Parerile Artistului in Blogosfera

Sal’tare
Primele si cele care probabil imi vor ramane intiparite in minte si in suflet sunt “luminile” din primii ani ai copilariei, de la tara. Era si este ceva mirific in acele lumini aprinse pe la toate mormintele din curtea bisericii si era cu atat mai special, cu cat eu ii stiam pe multi dintre cei ingropati acolo. Sigur nu pe toti personal, insa povestile le auzeam mereu si pe toti ii stiam fie dintr-o snoava, fie dintr-o poza vazuta undeva pe un perete sau din vreo inscriptie facuta pe o casa. Si mai era ceva la fel de frumos, ca aceste “faruri” aprinse pe morminte. Momentul la care se pleca dimineata dupa slujba, acasa si cand vedeai un sir de lumanari mergand pe drum. Pareau un batalion de licurici, ce se intorceau acasa de la razboi. Si bucuria din glasurile lor, chair daca un pic obositi, dupa canonul unei nopti mai friguroase (in unii ani), parca facea ca acele flacarui sa aibe mai multa viata.
Ehee, dar anii copilariei au trecut si iata-ma luand “lumina” in anii adolescentei de la bisericile bucurestene. Evident ca discrepanta era maaare. Nu mai simteam caldura satului, ci ma confruntam cu indiferenta marelui oras. Eram pus in fata unor oameni grabiti sa ajunga acasa, ca sa se infrupte din bunatati si in nici un caz nu mai era acea incarcatura emotionala pe care ti-o ofera credinta si spatiul rural.
Sigur ca au fost si exceptii de-a lungul timpului. Eu unul stiu acum trei biserici la care se intalneste acel sentiment oe care il intalneam in copilarie la tara si sper ca trecerea timpului sa mai aduca si altele.
Cam atat, in prag de mare sarbatoare pascala. PASTE FERICIT va urez si fie ca aceste zile sa ne aduca linistea si bucuria la care visam cu totii. TOATE CELE BUNE!
Andrei
KIP IN TACI

Surse imagini eMaramures

Sal’tare
Nu stiu cati dintre voi ati fost, dar mai ales cati isi mai amintesc vacantele facute cu masina si cortul sau rulota. Ei bine pentru cei care va amintiti sau pentru cei care nu isi mai amintesc, va spun eu ca in astfel de escapade, excursionistii isi iau toata casa in carca, pentru ca vor sa egaleze confortul de aici cu cel de acasa sau de la hotel. Mare mi-a fost mirarea sa vad, inainte de revolutie, o masina TV (singura dubita pe care o stiam cu totii la vremea aceea) in care omul respectiv isi bagase un fotoliu, un pat de campanie si un televizor prins in plafon. Dementa curata frateee! ))))))
Oare azi cum o mai fi prin campinguri? Cred ca e plin de laptop-uri si probabil e si vreunul mai nebun care sa isi fi pus vreun LCD LG in
vreo duba. Insa totusi cred ca cei care isi mai aplica astfel de “nebunii” sunt putini si o fac doar de dragul vremurilor apuse.
De ce? Pai pentru ca unele masini au ajuns sa aibe (de serie) incluse kit-uri video, ecrane pe spatarul scaunelor fata, pentru pasagerii din spate sau internet wireless.
Deci concluzia e simpla:

VREMURILE ACESTEA, SUNT MUUULT MAI PROPICE ACETUI TIP DE PLIMBARI “NOMADE”, DECAT CELE CARE AU FOST!

Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Vorbeam vineri la servici cu colegii despre pasiunea noastra de a sta pe sub masini (de preferat pe sub masini mai vechi, ca alea au mecanica de rezolvat). In rest, la astea noi, nu prea mai putem sta noi “mecanicosii”, ci doar laptopurile si cred ca in viitor sub ele vor intra doar roboti special pregatiti
Dar sa las gargara si sa va spun de ce am venit azi aici. Pai ca sa imi aduc aminte de primele mele experiente de reparatii, primele mele placute schimbate la Margareta, primul alternator desfacut la Niculina (Opelul), primul radiator curatat si tot asa.
Si uite ca mi-am adus aminte. Ba chiar am gasit si unele poze cu mine pe sub masina. Oare in viitor dupa ce-mi vor creste “minunile” mari, oare voi mai avea chef sa stau pe sub masini. Sper din toata inima si mai sper ca la vremea aceea sa gasesc un Opel vechi ca Niculina sau vreun Ford Escort la care sa ma joc!
Voi care si pe sub ce mai stati, dragi mecanicosi?
Andrei
KIP IN TACI

Image source – Ensinobasico.com

Sal’tare
O sa incep in ordine inversa. Optimist cred ca sunt dator sa fiu, mai ales din perspectiva faptului ca sunt si ca voi fi din nou tatic. Sigur ca optimist sunt si prin constructia mea interioara. Insa privind la intamplarile din jur, ai putea spune ca e greu sa te si mentii. Total adevarat! Credeti-ma ca nu putine sunt momentele cand injur si guvernul si parlamentul si administratia financiara si pe constructorii de drumuri si sefii si vecinii si lista poate continua. Si totusi de unde “rezerva aia de energie” necesara hranirii acestui organism numit “optimism”. Ei bine energia mi-o dau acei oameni care chiar cazuti sau chiar ajunsi la fundul sacului, reusesc sa isi mentina vii principiile sau coloana vertebrala ideologica sau reusesc sa faca gesturi prin care ii ajuta pe cei din jur, dar care nu le aduc lor nimic.
Cum sunt inca SOCIALIST. Pai uite am intrat in randurile celui de-al doilea partid de aceasta factura de pe scena politica romaneasca, de pe “piata politica” – UNPR. Stiu ca sunt 1000 de motive pentru care nu ar fi trebuit sa intru, insa eu am gasit 5 oameni care mi-au placut si 3 motive. Nu stiu daca sunt de ajuns sa intru sau daca sunt de ajuns sa stau “in” el, insa pentru moment ajunge.
Nu va chinuiti sa imi povestiti de “generalul izmenelor”, “de aventura diaconesciana la Roma” sau despre “Sarbu cel avut”. Stiu tot, pentru ca e normal sa stiu si de bune si de rele. Insa tot ce e important, e faptul ca vad o echipa hotarata (cel putin aici la Sectorul 6) si onesta. Sper ca optimismul si energia intalnite aici sa nu dispara incet incet, ci sa se multiplice si sa vedem cu fiecare zi ce trece si sa ajunge peste un an ca lumea sa descopere ca noi nu suntem nici “tradatori” si nici “pupatori de dosuri”, ci suntem cei care avem curajul sa spunem VREM.
Voi ce ziceti, credeti ca vom reusi?
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Ma tot chinui sa va spun macar 2 cuvinte despre primavara, de vreo doua saptamani.
Mai am inca acel fior de plecare pe campii si acea clasica explozie de bucurie, pentru diverse chestii, caracteristica asteniilor de primavara, insa parca ceva din vechea nebunie parca a disparut. Imi aduc aminte ca acum 4-5 ani, daca ma intrebai primavara “POTI INTOARCE PAMANTUL?” pe dos, iti spuneam DA si iti aduceam si o mie de argumente.
E si acum vine problema si intrebarile mele:

OARE MI-AM PIERDUT PLACEREA DE A GUSTA DIN BUCURIA PRIMAVERII SAU DOAR M-AM MATURIZAT? OARE AM DEVENIT MAI TRIST SAU DOAR NU MAI ZAMBESC LA ORICE GEST? OARE A MURIT COPILUL DIN MINE SAU STA DOAR LA PANDA SI FACE MISTO MINE?

Si daca tot vorbesc de primavara, hai sa va ofer si ultima mea obsesie muzicala, legata de aceasta “doamna cu astenii”!

P.S. De voi face cineva misto? Aveti toate “bucuriile” si “asteniile” in suflet? Sau si voi aveti “lipsuri in gestiune”?

Andrei
KIP IN TACI

Surse imagini – Trilulilu.Ro & Resursa de FUN