nebunia” lui despre Gadget-uri; Si nu plec fara sa va spun ca mi-a placut Ionut Bunescu. E atat de calm si atat de sigur pe el, ca parca iti ofera si tie din siguranta lui, atunci cand vorbeste!
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
De urand in cadrul companiei la care lucrez ne-au fost facute cadou niste tichete pentru un site de intr-ajutorare de mini-credite pentru cei saraci – KIVA. Sigur ca in prima faza, ca u roman get-beget ce sunt am spus:

ASA MA SI CE TRE’ SA FAC? SA II AJUT EU PE UNII? PAI FRATE EI MA AJUTA PE MINE? CE EU O DUC BINE? CE EU SUNT MARE JMECHER? MA CHEAMA BILL GATES SI MA APUC ACUM SA FAC ACTE DE CARITATE? NU VEZI CA ALERG CA APUCATU’ SA PUN IAU TOT CE TREBUIE PENTRU ACASA?

Sigur ca a durat o perioada pana mi-a trecut supararea asta existentiala pe lume si mai impins de la spate de discutiile pe care le mai auzeam despre site, mai impins de curiozitate, am intrat si eu si am donat banii aceia pentru cineva din Uganda si pentru unii din Mexic. Banii au inceput usor, usor sa se reintoarca si am mai aplicat pentru alte cauze. Uzbekistan o familie care vroia sa isi deshida un aprozar, Ucraina pentru unul acre vroia sa isi echipeze un service s.a.m.d. Si tot facand aplicand pentru aceste mini-creditari am inteles cu ce ne ajuta pe noi acest site. Ne ofera o educatie a voluntariarului. Ne aduc aminte (celor care am prins), partea pozitiva a campaniilor la care participam cu scoala de RECICLARE sau de CURATENIE. Ne REinvata usor, usor, ca ceea ce conteaza in viata asta amarata sunt oamenii de langa noi si zambetul lor, nu stralucirea hainei, caii putere ai masinii sau alte asemenea “motive de mandrie”! Invatam si redescoperim sentimentul de a fi Oameni cu O mare!
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Imi aduc aminte ca era iarna. Si frate am inotat prin zapada pana la brau de la Sinaia pana la Padina de ne-a iesit sufletul din noi. Sigur ca fiind la inceputul aparitiei aparatelor foto digitale. Transpiratia curgea siroaie pe noi, insa noi nu ne lasam si fotografiam fiecare urma de urs sau fiece copac rupt sau fiecare vale plina de zapada, ca ni se parea superb ca putem face cate fotografii vrem fara sa se mai termine filmul din aparat si fara sa sa ne punem problema sa nu il voalam la desfacere. Evident ca la fiecare oprire, priveam cu nesat la tot ceea ce fotografiasem si ni se parea iarasi minunat ca puteam sterge din fotografiile miscate sau din cele care nu ne placeau.
Si cand te gandesti ca de atunci nu sunt decat 5 ani. Frate ce mai evolueaza tehnica asta. Acum numa’ ce am avut surpriza sa aud acum 2 seri cand am stat la niste beri cu niste prieteni ca mai nou, unii se duc pe munte cu tableta si cu ea fac poze. Si nu e vorba de “pantofari” care urca pana la cascada Urlatoarea si striga in gura mare ca au fost la MUNTE, ci de oameni, cu state vechi in ale mersului pe munte. Ce sa mai zic, probabil filmele SF cu ochelari in care puteai vede programele TV si ce se intampla acasa, prin intermediul unui sistem de supraveghere, transmis LIVE, probabil ca nu sunt departe. Insa pe mine nu ma incanta atat de tare. As vrea ca macar pentru vreo cativa ani sa ne oprim. Sa uitam de cercetare, de evolutia stiintifica, de marirea vitezei in orice domeniu si sa ne ocupam pentru un timp de sufletele noastre si mai ales de sufletele celor care ne iubesc din jurul nostru!
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Stau deseori si ma gandesc cum ar fi fost daca parintii mei imi descopereau talentul pentru scris si comunicare inca de mic si daca mi-l cultivau in consecinta? Poate ca as fi fost un scriitor de succes! Sau poate ca as fi lucrat la un mare concern international, pe parte de comunicare! Sau poate as fi lucrat in publicitate. Nu ma intelegeti gresit! Nu le fac un repros parntilor mei, pentru ca vremurile i-au obligat si pe ei sa ne educe asa cum au facut-o. Si Slava Domnului au facut-o bine, ca altfel nu stiu daca as fi reusit sa descopar orizonturile, asa cum am facut-o si nici nu cred ca as fi putut face astazi analize. Si totusi de ce am adus in discutie aceasta tema?
Pentru ca azi sunt si eu la randul meu parinte si mi-ar placea tare mult sa imi vad fiii facand ceea ce le place si fiind foarte buni in activitatile pe care le vor desfasura, tocmai datorita faptului ca parintii lor au intuit foarte bine TALENTELE lor si le-au cultivat pe masura.
Din aceasta cauza poate parea in ochii unora, ca noi ii cam rasfatam pe mandrii nostrii, insa nu e rasfat, ci oferirea unei LIBERTATI mai mari, pentru a putea vedea talentele si dorintele lor de dezvoltare.
Va intrebati daca e greu? Pai greu este, pentru ca trebuie sa intelegi logica lor si sa vezi cam cum percepe el lumea din jur. Apoi tot timpul, atunci cand incerci sa le analizezi si sa ii indrumi pe drumul pe care crezi ca l-ai “ghicit”, iti suna in cap intrebarile:
OARE AM INTELES EU BINE? OARE ASTA ESTE TALENTUL LUI? OARE NU AR TREBUI SA II PUN MAI PUTINE “GHIDAJE AJUTATOARE”?
Si apropo de acest subiect, acum vreo doua zile m-a intrebat un coleg care nu are inca “minuni” in casa:
BA SI TOTUSI NU E STRESANT? CATA RABDARE TRE’ SA AI CU EI?
Si vrei nu vrei am recunoscut ca si rabdarea asta cu copiii, e ca o materie la scoala pe care o inveti. Si apropo de rabdare, sa stiti ca acel clip de la COSMOTE, cu fluturele ar trebui sa ne sune mereu in cap, atunci cand pustii nostri ne pun intrebari si noi din diverse motive nu avem chef sa le raspundem!

Cam atat de la noi. Va urez sa fiti rabdatori si sa iubiti mult!
Andrei
KIP IN TACI