Piticutul gadilicios cu personalitate! – Jurnal de Tatic ep. 19
Sal’tare
Azi imi fac iar piticutul personaj principal al postarii in Jurnal de tatic!
- Fratilor gata s-a prins cum sta treaba si joaca cu el a inceput sa fie o cursa de pacalire contra cronometru. Noi sa ii ocupam timpul cu tot felul de lucruri de facut si el sa incerce sa stea cat mai mult in brate. Cea mai tare jucarie cu care il pacalim e o floarea soarelui, cu un snur de care tragi si canta. De ce? Pai in primul rand e culoarea si in al doilea rand sunt sunetele clare si simple. Astea sunt cele pe care le intelege cel mai bine
- Saptamana asta am vazut si primele sale lacrimi. Si daca pana acum imi parea foarte rau de el cand plangea atunci cand il durea burtica sau nu putea pur si simplu sa adoarma, aparitia lacrimilor parca face durerea asta sfasietoare. Parca ma face sa incep sa ii promit ca in povestea veche TINERETE FARA BATRANETE SI VIATA FARA DE MOARTE a lui Ispirescu. Sigur dupa ce te inveti cu treaba asta e OK, dar prima impresie e mult prea grava.
- A inceput sa tina bine de tot capul bine pe verticala. Ba mai mult, e foarte agitat si cand il pun pe umar sa regurgiteze dupa ce a papat se foieste tare de tot si imi infige cate un cap in gura de parca ar fi suporter pe stadion. Eu totusi sper ca daca a invatat lucrul acesta acum de mic sa nu il faca si cand va fi mare, ca nu am chef sa il vad din 2 in doua zile cu bandaje. Ca stiti cum e cu astia bataiosii: DAM NOI, DAM! INSA SI CAND PRIMIM, NE-O LUAM CU DOBANDA!

- Sta bine pe burtica si a inceput sa isi miste si manutele. Ca pana acum dadea doar din picioruse, de parca era pe bicicleta, cand il puneam pe burtica.
- Vede la distanta si e adorabil cum se uita el curios la perdele sau la frunzele pomilor sau la pisoiul nostru cel agitat (Luca) si la tot ce misca in jurul sau! Cititi mai multe…»


