Parerile Artistului in Blogosfera

Sal’tare
Daca o sa auziti bormasini si ciocane la voi, sa stiti ca e de la mine! Reorganizez “caminul asta mic”. Dupa cum puteti vedea usor, mi-am plantat niste copacei si sper ca in curand sa dau si cu lavabila. E greu sa o iei de la zero cu bvlogareala, insa sper ca la final sa iasa un blog frumusel si sa imi fie drag sa scriu din ce in ce mai mult pe el. Dupa aceea o sa vedeti ca o sa am si niscaiva invitati care sa vorbeasca despre mine. Cititi mai multe…»

Sal’tare
Am vazut ieri la Bobby nebunia asta cu “CE-AI FACUT CU PRIMUL SALARIU?“. Tre’ sa recunosc ca a fost o experienta interesanta! Dupa o vara intreaga de alergat, intre anul 2 si 3 de facultate, m-am ales cu foarte putini banuti: 1 milion si 100 de mii de lei vechi. Insa mie mi se pareau foarte multi, pentru ca erau primii munciti de mine. Sigur ca daca stau foarte bine sa ma gandesc, nu au fost atat de importanti banii, cat prima experienta acumulata in vanzari. Eram un simplu comis-voiajor, ce vindea servicii si produse de telefonie mobila. Insa fara ca cineva sa imi explice cum se face, am inteles ideea de triere a clientilor si “mirosirea” posibilior clienti si eliminarea celor care nu ofereau perspective. Insa nu am ajuns sa perfectionez ideea, ca m-am si vazut obligat sa renunt la job. Dar sa revin! Din acel prim milion si o suta de mii mi-am luat in ordinea urmatoare: un croissant, un strudel cu mere, o sticla de apa minerala de 1 litru si jumatate si patru casete cu Tudor Gheorghe. Casete pe care le mai am si acum! Nu le mai ascult, ca doar am reusit sa iau de pe net toata discografia “maestrului”, insa mai sterg din cand in cand praful dupa ele si imi aduc aminte de acea vara si acea multa alergatura dupa acei banuti. Apropo, daca tot mi-am adus aminte de vara aia, Cititi mai multe…»

Sal’tare
Dupa cum se poate observa usor ARTISTU’ a crescut maricel si si-a schimbat casa. Acum il gasiti mult mai usor la ARTISTU.RO. Nu va speriati, ca nu s-a paruit cu Familia Voce. Noua casa e tot in “mahalaua” lor! Dopar ca asta e cu etaj si ami impozanta. Ca doar asa face orice blogger care se face maricel si care vrea sa insemne ceva in blogosfera. Nu va spun ce nebunii am in cap pentru viitor, odata cu schimbarea “caminului”, dintr-un simplu motiv: PENTRU CA NICI EU NU STIU PREA BINE CAM CE SCHIMBARI AM DE GAND SA FAC! E CALR CA IN PRIMUL RAND VA TREBUI SA SCHIMB FORMA, ADICA TEMA BLOGULUI SI MAI APOI IN FUNCTIE SI DE TENDINTELE BLOGOSFEREI VAD INCOTRO MA INDREPT! Cititi mai multe…»

Sal’tare
De mult timp imi sta ideea asta in DRAFTS si asteapta sa iasa la suprafata si sa umple pagina. Insa uite ca pana acum nu a avut sansa sa se afirme. Asa ca hai sa nu mai bat campii si sa intru rapid in subiect. Totul a pornit de aici si de la ideea lui Miry, ca doar cei cu talent se apucau de rock/muzica. Eu supralicitez la ideea asta si zic:
“DOAR CEI CU TALENT SI CU REALA PASIUNE SE OCUPAU IN GENERAL DE MUZICA LA VREMEA ACEEA!”
Nu exista calculatorul si playback-ul si lumea nu stia de muzica, decat cu un microfon in mana si/sau cu instrumente. Plus ca pentru actul artistic exista un anumit respect. Era clar (asa cum unora dintre noi ne este clar si acum), ca muzica e doar pentru niste ALESI. Cele pe care e scot eu la dus se pot numi sunete, insa niciodata nu le vom putea numi MUZICA, pentru ca nu impresioneaza placut pe nimeni.
De ce e atat de diferita MUZICA de azi fata de cea de ieri? Pentru ca acea MUZICA era a unei generatii care citea, care era influentata de idei REVOLUTIONARE, care credea in moartea PREJUDECATILOR si care se chinuia sa schimbe (prin muzica ) mentalitati. Era (daca vreti) un fel de MAKE LOVE NOT WAR (in varianta MAKE MUSIC NOT TALKING).
Sau poate imi place mie prea mult muzica veche si de aia ii tin atat de mult partea? Cititi mai multe…»

Sal’tare
(N.B. Picture is taken from Dso Iastate)
Ma gandesc mereu la ideea de siguranta. Ati vazut ca de multe ori ne aducem amintre cu placer de vre,urile cand nu aveam responsabilitati si cand VIITOR nu insemna decat “Ce faci in uikend?” sau cel mult “Unde merge la vara in vacanta?“. Era frumos sa facem nebunii si sa nu ne pese prea mult de imagine. Scopul era distractia! Insa uite ca oadat cu cresterea dorintele se schimba si dai (cu mai multa sau mai putina placere) siguranta pe nesiguranta si iti iei responsabilitati in carca. Pentru ca inveti clar ca RISCUL si NESIGURANTA sunt cheia catre succes. Si acum hai sa ne punem intrebari vis-a-vis de EA si sa o descoasem, daca tot am adus-o in discutie! Cititi mai multe…»