Parerile Artistului in Blogosfera

Sal’tare
Uite ca in ultimul timp v-am tot spus fie prin comentarii, fie pe Twitter sau Facebook ca mandrul nostru Mateias merge din ce in ce mai bine si ca ne bucura din ce in ce mai tare cu zambetele sale. Asa ca azi am venit sa “dezvolt subiectul”, pentru ca am primit destule cereri de genul:

DETALII & DOVADA MOSULE, CA NU MERGEM PE INCREDERE!

Asa ca vin cu ambele. Si incep cu “detaliile”

• Merge foarte bine in picioare si deja a devenit bun prieten cu hamul si nu scapa nici un colt de curte necercetat. Sigur inca nu am invatat ca nu totul se baga in gurita. Asa ca noi stam langa el “pe pozitie” sa ii luam din muntza lucrurile pe care le duce la gura si ii explicam mereu ca nu e voi. Insa va dura ceva timp pana cand va intelege el, insa asta e ne-am inarmat cu o cantitate considerabila de RABDARE!
• Vrea neaparat sa pape ce vede ca papam si noi si ii place ideea de a mesteca, desi nici pana acun nu i-a aparut nici macar un dintisor. E foarte hotarat sa ridice lucruri mari si grele. De exemplu ieri nu am scapat de tanguielile lui, pana nu l-am lasat sa tarasca de o galeata prin toata curtea. Si evident la final a intors-o cu fundul in sus si da-i “bataie” la ea de parca era Tandarica in concert cu 10 prajini. Din punctul asta de vedere s-ar parea ca ma mosteneste bine de tot. Si eu la varsta lui eram campion la spart galeti si ligheane cu ciocanul sau betele pe care le intalneam prin curte
• Ieri am facut ceva mai mult decat impresionant – PRIMUL PIPI LA OLITA. Tre’ sa recunosc ca astazi la servici, cand le-am zis colegilor care sunt tatici, am primit muuulte felicitari. Acu’ asteptam urmatorul nivel – CACA la olita si dupa aia “FARA Pampers”. Insa pana acolo mai e mult de mers!
• Apoi alta noutate. Face diferenta intre radio si TV (sau eu cel putin asa am observat). Pentru ca inainte, cum dadeam drumul la radio se uita mirat la televizor si nu intelegea de ce nu apare si imaginea. Ba chiar cateodata tipa suparat. Insa de ceva timp s-ar parea ca a inteles care-i treaba si cand ii dam drumul la aparat nu mai asteapta sa apara si imaginea la TV
• Incepe din ce in ce mai bine sa inteleaga lumea din jur. Si in acest proces gaseste actiuni precum rotirea unei mingii sau miscarea lenta a cozii pisicii sau trecerea in zbor a unor porumbei tare hazlii. Si ne trezim (asa cum s-a intamplat ieri) cu el razand in hohote si nu intelegem de ce. Dar nu mai conteaza, cand auzi glasul ala cristalin si ii vezi zambetul ala larg pe mocutza
• In rest ne bucuram de faptul ca il vedem cum alearga prin curte, iar in uikend o sa incercam sa ajungem cu el prin parc sa vedem cum va reactiona la intalnirea in parc cu multi copii si cu galagia aia caracteristica. La intalnirea fata in fata cu copiii de prin cartier la plimbarile pe care le-am avut au fost din cele mai bune. Ii place sa ibntre in contact cu cel din fata lui si ii cerceteaza pe toti copilasii (probabil e ciudat sa se uite ca intr-o oglinda) si sa vada nasucuri mici sau manutze la fel ca ale lui. Dra vom vedea

Ma bucur cat pot de tare, ca i-a ramas dragostea pentru apa si ca nu e speriat de ea. Si sper ca dupa 2 anisori (cand speram ca il vom da la gradinita) sa invete repede sa inoate. Dar gata cu vorbele si “detaliile”, hai sa va arat si DOVADA faptului ca merge foarte bine in picioruse singurel:

Sper ca v-a facut placere intalnirea cu Artistu’ cel tatic si Mateiul nostru cel mititel si energic!
Andrei…
KIP IN TACI

Sal’tare
Continui cu amintirile. Jobul de la Augsburg a fost primul dupa facultate, si primul cu carte de munca.
E placut sa intri intr-o firma in care sa simti rigoarea si ordinea nemteasca
E naspa sa vezi cum “nemtismul” de inceput e transformat de cei din staff-ul firmei in “romanism clasic”
E placut sa vezi cum se pot vinde piese auto foarte scumpe, doar pentru ca imaginea creata era una foarte buna
E naspa sa vezi cum oamenii care au pornit si ridicat o structura faina se scarbesc sa se lupte cu idei preconcepute
E placut sa vezi cum agentii erau extrem de relaxati stiind ca in spate un intreg angrenaj functiona si ii da dea mereu informatiile de care avea nevoie
dar mai ales E naspa sa vezi cum din cauza orgoliilor, unii oameni nu vad lucruri evidente
Dar sa termin cu generalitatile. Am intrat acolo ca agent procesare pe frantuzesti (adica primeam cererile de oferta pt diverse piese auto, faceam oferta, primeam comanda ferma si o da deam mai departe). Imi aduc aminte ca tot lucrand cu “frantuzestile” imi cam face cu ochiul Peugeot-ul 206. Probabil si dn cauza ca era cel ma8i lizibil si logic la cautari in programelul de identificare al pieselor. De atunci am ramas cu ideea ca “francezele” sunt complicate ca solutii tehnlogice, si ca se lucreaza greu la ele. Insa tot atunci am inteles ca intretinerea oricareia din ele dupa 2000, nu e cu nimic mai scumpa decat una nemteasca sau cheasca sau de alta natura. Si tot de atunci am ramas in minte cu o alta masina la care mi-a placut forma – Citroen Xsara dupa ’98, varianta restilizata, cu farurile alea ca niste ochi semi-deschisi. Atuncii am facut cunostinta si cu ideea de “relatie cu clientul”, am inteles ce inseamna sa procesezi cu clientul in telefon si sa iti asumi acest risc. Pentru ca era foarte usor sa gresesti cand lucrezi sub presiune si mai ales ca erau si lungi codurile pieselor originale la Renault (10 caractere). Sigur ca un cadou, pentru acest chin cele de la Peugeot sau Citroen erau de doar 6 caractere si erau aceleasi pentru modele omoloage (ex. Kangoo cu Berlingo sau Boxer cu Jumper, etc.)
Dupa care, la vreo 7-8 luni de lucru aici, am trecut la partea cea mai grea a jobului de aici. Ma ocupam de toate comenzile pentru extern si intern ale SHOWROOM-ului in care lucram. Sigur ca asta pe hartie. Insa cu cat capatasem experienta mai multa eram un fel de “INFO POINT”. De abia aparea primul SUPERMARKET AUTO facut de ei si a trebuit sa dau invat de multe ori meditatii prin telefon celor care lucrau acolo. Sigur tot acum a aparut si lucru care m-a deranjat foarte tare la acest job. Eram singur pe post. Si nu puteam sa imi iau concediu, nu puteam sa imi iau zile libere. Conducerea imi tot spunea ca se va rezolva. Si au tot trecut vreo 5-6 luni si nu s-a rezokvat pana cand nu mi-am depus demisia. Si atunci din pamant din iarba verde uite ca au aparut doi oameni care au preluat ce facem eu.
Pe vremea aceea politica Augsburgului era sa angajeze studenti din ani terminali sau proapseti absolventi, pentru ca era valabila acea lege data de stat ca in primul an sau in primii doi ani, STATUL platea cate 100 de euro lunar firmelor care angajau proaspetii absolventi. Si pe vremea aceea departamentul TRAINING al fimei era cel mai mare. Si muulti ani al rand Augsburg-ul a fost “statie” prin care au trecut multi din cei care lucrau cau care inca mai lucreaza in domeniul vanzarilor de auto (si masini si piese)
Ce e acum acolo? Pai cica ar fi in continuare unu di cele mai mari supermarket-uri de piese auto si cica la un moment dat au renuntat la ideea de a scoate oameni noi pe bada rulanta si de a avea un departament de TRAINING care sa pape bani seriosi. Asa ca au crescut la un moment dat salariile foarte tare si au stopat “emigrarile” in masa care erau traditionale. In rest la fel de scumpi la tarife si la piese, insa in continuare au clienti cu bani care prefera sa dea bani pe calitate.
Acum la final, asa-i ca nu stiti daca mie mi-a placut sau nu acest job? Asta pentru ca nici eu nu piot sa dau un raspuns monocolor. Pentru ca aici mi-am facut scoala de “relatii cu clientii, dar tot aici am inteles ca MULTINATIONALELE sunt “aspiratoare de energie”, care nu tin la angajat. Sigur ca pe de o parte au dreptate, insa pe de lata nu. Insa asta este o alta discutie. Apoi mi-a placut faptul ca ma alipisem unui grup. Sigur de vina era si faptul ca vreo 10 din noi veneam din aceeasi serie de studenti ai Facultatii de Transporturi. era frumos ca la inceput aveau niste discursuri despre FAMILIA AUGSBURG cu care te cam pacaleau, neavand experienta. Pacat ca dupa ce ajungeai sa intelegi cum vine treaba cu joburile, ramaneai cu buza umflata. SI totusi pentru primul job dupa facultate cred ca a fost o buna scoala, cu toate bunle si toate relele aferente!
Si uite ca nu sunt singurul care crede ca AUGSBURG-ul e ca oricare angajator de pe piata si cu avantaje dar si cu bube in cap – Despre firme: Augsburg
Sper ca v-a placut. Urmeaza partea ce mai “petrecareata” a experientei mele de jobbing, insa nu si cea mai fericita din punct de vedere financiar – Heba Autotrade.
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Fratilor tre’ sa recunosc ca am fost cucerit de un serial, pe care in gluma il putem numi “telenovela”. Insa daca stam sa ne uitam mai atent si sa vedem subiectu’, maniera de abordare, substanta povestii, modul profesionist de filmare, creionarea detaliata a personajelor si premiile castigate, ne cam schimbam opinia.
Stati linistiti ca nu va aburesc pana la final cu “balarii” despre el, ca sa va spun tiltlul lui la final. Nu va spun acum ca e vorba de SECRETE LA PALAT, filmul serial care se difuzeaza seara la ora 18.30 pe TVR 1.

• Ce m-a atras la el? Actiunea istorica, modul realist al relatiilor si asemanarea cu realitatea istorica a acelui Orient Indepartat. Vedeam si vad in continuare in acest film imaginea aceea reala prezentata de carti sau de documentare. Vad lupte apropiate artele martiale reale, nu de “zburatori” si panarame gen Jackie Chan. Vad caractere si descopar principiile alea duse la extrem. Nu pot sa spun ca imi plac sau ca le agreez, insa fac parte din istorie si mi se pare superb ca un serial le trateaza. Pentru ca nu reprezinta un subiect “foarte usor de digerat”. Sigur “vina” nu e numai a celor care au fcaut filmul, ci apartine pe de o parte si ISTORIEI, pentru ca filmul s-ar parea ca are la baza fapte reale
• Ce imi place la “constructia” lui vis-a-vis de cinematografia europeana sau americana? Au o placere EMORMA pentru a pune accent finut, pe anumite detalii, dara fara sa ti le vare in ochi, ca vanzatorii la piata produsele pe care vor sa si le vanda. Au o placere sa transmita mesaje prin limbaj corporal. Uite de exemplu nervozitatea sau placerea sunt prezentate superb prin filmarea doar a ochilor si a gurii (cadru strans), cu personajul celalalt in plan indepartat, dar fara a-l plasa intr-un con de umbra. Nu va mai zic de negocierile si de rasturnarile de situatie. Si iti plac toate, pentru ca sunt naturale. Adica anumite personaje cresc doar pentru ca nu au stiut sa spuna NU unei ispite simple. Si gandindu-te imediat la tine iti dai seama ca in locul daca ai fi fost si tu ai fi cazut in pacat
• De ce imi pare bine ca il da TVR-ul si ca nu a incaput pe mana vreuneia din televiziunile comerciale? Pentru ca aici nu are parte de publicitate excesiva, pentru ca nimeni nu se apuca sa faca concursuri gen IMITATI PERSONAJELE sau emisiuni dedicate despre cum credem noi ca ar urma sa se intample lucrurile sau sa chemam diverse panarame (numite de unii VEDETE) care sa isi dea cu parerea pe marginea subiectului. Si probabil ca daca era la una din ele, ne trezem si cu manele despre personajele principale. Si ar fi cazut in derizoriu si ni s-ar fi facut scarba!
• Si uite ca nu sunt singurul care a fost cucerit de acest film, de cel care a deschis seria Furtuna la Palat. Si cred ca acele 1000 de comentarii, in mare parte elogioase, cred ca spun ceva. Sigur poate veti spune ca s-a intamplat din cauza ca ala a fost primul. Eee uite ca nu e chiar asa – Secretele de la palat (partea I) 990 de comentarii, iar partea II 315 bucati. Lotte s-ar parea ca deja a terminat de vazut filmul. Eu unul nu am citit decat inceputul articolului, pentru ca am chef sa nu imi stric SURPRIZA finalului si a episoadelor urmatoare. Insa daca ea a vrut sa spuna povestea inainte de finalul de la TV, e alegerea ei. Dar eu am chef sa ma las dus de firul povestii. Apropo, draga fata, da-ne si noua sursa de unde l-ai descarcat, pentru ca mai suntem iubitori care vrem sa il descarcam si pe acesta si FURTUNA si daca gasim si GIUVAERUL. Mersi!
• Apoi, daca ati scapat vreun episod uite un om la fel de pasionat de serial care le-a inregistrat pe toate sau care le-a descarcat si el de pe unde a putut si le-a pus pe bloaga – Blogul lui Aniola. Aaa si apropo de serial, cred ca episodul 51 al acestui serial este cel care intoarce toata actiunea filmului si este punctul din care multe din personaje isi schimba “culoarea” sau isi aleg drumul
• Ohooo, dar bag seama ca filmul corean place rau de tot la Romanica noastra, pentru ca a aparut un club Korea FILM Club. Presimt o colaborare de lunga durata a TVR-ului cu coreenii!
• Altii vad in serialul asta o ILUSTRARE A ARTEI MILITARE
• Iote si povestea istorica care sta la baza filmului – Secretele de la Palat – Istoria reginei Seondeok
• Si la final va las si lista cu cele 11 premii primite la MBC DRAMA Awards. Si presupun ca toate aceste “motive” mititele va vor spune ca intr-adevar serialul nu isi merita pe deplin toate aceste laude!

(Pozele sunt de la Lila Beauty de unde v-am dat si premiile!)
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Saptamana trecuta a disparut din curtea noastra cea despre care v-am povestit destul de putine, ultima mea amanta motorizata, pe care o botezasem Niculina (Opelu’ Astra). Si uite ca acum isi va face veacul pe undeva prin zona Snagov Da’ stiu, ea e mai castigata acum, ca eu stau in continuare in Giulesti, pe cand ea miroase a fitze.
De ce a plecat? Pentru ca 17 anisori fara reparatii capitale, au curs destul de greu peste ea si pentru ca de acum inainte nu prea mai aveam ce face si trebuia sa incep sa investesc in ea. Nu stiu daca ar fi fost mai mult de investit in ea sau daca am fcaut bine ca am luat LOGAN-ul. Tot ce stiu e ca am vrut ca in urmatorii 2-3 ani sa ma pot ocupa linistit de ale familiei, fara grija masinii. Sa stiu ca la orice ora din zi sau din noapte, daca am nevoie, bag cheia si plec.
Cum a fost despartirea de Niculina? Grea, din punctul meu de vedere. Si nu pentru ca as fi avut foarte multi ani cu ea. In fond si la urma urmei nu sunt decat doi. Insa de cand conduc, cu ea am faut ei mai multi kilometri. Au fost primii 1000 cand am luat-o si am fugit pana’n Maramu’. Sigur ca tot de atunci am si prima amintire cu ruperea curelei de distributie, care nu s-a lasat cu urme asupra motorului. Sigur nu acelasi lucru il pot spune despre a doua rupere intamplata acum o luna si jumatate, care mi-a afectat toate 4 supapele de evacuare. Asta fiind si momentul in care mi s-a pus pata si am zis GATA, VREAU ALTA MASINA! Dupa care, drumurile multe la mandrutza acasa la Caracal, tot cu el le-a facut. Au mai fost apoi Transfagarasanul, de doua ori Brasovul, excursia la Muntele Rosu unde am cerut-o pe mandra de sotie, apoi “sapta-luna de miere”, toata perioada sarcinii cand am mers cu mandra la “doftor”, nasterea si primele plimbari cu bebe. Deci anisorii nu au fost multi, dar au fost “traiti intens”. Si desi imi spune toata lumea sa nu mai fiu un copil si sa nu ma mai leg sentimental de “fiare”, cred ca nici unl dintre voi daca ar fi fost in locul meu nu ar fi putut sa nu se ataseze de “fierul” acela, dupa toate aceste intamplari si dupa toate aceste experinte.
Cum este Golanu? Pai 6 mii dai pe el, 6 mii face. Adica este exact cum ma asteptam sa fie la banii astia. O masina noua, finisata suficient, dar nu destul si de care sper sa ma folosesc timp indelungat. Nu le iau pe puncte nejunsurile si avantajele, pentru ca sunt subiectiv si pentru ca sunt dupa o perioada destul de agitata. Astept linistit sa treaca timp, sa ma obisnuiesc cu el si sa ii descopar eventuale valente noi (desi lumea imi spune a nu prea am ce!).
Cum va fi? Eu sper ca pe viitor sa nu am ce va povesti. Si cand ma va intreba lumea cum e sa conduci o masina noua, sa le spun ca e plictisitor, ca nu ai ce face. Nu poti tu sa stergi un geam, nu poti tu sa reglezi ceva pe sub bord din mers sau alte asemenea.
In rest acum bagam kilometri multi si visam la lumte excursii si la mare si la munte!
P.S. Si totusi voi adauga la numele categoriei langa Margareta / Niculina, bag si Golan si vedem despre ce’om vorbi!
(Sursele imaginilor Autogreen & World of Engineering & Dacia Boy)
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Hai sa va spun ultimele noutati “de pe frontul de tatic”

• “Pisoiul” nostru cel mic, pe nume Matei, a inceput sa mearga mult mai bine in picioruse dupa vacanta de Paste. Sigur ca nu e inca 100 % independent, pentru ca se mai impiedica sau mai cade in nasuc, asa ca inca stam cu mainile “plasa” pe langa el sa nu il mai vedem cu nasucul julit sau cu ceva cucuie la capsor
• Pentru moment tot nu vrea sa spuna cuvinte. Si se exprima inca in scurte tipete de placere sau de suparare. Si tot observandu-l noi pana acum am cam invatat care sunt de suparare si care sunt de fericire
• Dintisorii tot nu vor sa apara. Desi avem aproape 10 luni si desi verisorilor sau copiilor cam de aceeasi varsta cu el le-a aparut cel putin un dintisor, la noi nu incapataneaza sa nu iasa. Pe de o parte suntem suparati ca nu ii apar, pentru ca il doare pe bietul copil si roade tot ce prinde. Insa pe de alta parte ne bucuram, pentru ca toti doctorii stomatologi spun ca dintii aparuti mai tarziu sunt mult mai buni si mai rezistenti la eventuale carii sau infectii
• De fiecare data seara cand ajung acasa, o pup pe mandra-mea si el ramane masca in fata acelei scene de tandrete. Ei bine aseara cand vorbeam cu mandrata despre ce s-a mai intamplat la servici si altele, m-am pomenit cu el aplicandu-mi o “stampila” pe obraz, dupa care si-a ascuns nasucul in bluza rusinat. Nu vreti sa stiti ce explozie de bucurie a fost in sufletul meu. Imi venea sa stau cu el in brate pana la culcare si sa il pup continuu
• Si nu in ultimul rand va pot spune ca a invatat cateva “comenzi” gen, “NU E VOIE sau STAI” si a inceput sa identifice lucrurile din jur. De exemplu cand zicem Radio sau Televizor sau Usa sau Minge isi indreapta privirea catre ele. Aaa si a invatat sa salute seara la culcare cu manuta in semn de LA REVEDERE!

Cam astea ar fi cateva din noutatile care se pot observa de la bebitza.
Acu’ am cateva link-uri pe care le pastrez de cam multicel in lista de “TO DO” si un link proaspat unde am “prestat” un “GUEST POST de tatic”. Dar sa o luam in ordine…

• Copii astia frumosi de la URBANKID ne spun ca Bataia NU e rupta din rai! Si trebuie sa recunosc ca le dau dreptate. Si cum ai mei au reusit sa imi dea doar vreo 3 palme in tot decursul copilariei, cred ca ar fi frumos sa ii luam drept exemplu si sa intelegem ca aceste corectii fizice, oricat de usoare ar fi, lasa urme adanci in psihicul copilului
• Chinezu’ vorbea acum ceva timp despre Amintirile din tabara ale mandrului sau Alecu. Ei bine cuvintele citite la el mi-au adus aminte de o dorinta a mea mai veche in legatura cu Mateiul nostru. O sa vreau sa il las cat mai des in tabere sau excursii cu clasa sau cu eventualii colegi de la vreun club sportiv sau de la vreun club de alta natura. DE CE TIN NEAPARAT LA ACEST LUCRU? Pentru ca asa isi exerseaza LIBERTATEA si pentru ca in relatiile cu cei apropiati varstei lui isi creeaza CAPACITATEA DE COMUNICARE si SOCIALIZARE, una din componentele foarte importante ale individului matur de mai tarziu. Sper sa nu uit pana atunci!
• Cred ca undeva prin Februarie am descoperit blogul asta fain TreiBadica. Cred ca prima oara am citit despre Calatoria lor la Budapesta. Sperr sa va placa si voua si sa ii cititi mereu, pentru ca au o scriitura placuta
• Si la final hai sa ma laud si cu GUEST POST-ul de care va spuneam la inceput la Dino Land. Sper sa va placa ce am scris eu pe acolo!

Andrei
KIP IN TACI