Parerile Artistului in Blogosfera

Sal’tare
Azi vreau sa va povestesc cum se intampla la mine “scrierea” articolelor. E (daca vreti!) ca atunci cand faci dragoste!

• Incep cu o “cina” romatica, tradusa prin cautarea si/sau documentarea subiectului. Si daca vorbim despre Jurnal de tatic sau Jurnal de Romania, “cina” dureaza cam mult, cand subiectele sunt mai ample. Rade mandra-mea de mine mereu cand scriu articole de genul asta, spunand ca “sunt cam infometat”
• Dupa care trec la desert si “un pahar de lichid digestiv”. Adica incep sa concep o schema in care sa pun informatiile sau linkurile gasite! Nu e intotdeauna usor… asa cum nici prajiturile si nici vinurile nu sunt intotdeauna “usoare”
• Si uite ca am trecut si de desert si de “digestiv” si creste in mine “dorinta de sex“. Asa ca incep sa-mi “dezbrac” mandra, pentru placerile carnale, pentru sexul nebun. Adica incep sa scriu textu ma, perversilor, nu va mai uitati asa stramb la mine! Si intru intr-un fel de “transa”, sunt la preludiu. Ma trec fiori si parca sunt parte a actiunii despre care scriu. De exemplu daca scriu despre munte, parca aud vantul sus pe crestele muntilor sau daca scriu despre Matei, parca il simt cum se joaca cu nasturii mei de la camasa sau cum ma trage de nas (De aici si comparatia (recunosc un pic fortata), cu nenea Jules Verne! Pentru ca se spune, ca atunci cand scria despre Polul Nord in mijlocul verii, atat de tare se transpunea in actiunea aceea, incat statea imbracat cu pulover si caciula in cap!)
• Si asa cum se intampla si cand faci dragoste, la unele texte “orgasmul” tine mai mult sau mai putin. Orgasmul e punctul culminant. E acea chestie pe care dupa ce o citesti tu “mai draga cititorule” si zici:
  

  BA, FI’R'AS “ALBASTRU”

  sau

  SA-MI BAG (ce ai tu la indemana), DACA MA GANDEAM LA FAZA ASTA! s.a.m.d.

• Dupa care evident vine postludiul sau “tigara de dupa”. Adica un fel de MORALA, cum e la fabula sau un gand si o idee vis-a-vis de “tot actul artistic”. Cum faci si la SEX
  

  “Ti-a placut draga noua schema de am incercat-o si crema cu care ti-am facut masajul? Asa-i ca nu te asteptai?” “Da IUBI ai fost magistral asta seara!”

Cam asa e la mine cu scrisul. Acu’ sa vedem cati dintre cei care cititi, imi veti spune ca sunt “un pic obsedat”, daca nu chiar “un pic mai mult”! Sau poate ca “artistului” din mine ii va fi scuzata “obsesia”, prin frumusetea tabloului “pictat” mai sus! WILL SEE!
(Sursele imaginilor Poeziile Andreei & Alina Stanciu)
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Televiziunile de stiri urla la fiecare ceas si in fiecare zi de cat de greu ne este sau de cat de greu ne va fi. Si tu ca orice om normal cu job, cu sotie, cu cumparaturi de facut si cu viata de trait, printre toate aceste vaicareli generalizate, te uiti, te miri si te intrebi

BA FRATE, SUNT DEJA 20 DE ANI DE CAND STRANG EU CUREAUA. OARE MATEI AL MEU VA FI GENERATIE CARE VA MOSTENI “CUREAUA” ASTA SI VA CONTINUA SA O STRANGA?

Evident ca raspunsul ramane undeva intr-un fel de cutie inchisa ochilor nostri. Ca atunci cand eram mici si parintii aveau mereu o cutiuta sau un cufar unde nu aveam voie sa umblam. Si fie ca vrei, sau nu, pe langa tine apar “crizatii“. Si crizele lor iti creeaza si tie probleme, pentru ca viata noastra a tuturor, depinde intr-un fel sau altul de cei ce ne inconjoara. Si uite asa ajungi acasa NERVOS. Si fara sa vrei iti dai seama ca aduci acasa acei nervi si acele suparari si le versi (fara sa vrei) pe umerii celor pe care ii iubesti si care iti sunt alaturi. Si cand iti dai seama de lucrul asta iti vine sa iti dai niste pumni in cap, mai rau ca aia la K1 in luptele corp la corp

Solutie?

Pai la intrarea in casa spui TRE’ SA ZAMBESC. Sigur ca de multe ori zambetul ala va fi mai mult o strambatura si cei apropiati vor avea mai repede impresia ca te strang chilotii, decat ca tu zambesti. Insa efectul hilar al strambaturii tale, pe acea moaca obosita e garantat. Familia te va intreba (probabil!) daca nu cumva ai si o crampa si tu vei spune relaxat

NU DRAGILOR, E DOAR ZAMBETUL MEU FERMECATOR!

Si rasete zgmotoase se vor auzi in toata casa. Sigur ca pe fundal se va auzi televizorul in continuare. Si stirile despre scumpiri si disponibilizari vor curge precum apa Dambovitei cea murdara. Insa tu te vei incapatzana sa le spui

BAI FRATII MEI, POATE SA SE SCUFUNDE SI PAMANTUL. EU SUNT IN RAI, AICI IN MIJLOCUL FAMILIEI. ASA CA VALEAAA, LA CULCARE CU VOI!

Iar televizorul se stinge rapid.
***

• Si totusi cati dintre noi reusim sa facem acest lucru?
• Cati dintre noi nu ajung acasa si isi ineaca amarul in bautura si dupa aceea incepe sa se certe aiurea cu familia?
• Cati dintre noi uitam sa ii intrebam pe copiii ce mai fac sau sa ne sarutam sotiile / barbatii la venirea de la servici?
• Cati dintre noi stim sa ne rezervam o zi pe luna doar pentru a fi toata familia la o plimbare la padure?
• Cati dintre noi dupa ce trec vreo 5 ani de stat impreuna mai stim sa “tinem” cu dintii de un pic de spatiu si un pic de timp doar pentru cuplu?

Raspunsul este PUTINI / PUTIN spre DELOC
De ce? Pentru ca suntem puturosi si pentru ca nu avem amibitia sa credem si sa ne tinem de niste PRINCIPII pe care ni le-am trasat ODATA, DEMULT.
P.S. Sper ca acest text sa imi fie un MEMENTO pentru anii ce vor veni. O sa il scot la imprimanta si o sa-l pun in rama!
(Sursele imaginilor Hit.Ro & )
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Traiesc saptamanile acestea prima experienta de despartire de mandrutza si de Matei. Ei sunt in vacanta la mamaitza de la Caracal pentru doua saptamani. Am mai fost noi doi despartiti de acum 3 ani de cand ne-am mutat impreuna de vreo 2 ori cate 3 sau 4 nopti, insa nu asa de mult pana acum. Iar de la nasterea lu’ Matei acum 11 luni nu am dormit fara el nici macar o noapte. Si e ciudat. Ma simt legat sau cu ceva lipsa. Acum inteleg ca ei doi ma fac sa fiu INTREG. Iar vorba aia veche cu
“POTI SA TE DAI JOS DIN PAT PE ORICARE PARTE A PATULUI!”
e degeaba. Mai bine prefer sa fiu atent, sa nu fac zgomot, decat sa nu am dragostea si prezenta lor. Si uite ca acum imi dau seama cat pierd cei care au joburi in care tre’ sa plece mult in delegatii. Frate eu sunt despartit de 3 zile de ei si am pierdut deja doua chestii faine: prima sa “joaca” cu un alt copil sau daca vret prima socializare reala (il are acolo pe varul sau cu 2 luni mai mititel) si prima joaca cu pisica. Pana acum doar se uita la ea si radea, insa parea ca ii este un pic frica sa se joace cu ea. Asa ca ma reintorc la ce spuneam la inceput. Va dati seama ca daca eram plecat cate 2-3 zile pe saptamana, era posibil sa pierd primul pas facut, primul cuvant, primul dinte, primul caca la olitza si tot asa? Asa ca nu pot decat sa ma bucur pentru situatia mea actuala.
Apropo tot de “parinti – copii” (dar la alte varste). Cred ca in una din trei familii sunt batrani pe care familia ii trateaza ca pe niste bagaje de care ar vrea sa se descotoroseasca. Sigur pe de o parte zic mereu ca de vina sunt poate si parintii, ca nu i-au educat in asa fel incat sa nu ii considere acum in “toamna vietii” astfel. Insa de-a lungul timpului am vazut cazuri clare de oamenii “stricati” de anturaje sau de parerile celorlalti. Asa ca ca vin azi cu o rugaminte catre voi cei care vedeti asemenea cazuri. Incercati sa ii treziti cumva pe cei care sunt astfel, pentru ca la randul nostru si noi vom ajunge acolo si fie ca vrem sau fie ca nu vrem, vom avea nevoie de ajutor si nu stiu cat de bine ne va fi. Asa ca hai sa mai vedem si un pic mai incolo de varful nasului si sa ne gandim la viitor cat mai “pasnic” si cat mai echilibrat. Hai sa facem fapte bune, ca sa ni se intoarca din 10, macar un gest frumos la batranete.
Cam atat de la taticul “artistic” de servici!
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Astazi am chef sa imi reamintesc de “minoritarii majoritari de culoare” care sunt peste tot pe la noi, adica TIGANII. Si o sa va fac “sandwich-uri” cu una calda si una rece, asa cum v-am obisnuit, ca sa nu incep cu stangu’ saptamana si nici sa nu fiu “Baiatul care l-a luat in brate pe NU”

• Imi place ca stiu sa fie spontani si sa asculte glasul care le spune TRAIESTE, nu lasa viata sa treaca pe langa tine, IUBESTE si mai ales DANSEAZA!
• Sigur ca partea “intunecata” a acestei monede e faptul ca nu stiu sa alterneze asta cu perioadele de REALISM. Ca nu inteleg ca viata nu inseamna doar bauta de seara cu baietii. Ca “ciordeala” tine cat tine, da’ pan’ la urma se gaseste si un “caraliu” mai jmecher care sa il faca!
• Imi place ca pot sta 3 familii intr-un apartament de 3 camere si ca nu li se citeste supararea. Sigur pe de o parte puteti spune ca exista si o doza de nesimtire (nu contest faptul acesta), insa in principiu exista si capacitatea de adaptare la ceea ce iti ofera viata. Lucru care noua celor cu job, casa si masa ne-a cam disparut. Si asta se vede clar, acum in CRIZA. Cand odata cu “taierile financiare” ar trebui sa ne adaptam. Si o facem greu. Ba unii cad in depresii grave. La ei mi se pare ca trecerea de la o stare la alta, parca se face mai usor. Sau poate la ei nu se vede chestia asta, ca nu prea se duc la psiholog, iar “patima bauturii” oricum e “sport olimpic”!
• MUZICA tiganeasca – insa nu vorbesc de maneaua asta urlata, ci de muzica tiganeasca aia originara care ii atrage pe Goran Bregovic sau pe Ovidiu Lipan “Tandarica”. Muzica aia ritmata care ii atrage si pe copiii mici, care sunt barometrul cel mai bun, atunci cand vrei sa vezi daca o muzica e placuta auzului sau nu!
• Pacat insa ca nu stiu si nu inteleg ca tre’ sa creasca si tre’ sa schimbe ceva, tre’ sa vina mereu cu ceva care sa atraga. Sau poate nu ma incadrez eu in TARGET?
• Era sa uit. Imi mai place de ei ca sunt mandri de hainele lor inflorate. Eu unul nu as putea sa ma imbrac asa, insa ei par chiar frumosi cum merg mandri si asa de colorati!

Gata asta a fost despre tigani. Si daca ar fi sa aleg cum sa fie si cum sa cante ei, mi-ar placea sa fie ca in LAUTARII lu’ Emil Loteanu, filmul asta din ’71. Sau poate ca in dansurile astea tiganesti dansate de puradeii astia mici

(Sursele imaginilor Piciu & Abc.Net.Eu via Turambarr)
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Uite ca zi dimineata am dat drumul acestei superbe piese cantata de Andrei Paunescu si regretata Tatiana Stepa – Capodopeda de pe Cerna. Si uite asa mi-am amintit de zona Herculane si de luna noastra de miere si de superba Vale a Nerei, la care am promis sa ne reintoarcem si sa o facem de la Sopotu Nou la Sasca Romana, sa vedem Ochiul Beiului, Lacul Dracului, cascadele Beusnita si toata acea minune de Parc National Protejat, in care parca nu a intrat niciodata picior de om. Sa vedem din nou acele liane caracteristice padurilor din aceasta zona care are parte de o influenta climatica mediteraneana.
Si maia vem acolo niste datorii ca Cetatea Calnic (Kelling), Rapa Rosie, castelul Huniarzilor din Hunedoara, biserica de la Densus, facuta cu marmura si coloane luate de la Sarmisegetusa si care arata “intr-un fel” si nu in ultimul locul numit Rau de Mori
Voi mai stiti ceva fain prin zona aceea?
P.S. Si de stat tot la Roua de Munte vom sta, ca prea sunt faini Tudor si Denisia!
(Sursele imaginilor Turism Land & Carpati.Org & Freerider.Ro)
Andrei
KIP IN TACI