Parerile Artistului in Blogosfera

Sal’tare
Dupa cum va spuneam in postul anterior, viata e agitata si timpul pentru scris e foarte putin. Insa ce e mai interesant e faptul ca avandu-l pe Matei nu ma mai gandesc teoretic la fratiorul sau care va veni la anul in primavara (asa cum o faceam la Matei). NU mai fac “proiectii” asupra viitorului, pentru ca sunt ocupat sa elimin eventualele dileme ale prezentului si mai ales sunt ocupat cu prinderea momentelor superbe din experienta cu Matei. Si totusi ceva, ceva “proiectam in viitor” sau la ceva ne gandim – Relatia lui Matei cu fratiorul. Si ne ajuta pe de o parte faptul ca avem prieteni si rude care au deja doi copilasi si la care putem vedea ceva reactii si stim sau ne putem gandi cum sa reactionam la momentul cand vom fi confruntati cu acea situatie. Si apropo de comunicarea copilasilor, acum 3 zile am vazut 2 fetite ale unor prieteni, care erau aproape la fel de agitate ca Matei. Si va spun cat pot de sincer ca mi-as dori ca Matei si fratiorul lui sa se inteleaga macar la fel de bine ca fetitele astea. Adica macar sa imparta cateodata jucariile (nu le poti cere sa le imparta INTOTDEAUNA, ca acum invata “incapatanarea”). Si in plus sa accepte ideea de a dormi in acelasi pat. Asta este pentru Matei un bun prilej de a-si dezvolta capacitatea de protejare si de a invata sa fie “fratele mai mare”. Si odata cu el poate invata si fratiorul ideea de “a proteja”. Sigur nu ne imaginam ca va fi totul roz. Ne-am impacat cu ideea ca din 10 in 10 minute va exista o bataie serioasa pe o jucarie, chiar daca in casa va exista un sac plin cu jucarii, pentru ca asta e viata. La fel s-a intamplat si la mine cu frate-meu si la Livia cu sora si fratele ei. Insa ne-am asumat responsabilitatea asta in totala cunostinta de cauza.
In rest ne felicitam pentru faptul ca am avut inspiratia sa ne notam intr-un jurnal toate intamplarile cu Matei din timpul sarcinii si mai apoi pana la un anisor si ca putem elimina rapid unele din problemele care apar acum la sarcina si care vor aparea mai apoi dupa nastere.
Gata cu vorbele uite cateva poze pe care le-am urcat pe Facebook si un filmulet urcat pe YouTube:

Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Azi am chef sa va las zambind in drumul cate week-end!
Incep cu un banc frumos:
****
O femeie din Rusia căsătorita cu un domn canadian traiau fericiti în Toronto. Doamna săraca nu a cunostea bine limba engleză, dar a reuşit să comunice cu soţul ei. Adevărata problemă a apărut de fiecare dată când ea a trebuit să mearga la magazin pentru alimente.

Intr-o zi, ea a plecat la măcelar şi a vrut să cumpere pulpe de pui. Ea nu ştia cum să prezinte cererea sa şi, în disperare, piuia ca un pui şi si-a ridicat fusta pentru a arăta coapsele ei, măcelarul a primit mesajul, şi ia dat pulpe de pui.

A doua zi are nevoie pentru a obţine piept de pui, din nou, ea nu ştia cum să o spuna, şi aşa ca ea piuia ca un pui şi a apucat sânii ei să arate sânii măcelarului. Măcelarul a înţeles din nou, şi ia dat nişte piept de pui.

În ziua treia, doamna săraca avea nevoie sa cumpăre cârnaţi. Nereuşind să găsească o modalitate de a comunica acest lucru, ea a adus sotul la magazin …
( va rog sa derulati mai jos )
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
La ce va ganditi??!??
Hellooooooo, soţul ei vorbeşte limba engleză! )))))))))))))
****
Dupa care va spun ca am ajuns sa avem telefoanele un fel de roboti, care numai cartofi prajiti nu fac. Asa ca unii dintre noi acumar dori sa aibe telefoane mobile care sa aduca mai mult a telefoane fixe si singurul lucru pe care sa il faca, sa fie doar COMUNICAREA!

Vezi mai multe din Documentare, Science & Tech pe 220.ro
(Daca vreti si voi un telefon asemanator, cica la Orange – ZTE S302)
***
Si la final…
Formatia TRUDA (http://www.truda.ro/band.html) si-au facut un obicei din a posta pe YouTube diverse chestii funny. Iar asta e una dintre cele mai tari “minuni” ale lor – http://www.youtube.com/watch?v=Nc0TykEsfCc
Andrei…
KIP IN TACI

Surse foto – www.itmadness.ro & funnyblog.ro

Sal’tare
Fratilor nu am murit, insa viata mea a devenit din ce in ce mai agitata. Si o sa va dau un raport al intamplarilor superbe care mi se intampla:

• In primul rand am avut mare bucurie saptamana trecuta cand am aflat ca Matei va avea un fratior. DA dragii mei, al doilea bebe e tot baietel. Daca ar fi sa ne intrebi sufletele noastre (al meu si al mandrii) cred ca v-ar fi spus ca doreau o fetita, pentru ca ne doream acea dragoste “lipicioasa” a fetelor care se lipeste de parinti. Daca insa ne intrebai rationalul, gandindu-ne la Matei, vroiam sa fie baietel, pentru ca noua ni se pare ca alta este apropierea de la adolescenta incolo intre frati sau surori, decat intre un frate si o sora. Sau poate e doar influenta faptului ca amandoi venim din astfel de “perechi” sau din cauza ca avem langa noi mai multe astfel de “perechi”? E foarte posibil
• Faptul ca sunt blogger de 4 ani pe aici mi-a adus pe cap responsabilitatea scrierii in 3 directii. Una din care si ies ceva banuti (foarte subtire momentan, ca piata momentan e un pic “lovita”), una de suflet, care sper sa creasca si sa imi fie o buna carte de vizita si una ideologica. Nu va dau “adresele” exacte momentan, pentru ca nu imi plac nici unul cum arata si sunt inca in cautari de identitate si cautare de “hainute” frumoase pentru fiecare din ele, ca nu imi place sa va prezint niste “copilasi” urat imbracati
• Aaa si apropo de faptul ca sunt de 4 ani blogger, mare bucurie am avut zilele trecute cand echipa faina de la VERZE.RO mi-au dedicat acest frumos articol cu laude la care am rosit tare, la care le-am si multumit in comentarii si pe FACEBOOK si vreau sa le MULTUMESC si aici. Si asa cum spuneam si acolo, desi am inceput sa scriu de la rar la foarte rar in ultimul timp, sper sa nu ma las de acest obicei frumos, pentru ca BLOGOSFERA si reactiile intalnite in ultimii 4 ani pe aici mi-au facut catev bucurii mari, mi-au adus cativa prieteni tare frumosi si n-as vrea ca aceste lucruri sa devina amintiri intr-un jurnal, ci sa insemne IZVORUL… unui “rau de bucurii”
• La job treaba e gramada, insa nu ma plang pentru ca e interesant, desi e cateodata foarte stresant. Iar viitorul imi pregateste (dupa cum am auzit din surse sigure), niste chestii noi, mai mult decat provocatoare
• Iar distractiile la noi inca sunt “taierile de motz”, botezurile si nuntile. Speram sa revenim la petreceri, zile de nastere, onomastici si plimbari pe la munte!

Cam atat de pe frontul agitat al Artistului. Si va salut ca de obicei:
Andrei…
KIP IN TACI

Sal’tare
Dupa cum va spuneam in episodul anterior, bicicleta rosie a ajuns la tara. Ei bine acolo am calarit cam toate maidanele, am bagat-o prin toti maracinii, am fost alergat chiar si de un paznic de la una din baltile pe care era interzis pescuitul si unde mergeam des ca sa dam la peste. Si nu m-a lasat niciodata la greu. Tot cu ea mergeam la furat de floarea soarelui de pe campurile CAP-ului de acolo. Intrau sase bucati pe ghidon si toata vara aveam ca un fel de mazga neagra de la uleiurile pe care le contine planta de floarea soarelui. Bunica-mea sta la vreo 8 km de DN1 si tot cu bicicleta asta am avut primul drum de 8 km pana acolo impreuna cu tata. Ma simteam, ca si la primul drum (tot cu tata) de care v-am spus data trecuta, un maaare invingator.

Intre timp pe maidanele din jurul blocului, printre blocuri sau prin curtea scolii chinuiam un Pegas din acela cu coarnele lungi si indoite. Cu Pegas-ul asta stiu ca cel mai lung drum pe care l-am facut, a fost de la mine din Lujerului (unde este acum Cora Militari) si pana la Apusului. Lungimea drumului, pentru cei 8-9 anisori pe care ii avem eu nu era ceva special, insa era de speriat, pentru ca era facut in spatiul urban si fara voia parintilor, care ne spuneau sa nu plecam din jurul blocului. Era daca vreti un prim gest rebel, era primul NU spus parintilor, in capsorul meu la acea vreme. Dupa revolutie, a zburat si bicicleta asta la tara, pentru ca era si frate-meu destul de mare si pe cea rosie am zis sa i-o las lui. Acum mergeam cu bicicletele la alte balti la scaldat, in alte comune la biliard (ca numa’ ce aparuse aceasta noua ispita) si la cules de diverse fructe din padure sau din copacii de pe marginea soselelor.

Intre timp gasca de la tara se marise si vacantele noi nu le mai concepeam la Bucuresti, pentru ca in timpul lor, colegii de joaca erau putini, deoarece si pe ei parintii ii expediau pe timpul verii la bunici. Si daca tot faceam tot felul de nazbatii, ce ne-am zis noi:

Ce ar fi sa incalecam si bicicletele parintilor si ale bunicilor? Zis si facut… Pe cele pentru dame, era usor pentru ca ne vedeai dand la pedale agatati ca niste viermisori de ghidoane. La cele de barbati (cu cadru insa era mai greu). Asa ca in nebunia noastra ne bagam pe sub cadru. Si eram tare mandri ca puteam conduce si bicicletele alea asa schimonositi. Ce sa ii faci, copii nazdravani si plini de idei.

Gata, ma opresc din nou cu povestile si va promit sa revin cu povesti de pe meleagurile Sanpetrului de care v-am mai povestit si alta data si despre revenirea la spatiul urban si reintoarcerea, dincolo de adolescenta, la dragoste pentru doua roti!

Andrei…
KIP IN TACI

Surse foto: Ter-Bucuresti.blogspot.com & BMW Club Forum

Sal’tare
Stati linistiti ca nu fac epopeea vietii lui Adrian Paunescu, ca au facut-o destul tot wewek-endul toate televiziunile, toate ziarele si toate paginile de internet. Dar voi face altceva, MA VOI INTREBA! Ce? Pai intrebari simple, asa cum v-am obisnuit!

• Ati urlat cu totii un cuvant mare – CULTURA?
  Pai bine dragilor, dupa un uikend in care ati vorbit despe cum se face CULTURA odata, despre cum s-au chinuit unii sa faca CULTURA si ISTORIE, ce ati inteles? Eu unul cred ca NIMIC. Iar de astazi inainte ii vom vedea din nou la TV, in ziare si pe net pe bianca lui bote, pe piticul porno sau “cucul” lui cristea. Si sa nu credeti ca am facut o greseala nescriindu-le cu litera mare, insa acestia nu cred ca merita majuscule pentru nume sau pentru porecle
• Tot cu ocazia mortii POETULUI v-ati adus aminte de iubirea lui de tara, da patriotismul si de nationalismul lui superb! Si astzi va mai amintiti ce ati spus ieri? Sau vi s-a sters “hardul” instant si veti sustine tampenia aia de lege a invatamantului din cauza careia vor sa plece “cainii” aia din UDMR. Sigur tampiti nu sunt ei ca s-au organizat intr-un partid pe criterii etnice, ci noi toti pentru ca acceptat sa se intample ceva ce nu se intampla nicaieri in lume. Criteriul etnic nu tine niciunde in aceasta lume loc de ideologie politica
• Mancatorilor de starvuri, care se numesc ZIARISTI si care scapa ca tampitii articole, facute cu ceva timp inainte de moartea unui om mare, care se afla in suferinta, le transmit urmatoarea intrebare:
  DE CE NU INCERCATI SA FACETI ASEMENEA “ELOGII” ACESTOR OAMENI DIN VIATA! SI DACA NU PUTETI ALTFEL SA SCRIETI ELOGII, IMAGINATI-VA CA SUFERA SI CA VA MURI!
  Si poate cu ocazia asta va veti da seama ce oameni frumosi sunt in viata, ce personalitati superbe trec pe langa unii dintre noi la piata si cat de multa uitare le oferim atat de usor si cat de mult ii plangem, mai ales dupa ce au plecat
• L-am vazut aseara la inmormantare pe Marius Tuca, cel care a inceput prin intermediul Jurnalului National acea superba actiune numita MISCAREA DE REZISTENTA. De ce? Pentru ca aproape tot folkul de valoare al Romaniei, pe care MISCAREA l-a promovat, e un produs la Cenaclului Flacara. Si acum ma intorc la organele media:
  Oare nu se gaseste nimeni din televiziuni (fie cele din trustul din care ) care sa promoveze actiunile acelea si ideile acelea. Pentru ca stim clar ca o poza (sau mai nou, o poza “miscatoare” face, din cand in cand, atunci cand e bine facuta, cat 1000 de cuvinte). Stiiiu ce veti spune dragii mei:

  NU SE VINDE! Asta pentru ca nu stiti cum sa o faceti de valoare. Pentru ca nu mai cautati oameni cu talent si cu “lipici” la public, asa cum era si POETUL. Pentru nu mai aveti incredere in simturi, in suflet si mai ales pentru ca nu mai aveti chef sa riscati “retete revolutionare”

Cam atat. Si sa speram ca moartea domnului Adrian Paunescu ne va trezi spiritele si dorinta de A CREA FRUMOS SI FRUMUSETI!
Andrei
KIP IN TACI

Surse foto – Carte de memorii – JURNALUL NATIONAL & Presa in blugi