Parerile Artistului in Blogosfera

Sal’tare
(N.B. Textu’ asta e unul normal. Toti ne gandim la SEX fie mai “cuminte” sau poate un pic mai “pervers”, doar ca nu toti o recunostem. Asa ca JET cu comentariile de genu’: VAAAI CE GANDURI MURDARE DIN PARTE UNUI OM CARE ESTE DEJA PARINTE! CHIAR SI PARINTI FIIND, RAMANEM OAMENI CU DORINTA SEXUALA, NU DEVENIM “LEMNE”!)
Aseara faceam cu un prieten, la o bere, un sumar al filmelor sau jocurilor cu sex vazute prima oara. Dupa nume nu ne-am dat adus aminte nici unul. Insa dupa descrieri aproximative, ne-au trecut prin minte vreo 10. Si de aici evident am pornit pe panta:

BA DA PRIMELE FANTEZII EROTICE, MAI MULT SAU MAI PUTIN COPILARESTI!

• Ei si hai sa va spun care era a mea. Un hotel intreg si in fiecare camera in care sa stea cate una. De unde pana unde? Pai pe la 10 ani am avut parte de o super excursie la unul din hotelurile foarte faine la vremea aceea din Predeal (hotelul UGSR-ului). Ei si hotelul ala mi-a ramas intiparit in minte, mai ales ca acolo am avut si prima intalnire cu guma de mestecat sarbeasca sub forma de tigari. Ca pe vremea aceea cunosteam doar gumele TURBO. Deci de aici si fantezia cu hotelul meu. Dar sa ne intoarcem…
• In prima faza (prin clasa a 8-a) nu visam sa umplu decat camerele dupa un singur etaj, cu colegele din clasa de la noi si cu cele din clasa vecina, care erau un pic mai multe si mai frumoase decat ale noastre. Evident ca in cele mai bune camere le pusesem pe cele la care numa’ ce le aparusera bine de tot sanii. Ce visam sa le fac? Pai pe vremea aceea (nu eram asa evoluati ca astia de acum, ca inca jucam leapsa si frunza la greu), vroiam doar sa sa mangai pe sani si eram curios daca colegele mele aratau “acolo jos” ca in INFRACTOAREA, singura revista sexy dupa vremea aceea, in care vazuseram si noi la scoala o femeie goala
• Dupa care fantezia mi-a ramas in minte si in liceu. Doar ca acum am impartasit-o (pe undeva prin clasa a 11-a) si uneia din fetele pe care incercam sa le combin. Si nebuna cum era s-a apucat sa faca o schema a camerelor si sa umplu din nou. Ca pe colegele din scoala nu mai avem chef sa le tin in camerele respective. Eu ca un disperat dupa ea ce eram evident ca i-am spus: TE PUN PE TINE IN TOATE CAMERELE! Si cum fata era un pic mai dezghetata, mi-a taiat-o scurt:
  

  MAMA CE GARGARA COMUNISTA DE BAIAT CU SHTROMELEAGUL “INTARIT” CARE STA CU OCHII INFIPTI IN DECOLTEUL MEU!

  Evident ca am fost dezarmat si m-am apucat sa umplu camerele cu “frumuseti”. Din clasa de liceu nu au mai intrat decat vreo 6 gagici. Nu ca nu mi-ar fi placut, insa la celelalte 6 le ajungeam cu nasul direct la nivelul sanilor. Asa ca ma puteau tine pe post de “fratiorul mai mic”, in nici un caz pe post de “amantul fierbinte”. In schimb in vremea aceea activam intr-o organizatie non-guvernamentala pe profil de mediu. Ba frate si aveam niste “bucati” acolo, mititele asa de 1.50 -1.60 numa’ bune pt mine. O sa va spun am cum aratau “primele trei”

1. Una era o moldoveanca mutata cu familia din Republica Moldova. Par lung pana la fund, nu purta decat blugi mulati si avea niste ochi albastri de te bagau in boala. Daca ar fi sa avem o fetita in viitor, ca ea mi-ar placea sa arate
2. Apoi era una din fetele cu care copilaruse in Balta Alba la bunica-mea. “Fata de cartier”, un pic plinutza, jucase fotbal la greu cu noi pe maidan. Nu avea nimic special si era chiar uratica, insa avea un fel special de a se face placuta. Insa probabil fiind singura fata care statuse mereu cu noi, uite ca se lipise de fanteziile noastre
   Si cea de-a treia din acest “top” era asta mica de care va povesteam ca incercam sa o “combin la cartela”. Era la Tonitza si ea un pic plinutza, rockeritza, insa nu ii placea sa poarte piele sau clasicele tricouri cu KURT COBAIN din vremea aceea si nici nu “se uda toata” cand canta siroposul ala de Bon Jovi
3. Si dupa aceea oare ce s-a intamplat cu fantezia? Cu hotelul? Cu visele alea? Pai am descoperit SEXUL real si am inteles ca noi barbatii abia daca reusim sa satisfacem o singura femeie intr-o noapte. Asa ca la cate camere avea hotelul meu, faceau fetele alea panze de paianjen la pasarici pana ajungeam la ele. Asa ca lea-m dat afara pe toate si am “vandut” hotelu’!

Baietii, voi va amintiti fantezii si “fantezari” din astea de prin vremea adolescentei, cand erati “incinsi” la maxim?
Dar voi fetele ce fantezii, “fantezosi” si “porcarele” va treceau prin cap la vremea cand incepeti sa deveniti constiente de “feromonii” vostri?
(Sursele imaginilor Sexy Teen Pantie & The Trainwreck Union & Wallcoo.Net & Habarnist)
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Ochii lu’ bebitza asta par sa ne intrebe de fiecare data cand il bagam la culcare sau cand il punem in scunelul in care papa. Si evident ca noi ii spunem:

Tati tre’ sa papam ca sa avem putere sa nu jucam toata ziua. Si uite ca ne pica ochisorii in gurita de somnic si ne face burtica zgomote grave de fomica!

Acu’ cat intelege din aceste rugaminti ale noastre nu stiu, insa macar el vede ca noi ii spunem ceva si ca ii dam un raspuns la eventualele sale DE CE-uri. Sigur ca la el purtarile astea sunt normale. Abia acum incepe sa decopere lumea si sa descopore ca unele activitati ii plac mai mult decat altele. de exemplu in situatia de mai sus este mereu un razboi intre DORINTA LUI DE A SE JUCA si DORINTA NOSTRA DE A-L HRANI. Problema este ca unii dintre parinti nu inteleg ca PROGRAMUL (macar partial) FIX este “cheia” cresterii si educatiei unui copil. De ce? Pentru ca in definitiv si copilul este un fel de angrenaj, care functioneaza bine daca are parte de cicluri regulate. Si nu o spun eu, ci doctorii care nu ne sfatuiesc doar pentru copii sa facem acest lucru ci si pentru noi, atunci cand vine vorba despre orele la care mancam sau despre orele de somn
Sigur ca unii se intreaba: DA’ DE CE SA NU IL LAS PE COPIL SA ISI FACA SINGUR PROGRAMUL? DE CE SA NU IL LAS SA SE CULCE CAND OBOSESTE DE JOACA SI SA PAPE CAND II ESTE FOAME?
Pentru ca atat dfe mare este dorinta lui de a descoperi lumea, incat uita sau nu vine pur si simpl la masa si la somnic. Si daca sa zicem ca e trezit la ora 8 de dimineata si lui i se face somnic si fomica pe la ora 3 sau 4. Ce facem? Pai ii dam sa pape si il bagam la somnic. Avand in vedere ca la un an sau doi copilul a stat 8 ore treaz, va dati seama ca va avea un somn agitat si probabil se va trezi pe la ora 7. Si atunci s-ar trezi cu chef de papica. Iar aceasta ar fi masa lui de dupa amiaza. Si dupa aceea hai la joaca. Va dati seama ca deja noi resimtim seara si oboseala acumulata dupa zi. Insa va trebui sa fim fresh pentru el/ea. Si probabil lui i se va face somnic si fomica pe la ora 11 sau poate 12. Si dupa care probabil a doua zi se va trezi la ora 10 si somnicul il va avea la alta ora. Si tot asa, programul lui va fi un amalgam de oare diferite si cheful lui de joaca va fi unul scazut, iar programul tau va fi unul haotic, pentru ca nu vei avea nici un fel de sistem de referinta.
Si uite ca nu sunt singurul care crede in acest deziderat – Programul zilnic al bebelusului!
P.S. Era sa uit, iata si noi poze cu mandrul nostru Mateias!
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Astazi am dat iama in FACEBOOK si am inceput sa imi caut colegii din liceu, ca ii vad pe colegii de birou ca si-au gasit aproape toata clasa acolo, ca as vrea sa ii revad si eu la implinirea 15 ani de cand am terminat. Asa ca daca e vreunul dintre voi care au facut intre 93 si 97 liceul Economic 5 dati un semn acilisa sa ne strangem sa vedem ce s-a mai ales de capul nostru, care cati copii avem, care cum ati ajuns patroni si tot asa.
Daca ma intrebati de unde mi-a venit dorul de liceu, uite de la melodia asta cu Real B pe care o auzeam la carciumile alea murdare care erau in locul actualului complex Sir din Lujerului, cand mergeam sa dam la “pacanele” sau cand chiuleam de la ore si ne faceam veacul prin piata Veteranilor, la cate o bere fcauta posta si cate-un covrig:

Apropo ditre cei care ati reusit sa va vedeti colegii de liceu la intalniri de 10-15 sau 20 de ani v-au ajutat netul sau paginile de colegi? Sau sunt toate frectie la picior de lem si ar trebui sa ii caut unul cate unul dupa telefoanele vechi pe care le mai stiu?
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Saptamana trecuta frate-meu Fanel a avut sansa sa ajunga la cateva evenimente de la care avea multe asteptari. Si uite ca perioada de criza ii crizeaza pe unii organizatori de evenimente si o dau in extreme. Despre ce vorbesc?

• Pai uite ca frica de saracie ii fac pe unii sa creada ca investitiile in publicitate sau in promovare tre’ sa se faca la limita suportabilitatii, ca solutia de EXISTENTA este taierea tuturor cheltuielilor, inclusiv cele interne. Si auzi de companii care spun ca pana si hartia igienica trebuie rationalizata. Asa ca daca te trec diverse chestii peste cantitatea de hartie igienica existenta ar fi bine sa ai una de rezerva in geanta. Dupa care, mai sunt inteligentii care cred ca promovarea, in perioada asta nu mai are rost. Lumea oricum ne gaseste ca avem cel mai ieftin pret. Ei bine nu e chiar asa. Si exemplele sunt simple. Luati orice supermarket mare si uitati-va peste materalele lor promotionale si veti vedea ca in toate apare macar la un produs eticheta CEL MAI IEFTIN PRET. Si daca respectivul vanzator a nimerit o suta de clienti care cautau exact produsul respectiv, cu siguranta din lene, din graba sau cauza ca per total pretul pentru celelalte produse de care are nevoie, ar da tot pe acolo va cumpara din acelasi loc. Asa ca BA INTELIGENTILOR, bugetele de promovare nu au voie sa scada. Ba din contra, daca produsul vostru este unul vandabil pe piata asta din ce in ce mai saraca pe zi ce trece in vanzatori si dezvoltatori, bugetele si campaniile de promovare ar trebui sa creasca
• Dupa care avem extrema cealalta. Frate e criza si noua inca ne merge bine. Asa ca daca tot ne merge bine, de ce sa nu cheltuim cat putem de mult pe orice, fie ca vorbim de campanii de promovare, fie ca vorbim de petreceri interne ale firmei sau fie ca vorbim de teambuilding-uri. Sigur ca daca “scumpetea” lor s-ar traduce si in rezultate pozitive in obiectul final al activitatii desfasurate, nu ar fi nici o problema. Insa cat timp totul e facut in ideea “O INCEPEM SI VEDEM NOI CUM IESE!” e degeaba facut. Si apropo de asta, in plecarea de care va spuneam acum o luna in Olanda cu firma, am avut parte de o surpriza de proportii. Fiecare activitate fizica de care am avut parte in prima zi de de acolo, a avut legatura cu cel putin un job din cadrul firmei. Toate indemanarile pe care le-am folosit acolo, au fost “traduse” ca metoda de crestere si eficientizare a activitatii de viitor. Eeee, asa da integrare si gandire a unui eveniment. Si in acest caz chiar si daca toata activitatea de 4 zile a costat foarte mult, efectele pe termen lung si in cadrul companiei si in cadrul relatiei cu clientii va avea un efect mai mult decat pozitiv
• Si nu in ultimul rand vreau sa va spun despre cat de “mult putem intinde coarda” atunci cand vine vorba de cantitatea de munca si responsabilitatile asumate. Va povesteam acum ceva timp de exprienta la primul job de la Augsburg si de faptul ca responsabilitatile erau din ce in ce mai multe si la final am plecat pentru ca nu mai puteam face fata fizic. Ei bine de multe ori, atunci cand e vorba de firma noastra tidem sa spunem FAC ORICE si mai ales ORICAT, numa’ sa o vad mergand si scotand profit. In fond si la urma urmei E NORMAL. Fiecare din noi cautam succesul! Doar ca, vedeti voi sus se ajunge relativ greu, insa mentinerea in top se face SI MAI GREU. Si daca metodele de crestere sunt relativ aceleasi in mare, metodele prin care sa te mentii acolo includ MUUULTA IMAGINATIE si o deschidere cu care putini sunt inzestrati. Concluzie! Daca vrei SUCCES, imparte responsabilitati, cauta oameni de incredere (si aici e foarte mult de munca), accepta ca PIERDERILE sunt normale in orice activitate, indiferent de ca e comerciala sau nu

Sper ca v-a placut povestea mea de azi despre EVENIMENTE, VANZARI si PROMOVARE!
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Daca vi se pare ca recunosteti de undeva titlul. Da’ e ultimul album al PARAZITILOR. De ce il ascult de abia acum? De ce nu l-am ascultat de la inceput? Pentru ca m-am saturat de “trendinezii” care tre’ sa se laude:

VAAAI AM FOST SA VAD ULTIMA APARITIE A PARAZITILOR! SUNT JMECHER!

Si daca tot incepem sa ii dam drumul la “vorbe” despre albumul asta, dati play ca sa ii ascultati in timp ce cititi – Parazitii – Tot ce e bun tre’ sa dispara
Si uite ca am ramas masca frate. Tango la rece de la inceput e doar un fel de preludiu la “sexu” pe care il ofera cu “dragoste” societatii romanesti din ce in ce mai decadenta si facut in silul inconfundabil PARAZITII. Adica fara sa le fie rusine sa zica “va fut in gura” si asa cum o fac de mai bine de 10 ani, cu credinta ca injuraturile lor sunt prea SOFT fata de ceea ce auzi intr-o scoala pe la clasa 7-a sau a 8-a.
Dupa care evident ca albumul tre’ sa aibe si partea lui comerciala si de “panarama”, asa ca au facut la misto piese ca Apa in vin sau Celebrii. Si desi mi-as fi dorit cateodata ca baietiii sa scoata un album numa’ de “feeling” si numa’ “deep”, tre’ sa recunosc ca ar fi fost un pic prea “greu” de digerat si parca prea multe ideile aruncate in eter.
La Cui ii pasa baietii fac un fel de lista cu ce ii deranjeaza si evident ca pun una dupa alta pe lista tiganii, muzica de cacat, politicienii, cultura putina si tot asa. Problema e ca desi spun “cui pula mea ii pasa”, ei sunt de fapt cei carora chiar le pasa. Ca daca nu le pasa, nu se mai chinuiau sa transmita atatea mesaje nu se implicau in campaniile in care sunt activi.
Si uite ca tot ascultand am ajuns la partea cea mai grava, la jumatatea albumului: Parol si Nu in Balcani. Cand ascult, mi se pare ca ne uitam intr-o oglinda si ne vedem in toata splendoarea lor bubele dupa fata si mai ales alea din cap. PAROL e prima melodie reala si toatl legata de lumea sociala si mai ales cea politica. Si fara nici o gluma, mi se pare ca pe eii ii putem numi noul Caragiale contemporan. Doar ca ei nu o mai fac in schite, ci in versuri si muzica “neortodoxa”. La Nu in Balcani e strigatul patriotic pe care il avem toti cei care mai iubim tara asta mica numita Romania. E piesa pe care o poti numi “sticluta cu esenta” a albumului. Pentru ca dupa ce au trecut 84 de secunde ramai tampit. Frate cate idei care dor intr-un singur minut si jumate
La O chema si Cum se face iar au lasat “garda jos” si fac misto de tot ce prind. Insa uite ca si misto-urile astea vin sa sustina ideea mea de mai su cu Caragiale
Respect maxim e un fel de “dedicatie” statului (politie, CNA si alte organe de control), pe care o sustin dupa 4 saptamani de plimbare pe la administratii de platit niste amenzi si impozite.
Si incheierea apoteotica cu TOT CE E BUN TRE’ SA DISPARA, cred ca ar trebui sa o ascultam ca pe inmul national de la TVR dimineata, poate asa ajung si unii sa se trezeasca. Sau poate unii carora le e lene sa zica NU calcarii in picioare sau sexului oral pe care ni-l ofera noua statul roman in fiecare zi
Gata, cam atat despre “nebunia asta faina”. Sper sa mai trezesca macar 10 dintre “adormitii” acestei tari!
(Sursele imaginilor Cosby & Confidential)
Andrei
KIP IN TACI