Parerile Artistului in Blogosfera

Sal’tare
Va povesteam ieri ce mi-a placut si ce nu din cartea lui Zamfirescu despre mahalaua veche interbelica si tot acolo va spuneam ca o sa revin sa vad ce a ramas din acea entitate. Ce s-a mostenit in aproape 100 de ani de atunci, din acel pestrit, pastelat si contrastant univers…

• In primul rand au ramas niste case ce ar putea fi usor introduse intr-un circuit tursitic de vizitare ale unor opere arhitectonice vii. Ce pacat insa ca de atunci si pana acum, celor mai multi dintre noi, ne-a disparut cheful de a mai privi o casa “artistica” minute in sir si mai ales, ce pacat ca nici unul din noi nu mai avem orgoliul de a ne face macar o parte a fatadei, o mica opera de arta. Nuuu! Astazi cele mai multe sunt polistiren, CM 11, OSB si culori cat mai tipatoare (roz, galben, verde fosforescent). Si aici vorbesc de partea “mahalalelor” ce erau pe vremuri unde este acum centrul Bucurestiului
• Daca insa mergem catre marginea Bucurestiului si ne pierdem pe strazi din cartiere precum Rahova, Giulesti, Ferentari, 23 August, Pantelimon, Berceni, Balta Alba… vom gasi cu siguranta si case mici, cochete si pe care “patina timpului” se vede clar. Sigur ca si aici foarte muuulte ori dispar, ori sunt “renovate” fara a se mai pastra vechea forma. Insa aici nu constructiile dau vechiul farmec mahalalei, ci curtile mici cu multa verdeata in ele, cu pomisori mici, cu vita de vie, cu flori. Si in foarte multe din cartierele de care ca spuneam mai sus inca mai poti gasi foarte multe bolte de vita de vie, straturi de flori pe 2 metri patrati, leagane pentru copii inghesiute intr-un colt al curtii sau starturi de flori cu latimea de 20-30 de centimetri la poarta. In cartierele astea inca mai poti mirosi in fapt de seara Regina Noptii proaspat udata si pe undeva prin luna Iunie inca te poti imbata cu mirosul teilor infloriti. Sigur ca tot in cartierele astea poti inca vedea batai in strada, masini incendiate, salvarea in miez de noapte, chemata la o petrecere tiganesca, sa ia “victime”. Insa “de atunci” si pana acum , doa mijlocele de locomotie s-au schimbat. Atunci ii duceau pana la primul spital cu birja sau cu caruta. Sigur ca e trist ca s-au mostenit si obiceiurile proaste, insa asta e realitatea cruda
• Legatura cu comunitatea insa a disparut. Imi povestea bunica-miu ca exista pe vremuri un DEPUTAT DE STRADA, si pentru actiunile care afectau imediat lumea si care puteau fi facut cu “forte proprii”, el se ocupa de organizare. Asa au pus din cate am inteles, prima oara piatra pe strada din Balta Alba unde m-am nascut. Mai apoi cand veneau zapezi mai mari sau mai mici, in prima dimineataera adunare ad-hoc pentru dat la zapada, pentru ca pe vremea aia mahalalele nu vedeau deszapezire. Si apropo tot de comunitate, cel mai rau imi pare de faptul ca nu mai vedem taranii care sa vina la poarta cu produse agricole. Sigur ac pe vremea aia erau cu cobilite. Azi poate ca ar veni cu vreun Aro sau un Logan, insa la cat de multe aprobari si taxe le pune statul agricultorilor, astia si-au luat gandul de la acest obicei
• Gradinile de vara, berariile si locurile romantice pline de verdeata si cu cel putin un muzicant care sa intretina atmosfera au disparut total. Era frumos sa iti bei berea pe acordurile unei viori sau cu un acordeon la masa sau cu un tambal vesel. Insa nu mai e la moda. plus ca si muzica pe care o fac un viorile, tambalurile sau acordeoanele tiganilor de azi nu mai sunt atat de placute ca alta data. Azi plang, rag si injura. Atunci picurau dragoste, plageau suav sau jucau draceste si placeau tuturor. de la boieri si cucoane, la vagabonzi si muncitori murdari din cap pana in picioare de mizerie. Azi toti suntem mai mult sau mai putin curati la exterior, da’ nu prea mai suntem atat de “curati la interior”!

Sau poate m-am nascut eu si traiesc in secolele in care nu ar trebui?
(Image sources Mahala.Com.Au, Blog de Bucurestean si Metropotam)
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
La zapada si la cum reactionam cu totii ma refer…

• Daca tot a nins si tre’ sa dam zapada, hai sa incercam sa nu calcam LIBERTATEA sau MUNCA celorlalti in picioare. Langa fiecare loc de parcare sau langa fiecare intrare de bloc sau curte e imposibil sa nu existe o gradinitza sau un loc nefolosit. Hai frate sa caram zapada pana acolo, ca nu ne cade rangul. Muncim mai mult, dar le oferim celor de langa noi, o portie maaare de RESPECT, pe care o cerem mereu celor de langa noi!
• Va intrebati care e faza cu “caca”? Pai daca toti suntem in “rahatul global” al unor intamplari de acest gen, hai sa incercam sa ii intelegem si pe ceilalti, sa ne punem in locul lor si sa lasam macar in momente critice de acest fel, pretentiile la o parte. Hai sa zicem POFTITI DOM’LE unui partener in trafic, nu obisnuitul ‘TU’TI GATUL MATII! DE CE IMI TAI MA FATA? Hai sa incercam sa fim rabdatori. Bucurestiul nu e cu nimic mai special
• Si apropo de Bucuresti si alte locuri. Frate i-ati auzit vreodata pe aia din Brasov, Sinaia, Piatra-Neamt sau alte orase “de la munte” ca se plang de zapada sau ambuteiaje? Stiu ce veti spune “AIA SUNT OBISNUITI!” Nu e adevarat si ei se enerveaza, insa nu se apuca sa urle ca disperatii. Se impaca cu gandul ca impotriva unor astfel de fenomene nu te poti pune, isi fac treaba si curatenia de rigoare in asa fel incatsa nu ii incurce pe altii si au rabdare pana cand toate se vor rezolva! Si inntr-un final mai indepartat sau mai aproiat, lucrul asta se intampla…
• Daca la firma sau acasa ai 2-3 locuri de parcare, da frate si zapada dupa ele, nu te ascunde dupa ideea aia tampita – ASTA E TREABA PRIMARIEI FRATE, NU E TREABA MEA!
• Daca tu crezi ca mutarea zapezii de langa imobilul sau masina ta in sosea e un mod ok de deszapezire, te inseli amarnic. Tot la tine va veni zapada aia cand va trec plugul. Ceea ce faci e un fel de “tenis” cu zapada
• Oare sunt singurul inginer care s-a gandit la niste masini de topit zapada? Fie ca vorbim de unele statice, la care lumea sau Administratia sa aduca zapada, fie ca vorbim de unele mobile, cred ca e o idee. Si am vaga impresie ca Mercedes sau Man au deja niste solutii, da’ probabil primariile sau societatile cares e ocupa de treaba asta, probabil sunt ocupate cu achizitii mai importante… masini pt sefi, xerox-uri de mii de euro sau mai stiu eu ce alte tampenii existentiale!
• Si la final, daca ai masina si esti obisnuit sa mergi cu ea la servici… uita in zilele de acest gen de ea, ca e mult mai OK. E greu sa renunti la un grad de comfort, dupa ce te obisnuiesti cu el. Insa in loc de 2 ore prin trafic e mult mai OK sa faci doar una. Plus ca daca am alege sa facem mai multi asa, lasam loc utilejelor de deszapezire si oamenilor de la firmele de curatenie sa isi faca treaba!

(Sursa imaginii Stiri Prahova)
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Zilele trecute am terminat de citit Maidanul cu dragoste al lui G.M. Zamfirescu si am chef sa va vorbesc despre ce am “vazut” pe acolo! Insa inainte hai sa facem un pic de introducere, ca sa intelegeti despre ce vorbim…

Maidanul cu dragoste” (1933) este prima parte a trilogiei “Bariera”, care mai cuprinde “Sfânta mare neruşinare” (1935) şi “Cântecul destinelor” (1939). În 1932, când a început să lucreze la “Maidanul cu dragoste” (care, în intenţia autorului, avea să fie cartea sa de referinţă), George Mihail Zamfirescu era redactor la ziarul Facla – din Jurnalul

• Inselarile sunt “cele mai colorate tablouri” din minunea asta de carte. Sigur ca poti sa le privesti ca pe niste fapte funny (asa cum faceam misto si ieri in faza cu Mamaie si swingerii), insa cand “inselarile” sunt parca prea multe si cand mocilra sufleteasca devine prea mare iti cam piere cheful de ras. Cand iti dai seama ca saracia dezumanizeaza si transforma sexul si inselarea intr-o supapa de refulare, parca iti vine sa iti iei lumea in cap si sa imparti niste pumni in mufele celor care te inconjoara si care formeaza si azi, dar o altfel de mlastina, parca mai spalata, dar parca mai pacatoasa decat atunci
• Zambesti atunci cand citesti de rigori aiuristice de care azi pana si bunica sau bunicul rad, insa mintea iti fuge la alte rigori, poate mai vechi decat acest roman si care prin educatia gresita s-au perpetuat si iar iti vine sa te “rascoli” si sa rupi pamatul in doua, ca un mic Atlas suparat pe omenire!
• Mi-a placut din trecerea prin acel tablou de prezentare al ideii de ONOARE. Acel sentiment romantic, care spunea a tre’ sa urmezi un fel de cod etic cavaleresc. Personajul care prezinta foarte misto “codul cavaleresc” e Fane Puscariasul si e creat de Zamfirescu ca un fel de haiduc, care ti se lipeste de suflet, desi activitatea lui in principiu e ciorditor sau bataus de cartier
• Pe urma tot al capitolul ASA DA sunt fetele naive si inocente, pe care Zamfirescu nu le-a transformat in printese. Pentru ca in lumea reala, cele care se transforma in printese sunt tare putine. Ci le-a lasat prada inselaciunii si greutatii vietii. Sigur ca asta da o doza de “tragic si dramatic”, insa la fel de bine ofera si o portie serioasa de REALISM si face tabloul “proaspat”

Cam atat. Acu sper ca maine sau alta data, sa incerc sa vad cate dintre “nebuniile” astea inca se mai pastreza in mahalalele noi si mai ales cat din mizeria/onoarea aceea interbelica a ami ramas in ceea ce mai putem numi cu greu azi “mahalale!
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Dupa stirile si aparitiile la stiri si la diverse emisiuni mondene a unor informatii despre “swing” si “swingeri” iata ca bunica-mea ma ia de o parte intr-o zi si imi pune intrebarea grea:

MAICA CE E AIA “SWINGERI”?

• DECI MAICA, FLORICA DIN CAPATUL SATULUI SI CU BARBA’SU ION, D’ASTIA ERAU!
• PAI CUM MAMAIE?
• PAI EL SE TINEA CU TOATE BAGABOANTELE LA PIATA SI FLORICA NU SCAPA NICI UN TRACTORIST DE LA C.A.P!
• NU BRE MAMAIE, CA ASTIA STIU UNUL DE ALTUL, CAND SE DUC LA ALTII!
• Pai pe la batranete incepusera si ei sa-si cam dea seama unul de altul, insa deja era un obicei, asa ca nu se mai chinuiau sa divorteze!
• Da’ io totusi cred ca astia cu swingerii fac un tratament, nu se duc ei sa se cordeasca precum cateaua Laica, ca cica se duc regulat si o fac protejat. Si doar medicamentele se iau regulat. Da io pe asta cu protejatu n-am inteles-o. Ce inseamna?
• Pai inseamna ca fac “treaba aia” cu prezervativ!
• Ahaaaa! Pai vezi ca am avut dreptate. Pe vremea mea “prezertativele” astea sau cum le zici tu (ca nici nu poci sa pronunt) se gaseau doar la doctor. Deci tre’ sa fie ceva medical neaparat!

Evident ca am ramas traznit si nu am mai adaugat nimic, ca era si pacat sa ii stric bunicii mandrete de idee pozitiva despre SWINGERI pe care si-o facuse bunica! Sper totusi sa nu mai dea astia stiri cu SEX la TV, ca o sa incep sa sufar cu inima grav de tot, daca o sa mai trebuiasca “sa mai discut despre sex cu mamaie“!
(Sursa imaginii Diseara.Ro)
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Pe Radu Herjeu il stiu din anul I de facultate. Vreo 4-5 ani am activat in organizatia non-guvernamentala cu profil cutural pe care o infiintase si pe care o conducea. Nu imi venea sa cred cum le poat face pe toate, in conditiile in care pe vremea aceea lucra si al stiri in uikend, apoi a fost si prezentator al emisiunilor electorale din anul 2000 si in anii urmatori a lucrta si la Jurnalul o perioada. dar uite ca avea energia sa le faca si sa le rezolve pe toate. Undeva in primul an de servici, am descoperit muntele si gasca nebuna cu care merg acum pe munte. Asa ca relatiile mele cu “CLUBUL” (asa cum alintam noi organizatia non-guvernamentala) s-au cam rupt. Insa am urmarit cu interes pe net in continuare activitatile lor. Si uite ca astazi prin intermediul blogului si a retelelor de socializare am sansa sa ajut unul din proiectele lor numit LIC ART! Cum? Citez din mesajul primit de la Radu pe Facebook:

E simplu si e gratis, dar votul vostru poate aduce finantarea de care are nevoie.Aici http://www.facebook.com/l/f3e72;www.taraluiandrei.ro/orasul-tau/voteaza-proiectul-lunii.html, bifati casuta din stanga proiectului, completati miniformularul si votati (Nu dati pe “detalii”!!!). Va mai trebui sa confirmati primirea mailului de la ei. Va rog dati mai departe acest mesaj, cu copy si paste. Va multumesc!

Hai nu fiti lenesi! Ajutati proiectul, pentru ca e unul din putinele proiecte cu 8 ani de experienta si cu target pe LICEENI si pe dorinta lor de exprimare artistica! Maine poate copilul vostru isi va descoperi prin intermediul unei astfel de manisfestari, valente artistice pe care nu si le pusese inca in valoare!
(Sursele imaginilor Radu Herjeu si Lic ART – Facebook)
Andrei
KIP IN TACI