Parerile Artistului in Blogosfera

Sal’tare
Imi aduc aminte ca in copilarie mergeam la un unchi undeva langa Brasov si stateam cam doua saptamani in vacanta. Ce era interesant, pentru mine ca si copil, era faptul ca duminica dis de dimineata, inainte de a pleca la biserica, toata lumea in comuna respectiva iesea la poarta sa mature. Evident ca obisnuit fiind cu “riturile” mai mult sau mai putin “ortodoxe” de prin Baraganul bunicilor, nu intelegeam de ce ei MUNCEAU duminica, pentru ca Duminica doar era lasata pentru “odihna”. Ei bine, unchiu’ nu mi-a spus nimic pana nu am crescut mai mare si la un moment dat, la vesnica mea intrebare el mi-a raspuns:
NEPOATE, NU STIU DACA LUI DUMNEZEU SAU MIE SAU ORICUI DE PE LANGA NOI, I-AR PLACEA SA MA VADA IN ZI DE “ODIHNA”, CU “DINAINTEA” MURDARA. ASA CA EU ACUM IMI CURAT “DINAINTEA” CASEI SI MA DUC LA BISERICA SA IMI CURAT “DINAINTEA SUFLETULUI”!

Evident ca am ramas mut. Si mi-aU trebuit multi ani ca sa inteleg valoarea acelor cuvinte si profunzimea lor. Insa astazi le-am inteles si le simt la adevarata lor valoare. Si cred ca acelasi principiu ar trebui sa il lasam “sa se intample natural” si la Rosia Montana. Si s-ar parea ca nu sunt singurul care crede, ca nu tre’ sa ne apucam noi SA SALVAM NIMIC. Trebuie doar sa ii lasam pe oamenii aia sa dea cu “matura” asa cum o fac de atatia ani si nu tre’ sa ne apucam sa ii judecam sau sa ii schimbam. Hai sa ne aducem aminte, ca pe multi dintre moti comunismul nu i-a putut “sclavagi” si au avut o gramada de placute cu inscrisul AICI NU SE COLECTIVIZEAZA. Si nu s-a colectivizat!
Si daca tot am vorbit de Rosia Montana, tin sa ii pun la “gazeta de perete” la categoria cu:
SUNT DE ACORD CU VOI pe B612, Ciulea, Groparu si Buciuman de la Rezistenta.Net
Exista si cei cu care nu sunt de acord, insa nu le dau link, pentru ca asa mi se pare FAIR si mai ales pentru ca unii dintre ei poate imi vor scoate ochii, ca nu sunt decat un HATER sau un indiferent. Insa nu la indiferenta, va indemn eu sau Adrian sau Groparu, ci la oferirea unei libertati de miscare a celor care vor sa faca ceva acolo si la ridicarea “piciorului de pe grumaz” a celor care cred ca

Oare “matusica asta bogata”, nu merita sa o “mostenim”, daca tot e pe moarte?

Ea saraca nu e pe moarte. E doar tinuta infometata si la limita subzistentei, ca sa semneze un TESTAMENT INCORECT si NEDREPT!
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Bai frate imi aduc mainte cand eram mic eram plin de bube si zgarieturi pe picoare, de ziceai ca sunt la casa de corectie si imi iau bataie cel putin de 2 ori pe zi. Si nici una nu trecea in mai mult de 4 zile. Dispareau ca prin minune,pentru ca in locul lor sa para “alte semne de buna purtare”. Ei bine saptamana trecuta ma impinse placerea sa mai dau si eu o juma de ora cu piciorul in minge la un tenis. Am alunecat un pic si am facut ditai belitura la genunchi. Ei bine dupa aia a inceput calvarul. Toti vroiau sa ma bandajeze, sa imi dea cu alifii, sa ma panseze sau mai stiu eu ce altceva. Eu nu i-am asculat, am dat cu o mana de apa si am tratat-o cu indiferenta. Ei bine n-a prea mers. Azi se implineste o saptamana si julitura nu da semne de trecere. Deci clar frate, am imbatranit. Saptamana viitoare bag o cautare pentru un azil misto, ca nu cred ca va mai dori Matei sa stea in curte cu un bosorog senil. Intrebarea este:
SA O IAU SI PE MANDRA-MEA SAU AU AIA ACOLO BAGABOANTE LA AZIL? )))
(Sursa imaginii: Iris Blog)
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Pe vremuri aveam “lectii de optimism” periodice. Dar uite ca iuresul vietii mi-a cam furat obiceiul asta bun. Insa dimineata asta mi-a fost UMPLUTA de “optimism” de trei linkuri interesante si daca tot am zambit optimist eu, am zis sa va impart si voua starea asta de bine! Si sa incepem…

1. Miruna cea Blonda a scris un text numit Cum nu m-a durut un epilat! Sigur ca textul pe tine ca barbat nu te atrage. Dar ca barbat insurat, dupa ce afli si vezi la sotie multiplele AU-ri pe care le scoate, atunci cand face operatiunea. Insa daca veti “minunea” veri vedea, ca nu e un text despre EPILARE, ci o reala lectie de viata! Mersi fata draga!
2. Radu Herjeu are pe Facebook, acolo unde activeaza on-line de ceva timp, de multe ori linkuri care te fac sa exclami:
   

   DA BA NENE, UITE CA VIATA E FRUMOASA SI MERITA TRAITA! TREBUIE DOAR SA FII ATENT IN JURUL TAU SI GASESTI MIE SI UNU’ DE MOTIVE!

   Si uite cu ce m-a dat pe spate si la propriu si la figurat – Tratament impotriva mizantropiei… impotriva urateniei oamenilor…

3. Si “motivul” al treilea nu mai e din categoria “profund” (sau cum ar zice englezul “deep”), e ca un fel de “cireasa funny” pusa in varful tortului pe care l-am facut mai sus si e venita de la Cooperativa Funny “DailyCotcodac”, e scrisa de Ovidiu Eftimie si ar fi trebuit sa ii spuna Cum mi-ar placea sa fie inmormantarile! E dement nenea asta, dar e un dement asa de frumos!

Gata asta a fost! Sper ca v-am aruncat intr-un butoi cu optimism si buna dispozitie!
(Sursele imaginilor Ftr.Ro & Businessweek.com & Design Jones)
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Povestea incepe cu un link primit pe mediile de socializare sau o recomandare de pe YouTube. Si iata-ma cum raman mut de uimire. Descopar o voce de care ar fi trebuit sa aud (dupa cum suna) de muuult timp. De ce? Pentru ca e superba si pentru ca in mintea mea exista inca din copilarie ideea ca lucrurile bune ies la suprafata, ca uleiul in apa. Da’ uitea ca asta e doar o credinta prosteasca de copil. Viata reala e mult mai perversa si o voce frumoasa ca cea a fetii asteia numita JEWEL, nu are loc de curul lui Jeniffer Lopez, de pasaricile aratate din toate pozitiile de Paris Hilton sau Britney spears sau de aventurile terminate cu sau fara puscarie ale lui Lindsay Lohan.

• Dupa cum ati putut citi si pe linkul de mai sus de pe Wikipedia, inceputurile cantarii le-a avut devreme. Apoi o perioada a trait destul de saracacios, dormind in duba sa. Era asa cum ea singura recunoste “homeless”. De acolo a ramas cu amintiri care au facut-o sa ia parte la campanii precum aceasta
• Ohoo, dar parca lipseste ceva. Vorbim despre o cantareata si nu am dat drumul muzicii. Asa ca dati PLAY
• Si uite cum a inceput ea sa cante cu chitara de gat si folk si jazz si multe altele. Un real trubadur al vremurilor noi. Sau ca sa o citez exact pe ea:
  

  I’m a modern day troubadour trying to find justice with six strings

• Si daca tot vorbeam adineauri de “multe alte genuri” pe care le adopta, hai sa vedem cat de usor canta o melodie clasica. Sigur mi se pare ciudat si probabil si voua, sa o vedeti imbracata in blugi si maieut, la o cantare clasica, pentru ca suntem obisnuiti sa fie imbracate altfel. Insa uite asa se face lobby serios pentru acest tip de muzica, de care cei tineri se apropie mai greu, tocmai pentru ca au ramas atarnati undeva in vechime, unii dintre cei care indragesc stilul
  
• Si Doamne cat ii pace sa cante in stilul taverna, in care a inceput cu tatal ei Atz Kilcher. E ceva ce vine din stilul in care a crescut in Alaska si in care a revenit acum, mutandu-se la o ferma impreuna cu sotul ei la o ferma din Texas. E acel ceva care ii ofera farmecul pe care il are si care cred ca o ajuta sa ramana cu picioarele pe pamant
  
• Si pentru ca, dupa cum spuneam la inceputul articolului, viata nu e asa de simpla cum credeam eu in copilarie si pentru ca la “valorile” reale publicitatea nu se face singura, uite ca tanti asta a inteles si si-a creat sau i-a fost creata o retea de promovare formata dintru-un canal pe YouTube (unde face din cand in cand si video-blogging), o pagina pe net si in interiorul paginii un blog in care ofera informatii despre activitatea ei

Cam atat. Sper ca v-am atras atentia si sper ca fiecare dintre noi sa mai descoperim macar inca o minune ca aceasta, sa o promovam si poate asa, macar mai punem un pic de umbra peste pseudo-valorile de care va vorbeam la inceput.
P.S. NU plec fara sa va arat si o reclama interesanta si foarte funny facuta de ea, in cadrul unei campanii pe care am putea sa o numim NU SUNTEM URATI, CI DOAR DIFERITI!

(Sursele imginilor Weddingbee.Com & Wallpaper Creator)
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Stiu ca titlul suna destul de HARD, insa nu va speriati. Nu e nimic grav la nivel personal. Insa titlul asta mi s-a parut destul de sugestiv pentru ceea ce va voi povesti in continuare.
Povestea a inceput de la cuvintele frumoase ale Mirunei, vis-a-vis de stiul de hranire al unui copil si de reactia la cresterea greutatii lui. Cred ca problemele sunt mai multe si trebuiesc luate in calcul toate odata:

1. PROGRAMUL meselor. Credeti-ma ca de un an de zile de cand sunt tatic am intalnit atatea cupluri care ii dau sa manace copilului “ATUNCI CAND II ESTE FOAME”, dar fara a avea macar niste intervale orare prestabilite pentru hrana bebelului, ca m-am saturat. Frate nu inteleg oamenii astia ca programul aiuristic de “papica” ii da peste cap metabolismul, asa cum ti-l da si tie ca matur. Doar ca metabolismul tau a invatat sa se adapteze si stie sa spuna da (dupa aceea!) unui program fix. Dar copilul acum isi formeaza metabolismul
2. Ce ii dam sa pape la orele respective? Pai frate daca tot ai trecut la “diversificarea hranei”, citeste si tu in toate cartile care trateaza problema si vezi si tu ca ciorbica se da in intervalul 11 – 15, fructele de la 15 pana la maxim ora 20 (functie si de programul lui de somnic). Iar seara cerealele, gris cu lapte sau alte asemenea. Nu mai zic de faptul ca nu are ce sa caute in meniul lui pana pe la 2-3 anisori (macar!) mezelurile, “sucurile naturale’ din comert, ciocolata sau (cel mai grav!) alcoolul. E o prostie vorba veche:
   LASA BA, SA SE INVETE CU TOATE DE MIC!
3. Dupa ce a crescut, pe la 3-5 anisori, incercati sa nu ii faceti cunostinta cu McDonald’s-ul. Frate stiu ca au loc de joaca pentru copii si poate va imaginati ca si mancarea este in conformitate cu ceea ce ar trebui sa pape un copil. Insa nu e asa. McDonald’s-ul e un lant imens care are acelasi fel de retete si care prin prisma maririi lor, nu sunt luati la “puricat” pentru ca sunt investitori strategici. Si totusi cum facem sa ii pacalim pe copii, ca sa nu se simta “nedreptatiti”? Pai cumperi tu frumos niste chifle si le umpli cu legume din casa si cu carnita fripta la gratar si pe care le-o maruntesti si le spui ca ala e hamburgherul sau McChicken-ul. Si uitea sa vei deveni tu taticul sau mamica McDonald’s

Si sa strecem la partea a doua a “durerii” de care vorbeam in titlu. In uikend, vreo cateva ore, Matei al nostru a schiopatat de un piciorus. Cred ca a dormit pe el si era amortit. Ei bine nu vreti sa stiti cat eram de speriat (Sigur eu sunt speriat in general, atunci cand vine vorba de dureri sau boala!). Dar cand vine vorba de “mititel” iti vine sa iei lumea si sa o intorci cu susul in jos. Sper ca viata si viitoarele experinte de parinti sa ne invete sa fim calmi si sa gandim la rece. Insa e si asta o “scoala” prin care sa trecem si din care sa invatam incetul cu incetul!
Cam atat de la taticul de servici! Ai vostri mititei ce surprize placute v-au mai oferit!
Andrei
KIP IN TACI