Parerile Artistului in Blogosfera

Sal’tare
Da’ fratilor. am terminat in sfarsit de vazut tot Prison Break-ul si desi multa lume spune ca sezoanele 3 si 4 sunt plictisitoare, eu unul nu le gasesc asa. De ce? Pentru ca n-am ghicit nici una din situatiile in care am facut eu proiectii privind viitoarea desfasurare a actiunii. Drept pentru care, din punctul meu de vedere, acest serial este unul cu o actiune BELEA si cred ca nu neparat actiunea sau desfasurarea ei ar trebui sa ne atraga la acest film, cat observatia fina a relatiilor interumane si acele detalii pe care scenaristul le-a observat atunci cand a creionat personajul Michael Scofield.
Ce fac acum? Dupa cum lesne v-ati dat seama, m-am intors la Californication, pentru seria a patra (ultima). Si apropo, ce raspuns a-ti da la intrebarea din titlu? V-ati dori sa fiti “sfantul Michael”, care si-ar sau care de fapt si-a dat viata pentru familie sau “calaretul Hank Moody”. Sigur ca in principiu toti spunem Hank (cel putin pentru o perioada scurta de timp), insa stiti ce mi-a trecut prin minte? Daca Michael nu ar fi fost facut “martir”, la finalul seriei, cred ca am fi putut spune ca sunt doi barbati care vor acelasi lucru – FAMILIA. Sigur ca la Hank putem spune de fapt ca e un pacatos ce isi face canoanele necesare pentru a redeveni un familist, insa astea sunt deja detalii!
Fetelor despre Sara si Karen ce puteti spune? Asa-i ca alegerea este mult mai grea? Pentru ca in cazul lor, amadoua au parte de muuulta suferinta. Si totusi oare exista avantaje, exista “fete luminoase ale zarurilor ce formeaza sufletul lor? Aici va als pe voi sa ma luminati!
Week-end placut de 1 Mai!
Andrei
KIP IN TACI

Image source – Post Gazette & Fan Pop & Adriana Popa

Mersi Ionut!

Sal’tare
Nu stiu cati dintre voi va mai amintiti, insa cea mai tare distractie de pe vremuri era sa spargem neoane arse. Ne credeam in RAZBOIUL STELELOR (pe care il vazuseram cu totii la un vecin la video). Astazi copilasii au tot felul de jucarii cu lasere, holograme, WII-uri, KINECTO… ce sa mai aibe ei chef de spart neoane.
Dupa care era si mai misto sa spargi tuburi de televizoare sau monitoare. MAMAA ce bubuiau alea! Speriam de fiecare data tot blocul cand aveam cate unul seara cand se lasa linistea. Acu copiii astia saracii, ce sa mai sparga, ca parintii lor nu mai cumpara decat TELEVIZOARE LCD si la astea nici sa le spargi ecranul nu mai e distractiv.
Aaaa, era sa uit. Mai erau niste lucruri care na placeau muuult de tot: CARTOANELE DE LA IMPACHETAREA FRIGIDERELOR. Si pe vremea aia nu se foloseau pernite din astea de impachetat sau polistiren sau fulgi, ci alte cartoane. Asa ca atunci cand trei familii si-au luat frigidere in aceeasi zi, am fost cei mai fericiti. Am facut un foc in fata blocului de au iesit toti parintii la balcoane, crezand ca au luat foc cele 3 masini parcate in vremea aceea in fata blocului. Azi saracii copii stiu ca frigiderul e un complex intreg (masina de facut gheata, frigider, memento electronic, ba chiar unele au TELEVIZOARE LED.
Pai cum sa se mai distreze copiii azi?
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Saptamana patimilor, a fost anul asta la mine chiar una cu PATIMI

• Luni, Matei a facut ceva febra si pentru ca mamica lui e gata, gata sa-i nasca un fratior, mi-am luat concediu toata saptamana si am stat cu MANDRUL fecioras. Primele zile au fost criminale, pentru ca avea o tuse groaznica si nu dormeam mai mult de 3-4 ore pe noapte nici eu si nici el. Ziua era si mai greu, pentru ca nasucul curgea ca robinetul deschis si nu ii puteam intra in voie cu nimic.
• De joi insa, dupa 3 zile de tratament cu antibiotice, treaba s-a linistit. Insa daca tot eram in apropierea sarbatorilor pascale, Mateitza a zis sa imi faca si mie un cadou. Asa ca mi-a dat GRIPA. Si de joi iata-l pe tasu’ trecut pe Ampicilina si comprese, plus un pic de “tras pe oase” de olteancuntza mea cea draga (Livia). Si sa vezi ce frumos a fost sa ii vezi pe toti bagand fripturi, salate, alcoale… si tu stai pe medicamente si iaurt, ca altceva nu vroia corpul meu sa primeasca. Sigur ca pe de alta parte, Matei parca facea misto de mine. Ma apostrofa ca nu ma pot tine dupa el, la joaca in week-end, in conditiile in care el era acum fresh si dornic sa rastoarne lumea cu susul in jos.
• La momentul la care va scriu aceste cuvinte (a doua zi de Paste, 22.00), sunt si eu deja mai bine si rad de toate aceasta SAPTAMANA NEBUNA. Era sa uit. Febra lui (am tras noi concluzia sambata) nu a fost datorata doar racelii, ci si aparitiei a doi canini, care de obicei se lasa cu asemenea “reactii”.

Cam atat de pe frontul de tatic. In rest asteptam in foarte putin timp sa apara si FRATIORUL. Va anunt, asa cum am facut-o si la Matei, pe blog, pe Facebook si pe Twitter!
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Zilele trecute stateam de vorba cu niste vechi prieteni in curte si din una in alta, am ajuns sa ii barfim pe unii din prietenii nostri vechi pe care nu ii mai vazuseram de mult. Dintre ei, cel despre care am vorbit cel mai mult a fost unul din baietii de-o seama cu noi dar care anul trecut a divortat, dupa un mariaj de 3 ani. Si ne gandeam cu voce tare:
BA VOI VA DATI SEAMA CAT DE NASPA ESTE? SA TREBUIASCA SA REDEVII UN “TANAR” IN CAUTARE DE “CUCERIRI”!
Nu de alta, dar parca dupa 30 de ani iti dispare cheful de a mai avea “texte” si de a te plimba de mana pe sub ciresii infloriti sau de a spune versuri la ureche. Sigur de vina e si faptul ca serviciul, rutina si viata de familie te schimba. Ai alte prioritati si alta viziune asupra a tot ceea ce se intampla in jur. Parca nu mai poti fi adolescentul ala nebun care sa alerge dupa fuste sau adolescenta aia, careia ii apar fluturi in stomac la vederea vreunui “pretendent mascul Alfa”.
Ei bine, dupa o sticla de vin rosu si doua ore de discutii si mistouri, noi am concluzionat ca dragostea si indragostelile dincolo de 30 de ani, sunt la fel ca la adolescenta, doar ca fara partea naiva si inocenta de inceput. pentru ca cei doi stiu deja “scenariile acelea” si le se pare airea sa se mai pacalesca unul pe altul. Plus ca acum nu mai e loc de “as vrea / nu as vrea”. Maturitatea iti aduce in plus si un alt stil de a comunica aceste VREAU / NU VREAU. Sigur ca in opinia unora, s-ar putea traduce ca lipsa de romantism, insa asta este, anii aduc cu ei si o doza din ce in ce mai mare de pragmatism si nu prea ne putem impotrivi acestei tendinte naturale a lucrurilor!
Si totusi ce poate face ca relatia creata la 30+, sa fie placuta, romantica si vie? Pai micile surprize, care rup ritmul rutinei. Si nu tre’ sa fie maaari, ci doar multe si diverse!
Sau poate “vorbea vinul din noi“, vorba lui Bitza? )
Andrei
KIP IN TACI