Parerile Artistului in Blogosfera

Sal’tare
Imi aduc aminte ca acum 6 ani cand am venit la actualul job si am vazut o intreaga firma (18 calculatoare) toate DELL, mi s-a parut tare de tot. Sculele acestea erau destul de scumpe la vremea aceea, pentru mine ca home-user si in mintea mea de atunci aveam impresia ca si un client persoana juridica le ia la preturi apropiate de al meu. Asa ca am ramas uimit. Sigur ca la cativa ani mi-am dat seama, ca daca stii cum sa faci negocierea si tu ca home-user il poti lua destul de ieftin.
Si totusi ceva nu s-a schimbat in mintea mea de atunci si pana acum referitor la ceea ce inseamna DELL. Si anume respectul pentru calitatea lor. Pentru ca “ce-i al lor, e al lor”. Au calitate (cel putin la calculatoarele desktop pe care am lucrat eu pana acum). Asa ca saptamana trecuta, cand a venit un var de al meu care avea nevoie de un laptop bun pe care sa il ofer de la Oktal, am stat mult pe ganduri, mi-am adus aminte de toti acesti 6 ani si de cat de bine am lucrat pe toate sculele DELL, apoi am vorbit ceva timp si cu baietii de la TEHNIC si ne-am hotarat sa ii recomandam acest Laptop Dell Inspiron N5010. Evident ca s-a mai uita si in alte parti si la alte firme si la alte configuratii si i-a placut ideea.
Acum vine partea cea mai placuta si care mi-a incantat sufletul. Azi noapte la ora 2 telefonul imi bazaie. Primesc SMS! Va dati seama ca ceva injuraturi si-a luat el. Insa dupa ce am citit mesajul, am zambit si m-am culcat multumit. De ce? Pentru ca mesajul suna astfel:

VARU’, SCULA ASTA DELL SE DESCURCA DE MINUNE! LUCREZ PUTERNIC CU EL 6 ORE SI PARCA ACUM L-AM PORNIT! URAAA…

E placut sa vezi oameni multumiti in jurul tau!
Andrei
KIP IN TACI

Tica Lumanare – Cantec de departare

WEEK-END PLACUT va urez!

Sursa imaginii – Foaie Nationala

Sal’tare
Citeam azi dimineata articolul lui Alex Negrea si mi-am adus aminte ca am printre DRAFT-uri titlul de mai sus, ca un fel de memento si am zis ca nu ar fi rau sa ma apuc de treaba si sa povestim, ca la tara, pe marginea santului si total subiectiv, asa cum imi este felul, despre ceea ce vad eu ca se intampla acolo si despre cum cred ca va fi situatia viitoare.
In primul rand. celor care spun ca japonezii nu erau pregatiti de un cutremur mare, le spun sa fie mai ponderati in a vorbi sau in a crede tot ce li se ofera pe tava. Nu tot ce zboara se mananca. Pe ei nu cutremurul i-a lovit foarte tare, ci tsunami-ul. Si cine spune ca nu conteaza, ca ei ar fi trebuit sa se gandesca si la asta, inseamna ca vrea sa fie doar un GICA CONTRA, degeaba.
Si totusi hai sa iesim din “ce s-ar fi putut face” si hai sa vedem ce s-a facut
Drum reconstruit in 4 zile de la cutremur
Nu mai stiu cine zicea acum cateva zile pe CNN de la ei:

SA PRIVIM SI PARTEA BUNA A ACESTEI CATASTROFE. SE RELANSEAZA SECTORUL DE MUNCA PE INFRASTRUCTURA SI SE RENOVEAZA EDIFICIILE PE CARE INCA NU LE RENOVASEM PANA ACUM!

Nu pot spune decat OAUUU. La noi daca s-ar intampla asa ceva, politicienii ar plange vreo 2-3 ani dupa ajutoare, pe care jumamate le-ar fura. Apropo de furturi:
CICA DUPA TOATE ACELE DISTRUGERI, NU A FOST INREGISTRAT NICI MACAR UN FURT DIN MAGAZINELE DEVASTATE DE “INTAMPLAREA NEFERICITA”. Ba mai mult:
TOT CE A FOST GASIT (ALIMENTE, BUNURI DE LARG CONSUM) AU FOST STRANSE ORDONAT SI IMPARTITE CELOR CARE AU RAMS PE DRUMURI CARE LOCUIESC MOMENTAN IN SALI DE SPORT SAU IN CAMINE IMPROVIZATE PRIN DIVERSE LOCURI!
Si ce sa mai zicem? Ca ne putem comapara cu ei? Nici in 1000 de ani. Si nu pentru ca nu avem nivelul lor de trai, ci pentru ca nu vom reusi sa fim NEVER-EVER atat de ordonati, atat de dedicati principiilor cu care am pornit in viata si atat de dedicati in a face lucruri frumoase sau a gasi partea buna a intamplarilor din viata de zi cu zi!
P.S. Noi sarbatorim ZIUA SOMNULUI in continuare, in fiecare zi!
Andrei
KIP IN TACI

Surse imagini – Antena 3 & Crime TV

Sal’tare
Era prin anii “90, cand unul din colegii tatalui meu (electronist) a plecat de la institutul la care lucrau la o firma de vanzari electrice. Evident ca pe vremea aceea, ideea de promovare a “unor” sau a “unui” produs se reducea la fluturasi pe strada sau afise lipite pe stalpi. Asa ca pentru mine a fost un soc cand am auzit prima oara la el de “stand personalizat” si puternic promovat, pentru unele din produsele la care aveau o reducere substantiala de la importator si calitate crescuta. La dumnealui era vorba
atunci de primele becuri economice, care intr-advar erau si foarte bune la pret. Si un bec din acela e si acum la bunica-mea la tara “in odaia de la drum”.
De ce mi-am dus aminte de acest lucru? Pentru ca la Oktal se intampla ceva asemanator, doar ca adaptat la vremurile acestea. Si anume, ei au facut “un stand” doar pentru laptopuri, notebookuri si toate accesoriile legate de aceste frumoase jucarii pe internet – adica NOVASHOP.RO. De ce au facut asta?

• Pentru ca stau foarte bine la capitolul preturi la unele dintre ele
• Pentru ca e mai greu sa cauti pe Oktal.Ro, toate aceste accesorii (Tablet PC, gadgets sau accesorii laptop)
• Pentru ca laptopul tinde usor usor sa inlocuiasca calculatorul personal desktop, prin preturi si calitatile oferite la aceste preturi si e pacat sa nu la asezi intr-o “camaruta” separata doar pe ele la EXPOZITIE

Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
In dimineata asta de la tramvai pana la servici am dat peste o gramada de “grabiti”, care (vorba Adei Milea) se grabeau sa ajunga in locuri in care vor sta. Si tot lovindu-ma de ei mi-am dat seama ca suntem nerabdatori inca de la iesirea din gaoace si am zis ca ar trebui sa vad cum e cu nerabdarea asta din copilarie pana la batranete si cum o putem preveni sau cum o putem fenta, ca sa nu mai fie bolovani in “rucsacul vietii”!
Inca de la nastere simtim ca vrem mai repede sa vina laptele la san sau sa vina mama mai repede langa noi sau dupa ce crestem un pic vrem mai repede jucaria fratiorului. Si ne grabim. La momentul asta estomaparea si fentarea acestui fel de graba este lasat in seama parintilor. Insa tre’ sa fim atenti, pentru ca daca o facem prea strict sau prea dur, e posibil ca personalitatea lui viitoare sa fie serios afectata.
Dupa aceea crestem, incepem sa intelegem lumea din jurul nostru si ni se pare ca e prea mare si ca singura solutie sa intelegem si sa descoperim lumea, e sa le facem mai repede pe toate ca sa ajungem la final. Sigur, ca la momentul asta, tu nu iti dai seama ca daca maresti viteza cu care intelegi lumea din jur, cu atat pierzi mai multa informatie si cu cat inveti mai mult cu atat se mareste si aria necunoscutelor pe care le ai. Insa esti mic, naiv si crezi ca TOTUL SE POATE. Si e bine sa ramai asa in copilarie, pentru ca altfel ajungi deja trist la maturitate.
Apoi in adolescenta ne grabim sa “gustam din trupuri”, pentru ca sangele clocoteste si explozia hormonala nu ne lasa sa fim linistiti. Sigur ca nu e nimic rau… asta este normalitatea. Cresterea si schimbarea isi cer tributul lor, insa acum invatam cel mai bine ce inseamna CONTROLUL si cat de important este sa spunem NU sau DA la momentul oportun.
Iaca vine si tineretea. Si daca am ramas din trecerea asta cu ceva nerabdare si o portie mare de curiozitate, plus ceva control al acestora, ca sa ne putem lauda cu ele ca si calitati este perfect. Pentru ca de obicei, dupa ce ajungi si in campul muncii, te mai si insori si apare si vreun bebe, intri in rutina si pierzi placerea descoperirilor sau a curiozitatii trecerii limitelor. Si totusi exista momente ale acestor varste cand parca incepe sa te furnice in talpi si cand ti se pare ca ai ramas in urma si ca ar trebui sa redevii curios si devii fara sa vrei nerabdator. Cand? La pragurile cand apar crize 30, 40, 50.
Sigur ca la 50 deja nu mai esti tanar, decat cu sufletul. Si aici avem parte de altfel de nerabdare. Ti se pare ca toate se intampla si trec pe langa tine prea repede. Pentru ca nici tu nu mai esti cel de la tinerete si nu mai poti “calari valul”. Acum valul te cam duce cu el si nu prea te simti bine.
Cum putem trece usor peste “furtunile” de acest gen de la tinerete pan’ la batranete? Cred ca observand tot ce se intampla in jurul nostru, adaptandu-ne la tot ce e nou si incercand sa nu fim “inchisi”. Cu curaj si cu incredere!
Sau poate sunt eu prea optimist datorita vremii frumoase de afara?
Andrei
KIP IN TACI