Parerile Artistului in Blogosfera

Sal’tare
Probabil stiti cu totii ideea aia veche pe care o aveam in cartile de citire in clasele primare:
OMUL TREBUIE SA LASE IN URMA LUI O CASA, UN POM PLANTAT SI UN COPIL!
Evident ca daca o iei mot a mot expresia, e OK. Insa daca te uiti un pic dincolo de ea si treci un pic limita, gasesti o traducere, cel putin interesanta:
CRESTI SI PUNE “PLUS VALOARE” VIETII TALE SI A CELOR DIN JURUL TAU!
Si trebuie sa recunosc ca imi face placere sa vad oameni care fac asta si care sunt pe langa mine. Nu o sa va spun direct, despre cine vorbesc, ci va las sa il ghiciti, incet incet.
Acum sase ani era un simplu blogger
A crescut in umbra celor mari usor, usor si a fost consecvent
A inceput sa se joace cu WEB DESIGN-ul si i-au iesit niste teme pe care le tot gasim prin blogosfera
S-a maturizat si a inceput sa inteleaga, ca statutul de copil rebel, trebuie lasat in urma si ca maturitatea e un “curs”, cu examen final in fiecare zi ce trece pe langa el. Asa ca s-a apucat de studiat. Sigur ca in acelasi timp si-a dat seama ca acest curs, nu e de un an sau doi, ci va trebui sa il faca si sa dea examen la materia asta o viata intreaga
A fost acuzat, dupa ce si-a urlat statutul de freelancer o gramada de timp si dupa ce a zis “Jobul full-time e BAD!“, ca si-a calcat in picioare PRINCIIPIILE. Insa a demonstrat dupa aceea, ca un job full time si incadrarea “in campul muncii”, nu l-au schimbat in rau, ci in bine.
Si uite ca la momentul actual ALEX chiar stie sa scrie, sa vorbeasca si sa gandesca foarte frumos si mai ales matur. Nota 10 man!
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Presupun ca stiti (sau daca nu stiati aflati acum), ca in week-end-ul ce tocmai a trecut s-a desfasurat in VAMA VECHE, festivalul FOLK YOU. Si pe scena s-a aflat si PUYA, desi el si folk-ul nu au nimic nici in clin si nici in maneca. Insa imi pot imagina ca organizatorii l-au chemat in ideea ca este un razvratit si ca mesajul sau, este “revolutia prin muzica” pe care o reprezenta alta data FOLK-ul. Nimic de zis, asa au considerat ei, presupun ca au facut si vreun sondaj si le-a dat POZITIV, daca l-au chemat pe respectivul HIP-HOP-er. Problema mea este insa alta. Daca tu cel caruia iti place FOLK-ul sau ROCK-ul si te consideri, macar un pic mai sus decat cel care canta pe scena, de ce te-ai complacut in mizeria de a striga ca un HULIGAN – M**E BA! De ce nu te-ai dus pus si simplu in alta parte a statiunii, sa lasi plaja si scena pustii in acel moment si sa il lasi pe PUYA sa planga dupa public. Nu tu ai vrut sa fii “miez” si sa il transformi in “erou media”. Asta ti-a reusit din plin. Da’ nu te mai cert, ca nu am cu cine vorbi, in conditiile in care tu vii cu Touareg sau Q7 pe plaja si te crezi un REVOLUTIONAR! Esti la fel ca PUYA, dar ti s-a parut ca daca i-ai strigat M**E BA, ai fost cu un pas inaintea lui! Trist…
Andrei
KIP IN TACI

Sursa imaginii – Videonews

Sal’tare
In week-end am participat la un eveniment organizat la restaurantul Jaristea (undeva pe langa piata Cosbuc). ma dusesem cu asteptari normale, un restaurant traditional, cu ceva istorie in spate si care probabil a fost renovat, asa cum se intampla in majoritatea cazurilor. Nu visam sa fie ceva care sa ma dea pe spate, pentru ca m-am obisnuit ca nesimtirea bucresteana sa strice tot si mai ales sa perverteasca tot. Ei bine trebuie sa va spun ca nu e asa. JARISTEA a stiut sa isi conserve toata frumusetea istoriei pe care o are in spate. Ba mai mult, s-a folosit de aceasta istori si i-a dat valoare, prin bun gust, prin detalii, prin caldura cu care te pofteste sa intri inauntru si printr-o evadare pe care nu o mai credeai posibila intr-un oras “murdarit” si “pervertit”, asa cum e Bucurestiul.
NU va asteptati sa fie ieftin, pentru ca “acest colt de lume” trebuie sa isi mentina toata aceasta istorie si mai ales trebuie sa mentina o calitate a serviciilor oferite, asda cum au fost dintotdeauna PERFECTE.
Si totusi ce m-a impresionat? Pai o sa incep cu mobilierul vechi si asezat parca de o mana de nobil intelectual din vremea interbelica si parca nemutat de atunci si pana acum. Dupa care toata acea vesela din argint parca ma arunca in eleganta anilor 1800. Sa va mai spun de acele oglinzi? Mai ai bine nu. Si ar mai fi ceva. Ospatarii si modul in care ne serveau, pareau rupti din cartea cu bune maniere si parca dansau vals! Frumos ce sa spun. Sper ca in viitor sa mai ajung acolo si sa mai “gust” din “acea evadare” si din acea “liniste nobiliara”, rupta doar de bataie ceasurilor cu pendula, vechi de 100 si ami bine de ani!
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Fara sa imi dau seama uite ca au trecut 9 ani de cand sunt “tractorist” in campul muncii. Si din toamna lui 2002 pana acum am tot avut ocazia sa dau peste diversi manageri. Ei bine, unii dintre ei stiau foarte bine sa fie organizatori, altii stiau foarte bine meserie, iar altii se descurcau foarte bine la relationarea cu angajatul, insa nici unul dintre cei pe care i-am vazut, nu a inteles ca a fi manager, inseamna a delega responsabilitati.
Sau poate ca stiau acest lucru, dar nu vroiau sa il faca!
O voce din off ma intreaba: Si de ce nu o faceau?
Din punctul meu de vedere, cred ca acest pas trebuie facut obligatoriu, pentru ca altfel nu poti evolua. Asa cum nu poti urca mai usor scarile daca umpli din ce in ce mai tare un “cos cu responsabilitati”. Plus ca in timp ce tu cari acest cos, nu poti inventa noi moduri de a umple acest cos, adica noi moduri de a face ca firma sa evolueze.
Vocea: Pai si acesti manageri nu stiau acest lucru? Pentru ca asa cum o spui tu, pare o concluzie logica sau o idee simpla, care ar trebui sa ii dea oricui prin minte!
Prin minte sigur le-a trecut si lor, insa problema tuturor celor care conduc colective mai mari sau mai mici de oameni, fie ei directori mari sau doar project manageri este ca au mostenit o gandire de “sef de echipa” si o frica de a nu i se fura “scaunul”. Asa ca in mintea lor jobul va evolua, doar daca va aduce “mai mult” (productie, bani, bla bla bla). Cei mai multi dintre ei nu inteleg ca evolutia echipei de dedesubt, inseamna implicit si evolutia lor. Si ca odata cu cresterea si eficientizarea nivelelor inferioare prin responsabilizare si evolutie, se pot crea fie alte structuri mai complicate, fie se pot implementa proiecte mai complicate, adaptate noii echipe EVOLUATE.
Vocea – Oare varsta are si ea vreo importanta in aceasta ecuatie?
Doar un pic! Insa noua generatie, de seama cu mine sau mai tineri, si datorita educatiei, dar si datorita mediului economic si a pietei muncii destul de instabile, iau in brate acest mod de a gandi si actiona de la parinti, pentru ca e mai SAFE din punctul lor de vedere. Si uite cum ne trezim cu o generatie intreaga de tineri care au inca mare parte din cutumele parintilor lor
Sau poate doar in domeniul auto (in care activez eu) se intampla acest lucru? Sau poate am avut eu ghinion pana acum?
Andrei
KIP IN TACI

Image sources – Delphi Planet & NTFS 4 & Shutterstock

Sal’tare
Va spuneam cum cateva saptamani de mersul pe jos si RATB-ul. Ei bine de astazi s-a intaplat minunea. L-am luat pe Matei de manutza si am luat-o catinel, catinel pe jos cu autobuzul, tramvaiul si alte mijloace de trasnport in comun spre gradinita. Si sa stiti ca e frumos. Sigur, ca nu e la fel de confortabil ca in masina, insa cel putin acum la inceput Matei e fermecat de noua modalitate de transport. Sunt curios cat de mult ii va placea pe viitor! Vom vedea!
Voi cu ce va mai plimbati? Tot cu masina? Sau ati luta-o si voi cu RATB sau bicicleta?
Andrei KIP IN TACI