Parerile Artistului in Blogosfera

Sal’tare
Imi aduc si acum aminte acel moment din copilarie cand am oprit pe DN1 la intrarea in Saftica si ne-am dus sa vedem ce mai ramasese din acel BMW (ursuletz, preferatul meu la vremea aceea) implicat intr-un accident. Era o gramada de fiare contorsionate din care doar emblema BMW mai ramasese “neinodata” si cat de cat vizibila. Restul parea ca fusese facut din hartie si parca cineva la strans si a indoit in asa fel fel incat sa ocupe cat mai putin loc in cosul de gunoi. Tatal meu a vazut de departe ca acolo iamginea nu e prea placuta pentru un copil de 9-10 ani, asa ca a avut un moment de ezitare si parca a vrut sa ne intoarcem. Dar s-a razgandit imediat si m-a dus acolo sa vad acel MASACRU real. Urmele de sange si creier lasate pe asfalt sau pe resturile masinii au fost destul incat amintirea acelui vitezometru blocat la 160 km/h sa imi raman adanc intiparita in memorie. Concluzii? Nu cred ca tre’ sa mai trag eu. Era doar inca un semnal de alaram tras, care sper sa aibe si un efect, desi ma simt un fel de Don Quijote care se lupta in fiecare zi cu alte mori de vant.
De unde am auns eu sa dau si sa ma gansesc la treaba asta chiar in dimineata asta? Pai de dimineata pe TWITTER am gasit link cu titlul pe care l-am adoptat si eu. Iar dupa ce am citit articolul, nu mare mi-a fost mirarea sa vad la Brightie, ca tema a gasit ecou in blogosfera si au scris “despre” o gramada de copii constiinciosi. Asa ca m-am servit si eu si a iesit ce ati vazut mai sus!
(Sursa imaginii Accidente in RO)
Andrei…
KIP IN TACI

Sal’tare
(Sursa Imaginii Blog de la Brussel)
Asta este un alt articol pierdut la trecerea dupa serverele vechi pe cele noi ale VOCE. Ce ziceam atunci? Pai treaba era simpla. Imi doream o autostrada de la Bucuresti la Drobeta Turnu Severin (via Alexandria, Rosiori de Vede, Caracal si Craiova). De ce? Pentru ca la sarbatiri mari sau in mijlocul verii cand isi doresc toti sa ajunga “la tara” drumul Bucuresti Caracal e mai mult decat “full”. Plus ca odata cu crearea unor autostrazi “radiale” in jurul Bucurestiului s-ar oferi cadrul perfect pentru angajarea fortei de munca din orase ca Alexandria, Giurgiu, Urziceni, Ploiesti sau Dambovita.
La vremea la care am scris articolul Ada mi-a adus aminte si de un alt drum care are nevoie de AUTOSTRADA – Moldova. Si sincer sa fiu Ada chiar are dreptate. Moldova, in conditiile in care drumurile sunt folosite pentru turismul din Nordul Moldovei si drumurile catre Maramures.
Despre drumul catre Valea Prahovei nu va mai zic nimic, ca deja subiectul este prea dezbatut!
Ce solutie mi-a dat in cap pentru obtinerea banilor? Pai in Duminica urmatoare, daca tot nu s-a castigat Marele Pot la Loto, toti banii de acolo sa se duca pe una sau 2 autostrazi. Sunt ferm convins ca MUUUULTI romani ar juca atunci, macar sa vada 2-3 autostrazi facute. Sau am eu prea mare incredere in oameni, visez (ca si atunci) prea frumos si ar trebui sa ma trezesc?
Andrei…
KIP IN TACI

Sal’tare
Pentru coua mutare a serverelor de la VOCE m-au lasat fara ultimele doua sau trei articole. Unul dintre ele la care tineam mult este cel despre cei de la Carpinet. Insa pe de o parte ma bucur ca a fost sters, deoarece intre timp am aflat lucruri interexante despre ei. Si anume ca acest site este unul tinut in familie, de trei “muschetari” dintr-o familie frumoasa.
Georgia este cea care alearga cel mai mult pentru bloaga asta si care tine la ideea asta cel mai mult. Asta ce vede si din numarul articolelor scrise aici si care sunt peste 80%. Inainte sa aud povestea lor trimis pe e-mail, imi imaginam ca ea e o femeie trecuta de 30 de ani implinita si care cauta o noua provocare in mediul on-line si care vrea sa dezvolte posibilitatea de a “impartasi” sau de a da “share” (asa cum se spune in mediul on-line) ceva ce avea in suflet. Imi imaginam ca niste experiente pe care le avea intr-unul din colturile sufletului vroiau sa evadeze si a vrut sa le faca evadarea una FRUMOASA. Doar ca ceea ce se intampla acolo reprezinta experiente si lucruri pe care ei le descopera in prezent. Si odata cu ea, uite ca am descoperit si eu ca judete ca Maramures, Mehedinti sau Neamt, nu sunt printre primele, ca numar de parcuri si REZERVATII naturale din Romania. Nu dragii mei. Primele sunt Alba-Iulia si Bihorul. Doua judete care sunt “prietene” cu muntii Apuseni (sa imi aduc aminte iar de Rosia Montana si sa le spun celor care cred ca acolo nu e nimic de facut ceva despre Apuseni? Nu cred ca mai are rost, ca oamenii aia nu me asculta pe mine sau pe altii care le explica lucruri reale si bine argumentate). Aaa uite ca am laudat-o dar am uita sa va sun ca e e MAMA!
Urmatoarea pe lista, e cea cu “rolul” de fiica in “mica familie a Carpinet-ului” si cu rol real in mica lor lamilie reala, Adela. Prima oara cand m-am uitat doar lapoza si i-am citit, articolele ma gandeam ca are macar vreo 23-24 de anisori. Insa aflu cu stupoare ca acesta mica “minune” e pe punctul de a termina liceul si ca acum se cginuie sa intre in cadrul unei facultati. Mica, mica dar bine dezvoltata! Cred ca apa aia din apuseni ii face asa bine! Recunosc cat pot de sincer ca ea m-a cucerit cu articolul despre “istoria BLUGILOR”. In rest nu ii ot ura decat sa treaca cu bine de Bac si in rest sa i se indeplineasca toate dorintele alea mai fierbinti pe care le are!
Si taticul acestei familii frumoase este Marco. El nu prea e un “scriitor” pe blog, decat foarte rar, in schimb el se ocupa e partea tehnica a site-ului si le sustine cat poate pe fete.
In rest despre site si despre oamenii care scriu si care apar pe acolo sper sa va mai povestesc. Nu de lata, dar dupa ce apare bebe sper sa incepem sa umblam si sa ajungem si pe acolo pe la poalele Apusenilor.
Aaa, era sa uit dupa ce am scris acel articol despre ei, copiii astia frumosi au scris un articol “raspuns” la ceea ce am scris eu atunci – CUM A FOST, CUM E si CUM VA FI BLOGUL CARPINET.
In rest mai vorbim noi despre ei si despre ce mai fac ei pe acolo!
Andrei…
KIP IN TACI

Sal’tare
Acesta este ultimul din articolele “DE SALVAT” si pe care il rescriu, pentru ca s-a pierdut odata cu mutarea pe noile servere ale VOCE.
Ce spuneam atunci? Pai gasisem un top al tarilor bautoare de bere. Si spuneam atunci si sutin si acum ca nu sunt madru de acel loc 25 pe acre il avem acolo. De ce? Pentru ca noi nu stim sa savuram o bere, fie ca e la 0.33, la jumate la halba de 1L sau la PET de 2L. Nu mai zic de faptul ca ceea ce consumam noi ca “bere populara” e o penalitate de mare clasa.
Cand am fost in Olanda si am vazut cum e Heineken-ul sau Amstel-ul de la mama lui am crezut ca m-a lovit cineva cu ranga direct in moalele capului. Avea buchet ca vinul frate. Iti venea sa o deguisti si sa o sorbi picatura cu picatura ca sa ii simti savoarea.
la inceputurile Becker Brau-lui, in locatia din spatele Casei Poporului imi aduc aminte ca am baut prima oara bere nefiltrata. M-am indragostit de ea! Sigur ca dupa aceea am aflat, gustand si alte beri nefiltrate, ca aceea era una slab calitativa. Cititi mai multe…»

Dar la VOCE se schimba ceva servere si dureaza pana se propaga toat informatia. asa ca nu va speriati. Apar usor, usor! Insa astazi stau cu burta la soare si halesc un KIL de cirese, ceea ce va sfatuiesc si pe voi!
L.E. Ahaaa! Deci, dupa cum scrie la Buddha, utimele doua articole nu vor mai aparea… Atunci daca sunteti careva pe aci’ care ma cititi pe READER, dati-mi va rog frumos si mie un mail cu ele la manea punct andrei @ gmail punct com. Mersi fain!
(Sursa imaginii BlogTomi)
Andrei…
KIP IN TACI