Parerile Artistului in Blogosfera

Sal’tare
In ultimul timp vad ca se reincalzeste o “ciorba veche”: Bloggeri mari, bloggeri mici

• Nu vreau sa fiu rau, insa de trei ani de cand ma tot preumblu printre paginile de net si printre oamenii care le fac am invatat ca SOLUTIA pentru “succesuri” e in propozitia din titlu. Pentru ca daca gandim ca si televiziunile “CE SA LE DAU CA SA MAI VINA!“, probabil tot ca si ele vom esua. Pentru ca lumea vrea lucruri diverse. Azi SEX, maine BERE, poimaine CULTURA si dupa aceea FUNNY sau AVIOANE CU REACTIE. Si tu cu siguranta la ceva te pricepi, insa nu la toate. Stiu ca ceea ce am scris mai sus pare un elogiu adus ideii de “blog de nisa”, insa nu e in totalitate asa. In principiu atunci cand oferi texte dintr-un anumit segment poti spune ca esti “nisat”. Insa nu e neaparat necesar. Poti atrage doar prin stilul in care vezi lucrurile, pentru viziunea ta asupra lumii din jur. Uite de exemplu eu i-as urmari vorbind si scriind pe Exarhu, Andi Moisescu sau Groparu, indiferent ca imi vor vorbi despre China sau despre inseminarea artificiala la vaci. De ce? Pentru ca au un fel anume de a explica, de a glumi sau de a se supara. E ceva care face in mintea mea parerea lor una speciala

Cititi mai multe…»

Sal’tare
Exact asa ziceam cand eram mici si cand mancam diferitele salate sau “dulcegarii” facute de parinti, cu cele ce le luau din gradina sau din livada. Si desi unele erau acre sau amare, nu conta, pentru ca stiam ca ele asa trebuie sa fie. Ne obisnuiseram cu ele si le doream chiar asa acre sau amare. Si primele care imi vin in minte sunt corcodusele verzi, la care ne strambam de nu se rupea fata, dar nu ne lasam de ele. Nu mai vorbesc de castravetii luati din gradina si care ne intepau, iar in unele cazuri aveau coaja amara. Da’ ce conta? Important era ca ne doream sa ii mancam. Simteam ca ne fac bine. Astazi insa acel simt al lucrurilor “bune”, dar care nu deloc un gust placut, parca nu mai exista. Ni s-au pervertit gusturile la “dulcele nou”. Nu ne mai plac porumbele sau coarnele din padure, care ne faceau gura punga, dar care fac atat de mult bine stomacului si glandelor interne. Uitam placerea de a hali o varza intreaga, direct rupta din gradina, cu sare. Stim doar ca in salata e buna, cu otet si condimente. Nu ne mai plac cartofii cruzi, furati din oala in care ii lasa mama in apa, inainte sa ii arunce in tigaie. Iar de morcovi nu ne aducem aminte, decat atunci cand avem ceva probleme cu ochii si ne pune doctorul oftalmolog sa facem o cura serioasa.
Apropo de asta, in scurta vacanta olteneasca, in care am fost saptamana trecuta, am auzit o faza cat se poate de tare. Un doctor din spitalul judetean era mare amator de praz pe care il manca chiar in pauze. Si prazul miroase la fel de tare ca si ceapa. Doar ca omul umbla continuu la el cu “butoiasul” plin cu gume de mestecat. Cand l-a intrebat cineva de ce nu serveste doar acasa, i-a spus ca nu ar avea rost. Pentru ca efectul de linistire pe care il au prazul si ceapa e bun atunci cand esti in “furtuna”, nu atunci cand “agitatia” a trecut. Apoi tot de la doctorul asta mi-am reamintit un vechi obicei uitat – Mancatul total al marului, inclusiv cotorul. De ce? Pentru ca acolo e toata esenta unui mar. Semintele sale sunt “cele mai mari portii de vitamine si proteine”. Si nu va speriati, ca pe cat e de tare si de “nemestecat”, pe atat de repede se digera in stomacul nostru.
Cam atat la rubrica HAI SA MANCAM SI NOI SANATOS!
P.S.1. Asta se vrea a fi un cuvant de sustinere la campania inceputa de Merku aici si transformata in campania SA MANCAM SANATOS de la el dupa blog. Hai si voi cu texte sau comentarii “pe aceeasi tema”, ca e pacat sa nu ne aducem aminte de lucrurile cu adevarat gustaoase si cu adevarat hranitoare care ne-am inseninat copilaria si adolescenta!
P.S.2. Merku – sorry man ca nu am putut face textul asta la vremea cand m-ai rugat tu, insa am avut o vara plina de cand a aparut mandrul meu fecior!
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
(Sursa imaginii Miriste’s Blog)
Iata-ma’s revenit de pe meleaguri oltenesti si dintr-o vacanta cu iz de zaibar si de praz si (nu o sa va vina sa credeti) cu chef de munca si de za,bit. Si uite ca pe amandoua, pana acum la ora 10, luni dimineata, le-am impacat. Deja o parte din treaba la job e terminata, iar de zambete s-au ocupat un coleg si o colega veniti cu chef cu 2 faze… pe care nu ma pot abtine sa nu vi le ofer si voua aici

• Colega – Am visat azi noapte ca faceam dragoste nebuna cu prietenul meu si la momentul culminant al orgasmului nostru la blocul de vis-a-vis s-au aprins toate becurile la intensitate maxima, au ramasa asa 5 secunde si dupa aia s-au spart toate. La care unul din colegii de la distributie mai ardelean asa si care sta chiar in blocul vis-a-vis de ea (a zis incet, doar cat sa auzim noi baietii stansi la cafea)

  Ba pe al meu nu l-ai spart, ca am UPS pe toata instalatia electrica… asa ca pune “masculu” sa mai incerce odata!

• Colegul – Hai sa va povestesc ce am facut vineri! La plecare de la servici trec pe langa liceul Neculce si dupa liceu vad un VW Break dosit pe o straduta, caruia i se misca fundul. Mi-am imaginat ca erau doi care si-o trageau si mi-a incoltit in gand sa le fac o surpriza cu PENIS CAPTIVUS. Asa ca am luat rapid una din petardele pe care le am pregatite de la revelion pentru tot anul, pentru astfel de nazbatii si le-am bagat-o sub masina. Nu vreti sa stiti ce agitatie a fost dupa explozia micii petarde. Cred ca le-a pierit cheful de sex pe strada micutilor! Pacat ca nu mi-a dat prin cap sa ii si filmez, faceam vizualizaru gramada pe YouTube!

P.S. Ce vedeti inaintea titlului (#zambim_mereu) este noul hastag pe care vreau sa il promovez pe TWITTER. Sigur ca totul a pornit de la #Vineri_radem, insa mi-am dat seama ca nu doar vinerea e zi buna de ras si nu intotdeauna gasesc motive de zambit doar al inceput de uikend. Asa ca pe blog la zambete de vineri pot folosi multe din ideile adunate pe timpul saptamanii aici. Sper sa va placa ideea si sa il crestem frumos!
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
(Sursa imaginii D’ale mamicilor)
Hai sa va mai spunn cate ceva de pe meleaguri oltenesti despre “minunea noastra”
A inceput sa pape din cand in cad si cate 200 de ml de laptic, in conditiile in care pana acum 150-160 de ml era maximul mancat pana acum la o singura masa. O fi de vina si faptul ca ne-am plimbat pe la o padure, pe langa un lac si ma gandesc ca aerosolii aia de care vorbesc toti doctorii!
Apoi mandrul nostru cel mic reuseste sa se tarasca 10-20 de cm cand sta pe burtica. Asa ca noi doi mai ca ne-a venit sa il papam si l-am pupat de numa’, numa’.
In rest ii place muult in masinuta, cere mereu plimbare in parc si creste ca Fat Frumos!
Later EDIT
Cred ca Mateiul nostru cel mic va fi un harnicutz si jumatate. Nu de alta, dar in foecare dimineata se trezeste la ora 6.30-7 cu chef nebun de “munca”. Vrea el sa stea pe burtica si sa dea din “crengi” asistat de noi.
Pentru schimbarea scutecelor sau pampersului noi avem o musama fina cumparata de la Baby Expo. Ei bine pe ea sunt desenate inimioare in diverse culori. Ei bine alea au devenit atractia “serii” si le mangaie sau pune manuta pe ele.
Oglinda – o minune pe care a descoperit-o de vreo 2 zile. La inceput s-a speriat. Dupa aceea insa a inceput sa ii placa. Rade cand se vede in oglinda ceva de speriat. Mandra-mea zice ca o sa fie fudul ca mine si ca o sa puta in urma lui a parfum ca dupa mine cand plecam pe vremuri la discoteca sambata seara.
Cam toate jucariile il atrag. Insa a descoperit el un Bugs Bunny care canta o melodie foarte antrenanta. Nu va mai zic ca ii place sa il traga de urechile alea lungi, ceva de speriat.
Ne gandim cu groaza la clipa cand va incepe sa merga “in patru labute” sau in picioare. Cred ca va fi un “perpetuum mobile” autentic!
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
(Sursa imaginii Jurnalul National)
Va vorbeam in prima parte de zaibar si caras de Dunare. Mmm, a fost minunat si a intrat de parca era uns gatul cu ulei. Insa nu din cauza zaibarului nu am mai scris ieri continuarea, ci pentru ca “vacanta noastra olteneasca” include si vizte multe pe la diverse rude si ieri ne-am plimbarit de ne dor picioarele. Insa plimbareala mi-a oferit si motive de scris. E adevarat ca nu toate’s roz, dar asta e realitatea… Si sa le iau pe rand

• Mi-e scarba de primarul Caracalului, care e un primar la fel de naspa ca majoritatea celor din Romania. Si-a adus aminte de Parcul Constantin Poroineanu si de aleile sale exact inainte de alegerile din primavara. Insa nu s-a chinuit omeu sa bage asfaltul pana la Stadion, ca probabil nu ii mai iesea lui “partea leului”. Nu mai zic ca a facut rigole de scurgere a apei dar care la capat nu au o scurgere care sa duca in lac apele asunate de la ploi. Si va dati seama ca la ploi aleea e un lac mai mic.
• Imi place mereu cand vin aici sa simt “familiaritatea” oraselului sau daca vreti acea caldura provinciala. Cand iesi la plimbare prin centru te saluti cu o gramada de lume si parca te afli la Cititi mai multe…»