Parerile Artistului in Blogosfera

Sal’tare
La mine recunosc din prima, ca cinema-ul imi va fi mereu aproape. Sigur ca recunosc, in acelasi timp, ca ma si uit la filme fie pe calculatorul personal, fie la DVD-uri la pretenari. Insa nu e ca la cinema. Si daca tot v-am zis care e preferintza mea, hai sa va lamuresc si eventualul “DE CE?”, care sta sa va iasa pe gura. Si o sa le scriu “cu alineat de la cap” (ca doar sunt injiner, ce mama naibii):

• Pai daca iti duci gagica la cinema, ea se simte bine, ca o scotzi si pe ea in lume (nu numai la bodega aia din coltzul strazii si la cofetaria aia de doi lei de langa parc) (bila alba pt asta, de la ea)
• Daca nimeresti in prostia ta (aia mare!) si un film romantic, deja gagica isi face ganduri mari (alta bila alba; dar probabil, din punctul tau de vedere si o bila neagra de la tine pentru tine (ca nu prea ai chef de relatii stabile), da’ acu’ asta este; las’ ca o rezolvi tu)
• Dupa care (presupunand ca nu esti o mica lepra de barbat, care vrea de la femei… un singur “ceva”) are si gagica (in acest caz fericit) cu cine sa discute despre tema filmului si alte alea (Auleoo alta bila alba! Frate iti iei nasul la purtare !)

Cititi mai multe…»

Sal’tare
Din cand in cand imi place sa iau Formula As in mana si sa ma pierd in paginile ei. Asa s-a intamplat si ultima oara, cand stateam si asteptam la doctor. Era una veche si ingalbenita pe acolo. Insa articolul asta despre Amalia Rodrigues, mi-a adus aminte de muzica ei ce sade ascusa pe unde printr-un colt al calculatorului meu. Si pentru ca articolul respectiv nu era despre ea, ci despre Misia, am vrut sa stiu mai multe despre dumneaei.

• Muzica ei ascultata fie in masina, fie la servici in timp ce muncesc, parca imi toarna energie in vene. Insa in acelasi timp imi da o liniste interioara superba. Are ceva de mama grijulie in voce, pare o sfanta, venita pe pamant ca sa ne faca mai buni. Va mai spun cate ceva despre tanti Amalia, insa inaite de asta, hai sa o si lasam sa ne cante si incante pe fundal. Asa ca dati PLAY, unui mic playlist pe care l-am facut de pe YouTube

Cititi mai multe…»

Sal’tare
Am fost odata ca niciodata, un om mic care descoperise netul. Ei si odata cu descoperirea netului am descoperit ulterior si e-mail-ul. Si primul cont pe care l-am avut, a fost la kappa. De ce tocmai aici ? Daca o sa ma intrebati, nici eu nu stiu! Ce stiu insa sigur, e ca acest frumos cont mi-a fost aproape cam toata facultatea si un pic dupa. Era perioada aia cu dial-up, perioada aia in care reuseam la Net Cafe, in 10 minute sa trimit vreo 10 mailuri cu atasari de documente (ca era taxat netul acolo, la minut, nu la ora ca in alte partzi, pe undeva pe la Kogalniceanu). Perioada in care credeam ca ma voi anagaja la mama zmeilor (tocmai pe langa Campina, undeva pe DN1). Ei si uite ca din navigare in navigare i s-a cam luat baiatului de contul de la Kappa. Auzise si de messenger. Asa ca iata cum acesta casutza, care ii fusese aproape, la bine si la greu, destul de mult timp, a cazut in dizgratie si a fost lasata in voia spamului. Mai intram eu la 2 sau 3 saptamani sa o mai curat, dar deja devenise ca o fata batrana si fara zestre (pe deasupra), pe care nici un pretendent nu o mai vrea. Cititi mai multe…»

Sal’tare
Prosti si nesimtiti, gasim destui in viata publica romana, insa uite ca unii chiar ne iau de prosti si cred ca o sa incepem sa plangem daca vin la TV cu povesti lacrimogene de tip telenovelistic. Pentru ca in fond si la urma urmei, cam asta face si Miron Cozma in interviul asta din Gandul.

• Nu se poate frate, dupa ce parinti sau colegi de ai nostri au fost batuti cu bestialitate si dupa ce mai direct sau mai voalat Iliescu a recunoscut ca e (macar in parte) vinovat de batele pe care si le-au luat cei care credeau in ’90 in Piata Universitatii in dreptate si libertate, sa vii si sa spui cu nonsalanta ca tu esti SOLUTIA pentru Romania.
  Poti tu sa faci si Partidul Muncitorilor Harnici, si mai poti fi frate cu Lech Walesa pe linie materna, ca tot nu te votez
• Plus ca ala a luat un premiu Nobel pentru Pace, frate! Deci repet inca odata PACE! In nici un caz vreun premiu numit BATA DE MINER JMECHER sau PREMIUL VALEA JIULUI. Citat de acolo:
  

  E vorba de toata lumea care munceste. De la acela care munceste în productie, de profesorul care munceste în universitate, de dumneata care muncesti in presa. De noi toti

  Cititi mai multe…»

Sal’tare
(Image Source Thestemcellblog.Com)
Tabloul are in el o familie formata la tara, undeva aproape de Bucuresti, in comuna Jilava. Oamenii stiu ce-i munca la camp si au inteles ca FARA nu se poate sa reusesti in viata. Fac naveta cateva zile pe saptamana de la apartamentul din Bucuresti, la tara, ca sa intretina ce au acolo. Nu le e rusine sa mearga cu vaca sau sa sape in gradina. Dupa revolutie, au crezut ca fac o afacere din agricultura si s-au apucat serios de treaba: 2 vaci, cateva hectare cu grau, porumb si cu orz. Nu dadea mereu cu mult plus, dar dadea. Si-au luat si o suta de gaini. Ouale se vand bine prin bloc sau pe la cunostinte. Se mai intampla sa mai si ramana. Da’ acu’ asta e! Odata pierzi, odata castigi! Asta-i viata! Ce au uitat ei e ‘cum sa se distreze”. Nu vad decat serviciul la care spun SA TRAITI SEFU si “mini-afacerea de la tara”. Si totusi viata aia pe care si-o doreau ei din afacere: ADICA LINSITE, PLIMBARI, CINE ROMANTICE LA RESTAURANT! nu si le-a putut indeplini Asa ca odata cu venirea “febrei” VINDEM PAMANTUL (care aici in jurul Bucurestiul, parca a fost mai acerba decat oriunde) iata-l si pe “afaceristul nostru” hotarat sa scape de munca si sa se imbogatesca. Cititi mai multe…»