Parerile Artistului in Blogosfera

Sal’tare
Dupa cum va spuneam in articolul anterior, am facut primul pas cu Ionut si uite ca de atunci si pana acum am inceput din ce in ce mai des sa il schimb, sa ii dau biberon cu laptic sau ceai si sa ne jucam impreuna. E placut sa retraiesc din nou senzatiile pe care le traiam cu Matei. Si mai frumos e ca au inceput sa imi “infloreasca” in suflert sentimente de echipa – EU SI BAIETEII (la o fotbal mic sau la o partida de pescuit sau la taiat de lemne sau la construit prima cusca pentru vrabiute sau pentru catel). Sigur ca “de vina” e si faptul ca Ionut a inceput sa zambesca si parca sa comunice (la un nivel primar si din priviri si gangureli) cu noi.
Despre Matei va pot spune ca inca nu i-a trecut perioada de gelozie, ba mai mult ca a inceput sa se amplifice acel sentiment de proprietate – “A MEU” (adica AL MEU). Si asta se refera la tot ce intalneste in fata. Insa din cate am inteles, nu prea avem ce face, decat sa vorbim foarte mult cu el, sa ii explicam foarte mult si la un moment dat va incepe sa inteleaga, ideea si sa accepte si LIBERTATEA celorlati si normele sociale cu care suntem invatati cu totii. Inrst va pot spune ca mare bucurie mi-a provocat in suflet saptamana trecuta cand a spun o propozitie intreaga din proprie initiativa:
TATI DA SI MIE CICANUL (ciocanul)! Pana acum spunea doar SAPA sau VEAU (vreau) sau MIE. Si eu ca eu, insa “leoaica” mica (mamica lor, Livia) e tare mandra. Si o vezi din cand in cand, parca pierzandu-se in jocrile lui Matei sau in ochisorii lui Ionut, atunci cand se uita la jucariile cantatoare agatate la carucior!
Cam atat de la noi. La voi dragilor cum mai e?
Andrei
KIP IN TACI

Astazi 6 iulie a fost una din zilele vietii mele pe care nu vreau sa o
uit curand. de ce? pentru ca s-au intamplat lucruri pe care mi le
doream de mult timp. Dar hai sa nu va mai tin in suspans si sa va
povestesc despre toate!
dimineata ceasul a sunat la ora 4. nu va speriati nu era pentru vreo
plecare la munte la alpinism, ca saptamana asta sunt in concediu la
mama soacra la Caracal. M-am trezit asa devreme ca sa ma duc la
pescuit. activitate pe care nu am mai practicat-o de vreo 2-3 ani. Ba
si a fost atat de placuta, ca nu m-am putut abtine sa nu scriu de pe
balta si pe Facebook. Nu va speriati, ca nu am avut capturi
impresionante. Doar cativa bibanei la 10-15 cm, 3 regine vreo 4
carasei mai mici decat bibanii. Insa pentru mine a fost importanta
reintalnirea cu toate acele ritualuri pescaresti de intindere al
sculelor si mai ales revederea cu acel miros si acea superba liniste
de 6 dimineata de pe balta.
Evenimentul numarul 2 a fost prima tunsoare a lui Matei. Si pentru ca
I-am tot vorbit de 3 zile despre faptul ca “vom da jos parul din cap”,
uite ca primul lui tuns nu s-a lasat cu strigate si lacrimi asa cum
s-a intamplat la verisorii si vecinii lui de pe strada. sigur ca nici
tunsoarea nu afost finalizata, dupa cum bine se poate observa, insa
noi zicem MULTUMESC pentru ce ne-a dat Domnul
si nu in ultimul rand azi l-am culcat eu pentru prima oara pe Ionut
(fratele lui Matei) si sentimentul a fost magnific si mi-am adus
aminte de prima oara cand am facut asta la Matei.

Sal’tare
Imagine clasica pt Romanica noastra draga:
Stau la coada la cofetarie. In fata mea un barbat pe la vreo 40 de ani cu o fe tiscana de vreo 20 si ceva. Discutie aprinsa:
El: Bai fi atenta. Trebuie sa ii iei tare, ca altfel ti-o iei!
Ea: Da’ stii ca eu nu sunt obisnita cu acest fel de a fi!
El: Asta e. Atunci ti-ai ales prost meseria si a trebui sa renunti!
Nu intelegeam acest dialog, dar parca aveam un fel de respect adanc pentru acest domn care incerca sa o pregatesca pe fatuca asta pentru viata cruda pe care trebuia sa o ia in piept. Vedeam un profesor dedicat si o eleva docila si hotarata in fata mea. Pacat ca in clipa urmatoare, tot acest castel frumos cu iluzii s-a destramat. Cum a picat “castelul”? Pai s-a prezentat “prostul din capul satului”:

Icsulescu Ygrec de la Autoritatea Sanitar Veterinara, stiti bine ce vrem!

Aaahhh, nu va imaginati cat de bucuros am fost cand am auzit-o pe directoarea cofetariei spunandu-le:

Sigur ca stiu: O sa va ofer un Buna ziua, un scaun, o plimbare prin cofetarie, ca sa vedeti conditiile exceptionale in care functionam si toate actele pe care veti dori sa le vedeti!

Asa imi plac oamenii. Sa prefere mai bine amenzile pe care le pot lua, decat sa ii lase sa creada pe nenorocitii astia spagari ca au dreptul sa vina sa ia din magazine cu japca diverse chestii, doar pentru ca pot gasi intotdeauna o neregula!
Andrei
KIP IN TACI

Sursele imaginilor – Front News & Champollion