Parerile Artistului in Blogosfera

Sal’tare
In vara lui 1990 aveam 11 ani impliniti si socul unei societati care credea ca stie cum sa guste si sa desciopere LIBERTATEA ma atinsese si pe mine, desi eram doar un copil. Insa exercitiul de LIBERTATE din Piata Universitatii, acel inscris pe facultatea de arhitectura (TIEN AN MEN) au declansat in mine intrebari si enigma, la care nici azi (la unele) nu am raspunsuri
Ce mi se pare insa grav, vis-a-vis de “toata acea frumoasa nebunie”, e faptul ca ne-am cacat constant peste ideile acelea frumoase ale PIETEI. Si nu am scris PIATA cu litere mari, doar pentru ca mi-a fost lene sa scriu Piata Universitatii, ci pentru ca (incepand de acolo) unora li s-au schimbat destinele. In bine sau in rau, e foarte adevarat. Insa dincolo de tot ce s-a intamplat acolo, e pacat ca toata lumea l-a folosit pe Cristi Paturaca la diverse activitati care aveau legatura cu amintirea Pietei Universitatii sau cu revolutia, insa nimeni nu l-a ajutat atunci cand a cazut. Sigur pe de o parte nu stiu daca nici el nu a fost vinovat intru-catva pentru aceasta situatie si nici nu am chef sa il judec, mai ales acum cand a trecut in nefiinta
Asa ca o sa spun doar DUMNEZEU SA IL IERTE si o sa adaug HAI SA NE UITAM IN JUR SI SA FACEM IN ASA FEL INCAT, DESTINE TRISTE CA AL LUI PATURCA, SA NU MAI AIBE SI ALTI OAMENI CARE AU FOST SAU CARE SUNT EXPONENTI AI UNOR INTAMPLARI SAU AI UNOR MOMENTE CHEIE DIN ISTORIA MAI INDEPARTATA SAU MAI APROPIATA!

Andrei
KIP IN TACI

Sursa imaginii – Ziare.Com

Sal’tare
Ba manca’v'as inima voastra, inainte sa ma apuc sa ma uit, mai mult sau mai putin plictisit si fara prea multe asteptari la serialul asta, nici unul dintre cunoscuti nu a reusit sa ii faca un review care sa ma atraga. Tot ce stiam era ca PB e un film cu niste parnaiasi care incearca sau reusesc sa evadeze dintr-o puscarie. Si la intrebarea:

PAI SI CE E ATAT DE SPECIAL LA TREABA ASTA? NU S-AU MAI FACUT SUTE DE FILME PE TEMA ASTA?

Toti dadeau din umeri si ziceau:

TRE’ SA’L VEZI, NU POT SA ITI POVESTESC FILMUL, CA-SI PIERDE TOT FARMECUL!

Pai nu trebuia sa mi-l povestiti ma, trebuia sa imi spuneti asa:

• Frate nu e “Contele de Monte Cristo” si nici altceva care sa se mai fi facut. Face parte dintr-un registru care aduce suspansul la cote pe care le simteam cand ne uitam la Caracatita dupa revolutie, cum bine zicea un comentator de pe VPLAY.RO, unde m-am apucat sa ma uit (va spun cate ceva la final si despre minunea asta de site)
• Revin… Sau mai puteati sa imi spuneti ca e unul din rarele filme in care contrastele se schimba la fiecare 2 – 3 episoade sau la care valentele negative si pozitive se schimba la fel de repede
• Sau ai fi putut sa imi spui ca desi e vorba in tot filmul de o conspiratie si desi s-au facut sute de filme despre asta, Prison Break-ul e cel mai credibil, pentru ca e ceva parca legat de realitatea asta imediata de langa noi. Ba mai mult, valentele si contrastele de care va vorbeam mai sus sunt extrem de credibile, pentru ca cel care a regizat sau cel care a creat scenariul, a facut frate studii serioase de psihologie sau au angajat un psiholog care sa se ocupe tocmai de “acest aspect al problemei”
  Cama atat despre serial. Sper ca vorbele mele au creat un review altfel fata de tot ce se gaseste acum pe internet si mai sper ca cei care nu erau hotarati sa il vada au fost convinsi de vorbele mele!

P.S. Spuneam ceva mai sus de VPLAY. Fratilor e o adevarata comoara, minunea asta de site. Daca ai chef sa vezi seriale care au fost la TV dar pe care din diverse motive le-ai ratat, ai acolo peste 300, de la Stan si Bran pana la Prison Break! Si daca nu aveti bani (5 & 10 euro pt un abonament VIP pe 3/6 luni), va puteti uita la ele gratis, insa trebuie sa asteptati 30 de minute pana se incarca. Deci avantaje si dezavantaje! Decizia e a vostra!
Andrei
KIP IN TACI

Sursa inaginii – Mariusica & Twettey & Listal.Com

Sal’tare
Fratilor mi-am luat al doilea job. Ca pe criza asta, foamea e mare si noi am avut chef (dupa cum prea bine stiti) sa ii facem si un fratior lui Matei. Unde lucrez? La OKTAL
Ce fac? Mai dau cu matura, mai fac o cafea, sterg geamuri si ma joc BUBBLE BRAKERS. Glumesc evident!

• Ideea de baza e ca lor li se pare, ca au intrat intr-un fel de “bucla” si nu mai pot vedea sau nu mai pot da atentie decat anumitor produse. Sigur ca de vina e (pe de o parte) si faptul ca gadget-urile pe care le vand dau dependenta
• Si aici intervin eu! Sunt (daca vreti!) un “CLIENT NEWBIE” care cauta prin “lada lor cu produse mai putin vandute” pentru a gasi valente noi ale produselor sau pentru a gasi chiar valente noi intregului magazin
• Sper sa imi reuseasca treaba asta si sa iasa ceva frumos, pentru ca mi-a placut tare mult propunerea lor si pun destul de multa pasiune in acest nou proiect

Vom vedea ce va fi. Ramaneti cu un ochi pe aici, ca o sa revin cel putin odata pe saptamana cu detalii despre “aventurile mele printre rafturi”!
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Va povesteam ieri de revelioane outdoor. Ei bine uitandu-ma la unele din aceste poze facute pe taramuri vest-europene, ale prietenilor mai norocosi ca noi, mi-am adus aminte de un obicei pe care l-am vazut eu cand am fost in Amsterdam (Poza 1 & Poza 2) si despre care mi-a povestit si un coleg care a fost in Franta (Poza 3):

Statul la masa la terasa, ca la cinema, cu scaunele unul langa altul si in unele cazuri si cu cate o masuta in fata!

De ce? Ideea ar fi pentru ca cei care stau la masa sa vada privelistea, sa vada oamenii, canalele, eventuale spectacole si altele asemenea
Pentru mine ca est european, mi se pare ciudat, pentru ca in general noi mergem la terasa, pentru ca vrem sa bem in grup. Nu mergem sa vedem cum trec oamenii pe strada sau cum canta fanfara sau cum se plimba ratele pe Dambovita. Daca vrem sa vedem astea ne plimbam printre sau pe langa ele. Insa cand mergem la terasa frate vrem sa stam impreuna, sa ne povestim, sa ne vedem si sa ne bucuram unii de altii. Eu unul m-as simti tare naspa sa ma duc cu prietenii si sa nu ne vedem, sa nu avem contact vizual permanent! Sau sunt eu defect?
Andrei
KIP IN TACI

Surse foto – Activerideshop & Seattle Met

Sal’tare
Gata! S-au incheiat si vacantele prelungite si uite ca mai bine de jumatate din cunoscutii mei au avut revelioane FULL OUTDOOR. Si mie tot ciudat mi se pare conceptul acestui fel de a petrece trecerea dintre ani. Si credeti-ma ca tipurile de revelioane de care am auzit, au fost foarte diverse (de la petreceri pe malul marii in Spania, la revelioane acasa la Mos Craciun in Laponia, la vin fiert pe partia de ski in Austria cu si fara skiuri sau la plimbare prin Budapesta o noapte intreaga). Si totusi parca lipsa totala a confortului in acea noapte, ma dezarmeaza. Nu ma intelegeti gresit! In vremea copilariei la Sanpetru, eram extrem de nerabdator sa vad si sa ascult cateodata si pret de doua ore fanfara sau sa trag cu teava cu carbid la tara sau sa-mi dansez in fata blocului vecinele si colegele de bloc. Insa toate acestea erau doar parte a unui “pachet” care avea sa se termine la caldura, ci rasete, cu glume si distractie pe cinste.
Si totusi stau si ma intreb:

Oare sunt reticent la nou? Sau poate la 30 de ani sunt deja un pic mai batran in gandire, chiar decat parintii mei, aflati la varsta pensionarii? Sau este doar un tip de confort cu care m-am invatat si la care nu vreau sa renunt?

Andrei
KIP IN TACI

Surse foto – eAnunt.ro & Infoo.Ro