Parerile Artistului in Blogosfera

Sal’tare
Continui sa imi vars scarba fata de concetatenii mei, in aceeasi nota ca ieri.
Ma nu era vorba ca azi e mare greva in VICTORIEI? Si uite ca nu doar clasa politica e “stricata”. Oamenilor desi le-a ajuns cutitul la os, nu au mai iesit la greve. Nu mai stim frate sa ne sustinem punctul de vedere si nu mai stim sa ne respectam principiile pe care ni le-am sumat. Ne-a disparut capacitatea de a spune:

Ba, suntem OAMENI cu O mare, nu animale puse in jug sau maimutze la circa care fa frumos la public!

Si totusi in tot acest tablou sumbru ceva frumos s-a intamplat. Acel meritoriu loc 3 de la EUROVISION obtinut de Paula Seling si Ovi. Sigur, pe de alta parte unii dintre ziaristi au stiut sa arunce cu rahat si in acasta victorie, spunand ca am luat acest loc pentru ca Ovi de destul de cunoscut in nordul Europei (el sta in Norvegia). Si totusi nimeni nu vrea sa inteleaga ca totusi acea melodie e una frumoasa, mai ales intr-un an in care dupa parerea mea, conburenta a fost acerba si intr-un an in care cred ca mai bine de jumatate din melodii ar fi meritat sa castige concursul.
P.S. Si daca tot vorbim de lucruri faine sau lucruri urate, uite frate un om care chiar daca nu avea prea multe puteri executive, a avut BUNUL SIMT sa isi dea DEMISIA – Presedintele Germaniei, Horst Kohler
(Sursele imaginilor Feeder.Ro & Riscograma)
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
In ultimul timp tot primesc linkuri cu emisiuni de la OTV cu Serghei Mizil. Si zambesti, fara sa vrei, daca privesti emisiune ca o chestie umoristica sau ca o discutie cu amintiri, asa cum se fac des la TV. Si totusi, dupa ce termini cu rasu, o dai in plans, asa cum se intampla la noi. DE CE O DAI IN PLANS? Pai, pentru ca toti astia de sunt cocotzatzi in functii inalte in stat sunt copii de mahari comunisti. Si nu e nici unul “curat”. Plus ca mai rau, toti “viciatii” din cevhime dau mai departe “stafeta” copiilor pe care i-au viciat a randul lor
Si atunci cum sa mai fiu optimist? Cum sa mai cred in egalitatea sanselor in panarama asta de tara in care doar RELATIILE si JMECHERIA sunt idealurile urmate?
Cum sa imi mai doresc sa ne crestem copilul aici, in acesta mocirla ideologica?
Ce modele sa imi ofer mie si copilul nostru?
Pacat…

Sal’tare
In uikend am fost prin Brasov. Nu mai vazusem orasul asta de un an si jumatate. Si tre’ sa recunosc ca imi era tare dor de el, pentru ca eram obisnuit din anii copilariei, sa ajung aici macar de 2 ori pe an. Si parca mi-am reintalnit un vechi prieten. Parca imi spuneau toate BINE AI VENIT. Sigur ca de vina e si administratia orasului, care a creat un fel de inel central al orasului pe care a bagat doar sensuri giratorii. Credeti-ma pe cuvant ca e BELEA. Treci ca prin branza prin tot centrul. Si “giratoriile” astea nu sunt facute asa simplu, fara nici un element de infrumusetare. Sunt facute cu gust frate! Sunt flori, sunt pietre slefuite, sunt arbusti si muuulte altele. Plus ca “giratoriile” astea creeaza un inel central, ca la Sibiu
Tot aici au facut baietii astia bine intentionati si o sosea de TRANZIT – adica o sosea de centura. Si asta e o alta mare JMECHERIE! Adica, daca vrei sa tii Targu Mures fara sa mai iei la picior Brasovul, acum poti frate. Sigur, cele doua din bucati si inainte si dupa soseaua spre Buzau nu arata foarte bine. E soseaua veche care mergea pe langa combinat si e din beton si pe doua benzi si una din trecerile ei peste o fosta cale ferata industriala are niste hartoape care te cam sperie. Insa astea sunt singurele neajunsuri. Asa ca dau nota 12 Brasovului
Bila neagra am insa pentru CETATUIE. Ea arata cat de cat bine. Curata daca vreti, insa e parasita. Avea pe vremuri patru discoteci si sala mare de festivitati. Si cu ajutorul banilor care ieseau din acele activitati comerciale, se intretinea. Acum doar restaurantul mare mai exista si o amarata de terasa. Da’ stiu e criza, insa cred ca si acum exista tineri care vor sa se distreze si care se incumeta sa urce treptele alea multe pana sus
In rest ce sa zic Sanpetrul a ramas asa cum v-am mai spus de atatea ori. Postavarul ma chema la el. Avea creste inzapezite, iar Piatra Mare parea ca fusese convinsa de el sa faca supliciul si mai greu, facandu-mi cu ochiul sagalnic. In vara vrem sa ajungem si noi cu Mateitza sa o luam la picior pe cararile Tampei si neparat pe dealul Lempesului in Sanpetru
In rest sper ca la revenirea in august sa mai luam inca odata centrul vechi la picior si sa urcam pana sus pe colina la Universitate si neaparat pe Strada Sforii, ca nu am mai fost pe acolo de cand eram copil
P.S.1. Uite ce am pus sa cant la intrarea si la iesirea in Brasov:

P.S.2. Sper ca aceste cuvinte sa va faca si pe voi sa dati o fuga si in zilele urmatoare o sa fac si un episod in Jurnal de Romania cu el, pentru ca spre rusinea mea pana acum nu am reusit!
(Sursa imaginii Stere)
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Totul a inceput de muuult cand eu am recunoscut sincer ca – Sunt socialist… si nu imi e rusine sa o spun
Dupa care
*Chinezului (Cristian China-Birta) i-a suras ideea si a zis O punem de Partidul Socialist?
Intre timp doamna Gabriela Cretu a pus Socialisti cu internet, uniti-va!, iar Cristi a zis ca o pune presedinte la noul partid
Insa “febra inceputului” a trecut si mi-am dat seama (Cristi si gabi stiau deja) ca un partid nu e treaba asa usoara. Dar doctrina socialista nu m-a parasit si m-am tot intrebat:

• “SA MA FAC POLITICIAN” sau “ACTIVIST pentru drepturile CIVICE”?
• apoi am zis PREFER sa fie TEMBEL… dar un TEMBEL ACTIV si CU PRINCIPII!
• Iar la final am inceput sa ma indoiesc de social democratie: SOCIALISMUL, solutia aia BUNA sau NEBUNA?!?

Si de atunci am lasat-o moarta. Timpul a trecut si mi-am dat seama ca singura solutie (buna sau proasta) pentru un om cu ideologie socialista este tot PSD-ul. Sigur ca mi-am intors din nou capul spre ei de la venirea lui Ponta la conducere. Asa ca i-am cerut din nou parerea lui Cristi vis-a-vis de social-democratie, pentru ca e un pic mai in tema decat mine si un pic mai conectat si la viata on-line, dar si la cea politica. Si pentru ca el acum e in plina “crestere” cu proiectul SPORT LOCAL, iata ce explicatie frumoasa a iesit (asa cam cum ai vorbi la peluza, in pauza unui meci)

În mod normal nu m-aş fi apucat de scris aşa ceva, dă-i pace… Dar i-am promis lu’ Artistu că o să îmi dau cu părerea despre „adevărata social-democraţie”, aşa că mă ţin de cuvânt.
Cum nu sunt nu ştiu ce mega teoretician al doctrinelor politice şi nici nu îmi doresc vreodată să devin aşa ceva, am zis să abordez subiectul din perspectiva (ştiţi că îmi place ) peluzei. Adică nu ce înseamnă social-democraţia în general, ci ce înseamnă ea la noi.
Există (mi se agită neuronul care se ocupă de politică) vreo 4 curente de opinii, în cercul meu strâmt de oameni cu care relaţionez, legate de social-democraţii români:

• Sunt foştii comunişti. Ochelarii de cal fiind, în acest caz, atât de evidenţi, nici nu are rost să ne mai batem capul cu astfel de râgâieli politice (să mă scuzaţi…)
• Sunt oamenii lui Iliescu. Ăsta da, este un mare adevăr. Căci, indiferent de cât de tare o să se întinerească şi o să se oxfordizeze şi cambridgizeze, PSD-ul va fi iliescian din punct de vedere al brandului într-o mare măsură. Iliescu este moleculă sine qua non în ADNul PSD. Sunt unii din partid care se luptă de zor cu percepţia asta. Dar e fix ca şi cum te-ai pişa împotriva vântului (să mă scuzaţi…)
• Au fost, sunt şi vor fi cei mai corupţi politicieni din România. De parcă asta e ceva cuantificabil şi măsurabil. La noi în ţară a face topuri de astea e echivalent cu a face topul „Cel mai ud lac” sau „Cea mai rotunda minge”. Fiecare partid are hoţii lui mizerabili, pe care îi ştiu toţi din partid, dar pe care îi lasă toată lumea în pace, din raţiuni pe care nu le discutăm aici. La PSD damful ăsta de corupţie e mai persisten pentru că, absolut firesc în curgerea şi mai firească a lucrurilor, au fost primii creatori de corupţie la nivel instituţionalizat. Ceea ce, fireşte, nu se uită uşor…
• PSD este un partid defazat, în afara istoriei. Menţionez, însă, că cei ce spun asta sunt acei prieteni de-ai mei radicalişti, pentru care şi liberalii sunt de 3 lei, şi băsescienii sunt nişte looseri, iar extremişti trebuie împuşcaţi

Cu toate acestea, însă, chestiunea cu defazare are o valabilitate pe termen neprecizat (moment de final în care îmi spun şi eu opinia). Pentru că PSD chiar trebuie să îşi regăsească locul în istoria de acum a României, cea care se derulează sub ochii noştri. Căci PSD are şi trecut (controversat, dar major) şi, cred eu, are şi viitor (după o criză identitară care nici măcar nu a început încă, nu vă amăgiţi…).
Dar prezent, din păcate pentru democraţia din România, PSD este ca şi un mare jucător de fotbal care a suferit o accidentare cumplită, a fost vândut de vechea echipă unui alt club, noul antrenor l-a pus să joace pe alt post, iar actualii coechipieri îl ignoră. Iar fanii săi fideli încep să-l uite…

Realista analiza. Si totusi sper ca viitorul sa aduca ceva schimbari si sa ma pot duce cu sufletul impacat la PSD. Pana atunci insa mai asteptam!
(Sursele imaginilor Sorin Platon – Capitalismul, o fosila vie!)
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Desi am vorbit de Timisoara, ca vis de vara pana’n seara , inca de atunci simteam ca nu am spus tot sau ca ceea ce am spus nu e destul. Asa ca am apelat la o timisoreanca get-beget, care sa puna un pic de suflet in cuvinte si sa ofere un pic de simtamant banatean Timisoarei. Nu va mai plictisesc cu balarii si o las pe Tomata cu scufita sa va vorbeasca:

Despre Timisoara nu stiu daca se poate spune ca este un oras turistic, desi toti care vin aici isi doresc sa revina. Multi spun ca pentru atmosfera, altii spun ca pentru oameni, mai sunt si altii care se intorc pentru oras in sine.
Timisoara e un amestec de nou si vechi, de tot felul de premiere, de la iluminatul stradal si pana la reusite medicale, e un mix de cultura din ce in ce mai dzvoltat, un popas intercultural in care se opresc francezi, nemti, dar mai ales italieni.
Daca intrebi un timisorean ce ti-ar recomanda sa vezi cand vii in orasul lui, iti va spune negresit Piata Unirii, Centrul (sau Piata Victoriei), malul Begai si stadionul. Poate cu stadionul exagerez, ca nu-i mare lucru de vazut, dar daca il intrebi pe acelasi timisorean care sunt simbolurile orasului lui iti va spune cu siguranta Poli, revolutia din 1989 si Piata Unirii (printre altele, desigur).

• Daca o luam pe rand, Piata Unirii e locul pe care nu trebuie, sub nici o forma, sa-l ratezi sau sa-l eviti. Pentru ca acolo se afla inima Timisoarei. Acolo se afla cele mai cochete cafenele, baruri sau terase. Acolo se urmaresc vara campionatele de fotbal, acolo se citeste o carte pe bancutele din fata Domului sau pe cele de piatra care formeaza un oval in centrul Pietei. Acolo isi da lumea intalnire si acolo vei vedea cea mai pestrita populatie pe care o ofera Timisoara. Acolo gasesi caini care se joaca pe iarba, si tot acolo gasesti cate un fotograf la fiecare pas
• Piata Victoriei, sau locul careia noi ii spune Centru, este unul dintre cele mai frumoase locuri ale orasului, dar mai presus de frumusetea fizica, pentru timisoreni reprezinta simbolul libertatii. Acolo au murit oameni in 1989, acolo s-au dus sa protesteze si acolo ne cerem drepturile. Fie pentru tara, fie pentru oras, fie pentru echipa de fotbal. Opera si Catedrala Mitropolitana stau fata in fata pentru a strajui siguranta timisorenilor si a tuturor celor care le calca pragul
• Malul Begai, departe de a-l putea compara cu malurile Senei, e totusi unul dintre locurile cele mai speciale ale Timisoarei. O plimbare pe falezele ei si imediat te simti ca-n vacanta
• Despre ceea ce inseamna echipa de fotbal a orasului, desi sunt fata si n-am fost decat o data pe stadion, am un singur cuvant: solidaritate. Din orice oras al tarii sunteti, n-aveti cum sa nu cunoasteti galeria timisoreana, n-aveti cum sa nu stiti de meciul cu Steaua in care alb-violetii au pierdut cu 8 la 1 si pe timp de ploaie, un stadion intreg inca striga „Hai Poli”. N-aveti cum sa uitati revolutia alb-violeta din Piata Victoriei, cand orasul a iesit in strada pentru a protesta impotriva unor decizii absurde asupra palmaresului echipei. Pe Dan Paltinisanu se strang femei, barbati, copii, batrani, mame, bunici – suporteri. Nu conteaza clasa sociala, functia sau aspectul, acolo toti spera la unison ca echipa lor sa castige

Nu, Timisoara nu e un oras turistic, e un oras sentimental, in care vii pentru oameni, atmosfera si simboluri

Mai pot adauga eu ceva? Cu siguranta NU. Doar un sincer MULTUMESC si promisiunea ca voi oferi, atunci cand voi ajunge prin Timisoara, un suc si o prajitura acestei minunate fete!
(Sursele imaginilor Travel to Banat & Pitic Style)
Andrei
KIP IN TACI