Parerile Artistului in Blogosfera

Sal’tare
(N.B. Poza e luata de la ArhiMag)
Iata ce stire frumoasa citesc acum ceva timp: FOSTELE BAZE MILITARE VOR DEVENI PARCURI. Daca ar fi sa mai fiu copilul inocent de acum cativa ani buni si sa mai cred inca in intentiile bune ale clasei politice, poate ca mi-ar da si lacrimile de ce gest frumos fac ei. Insa revenind in secunda urmatoare cu picioarele pe pamant imi dau seama ca nu e decat o mica scorneala electorala. Si ca sa fiu “avocatul diavolului” am sa ii spun asa politicianului nostru care s-a gandit la masura asta superba:
“Pai cum sa lasi tu sa scape terenuri cu un potential imobiliar atat de mare ca cele ale armatei printre degete doar ca sa le faci prostilor care te-au ales parcuri? Ba nene politician, eu nu te vad asa fraier. Ai putut tu sa faci nevazute flote, banci sau intreprinderi mari si te incurci de vreo cateva sute de terenuri cu potential imens. Sper ca postul asta sa te trezeasca la realitate”.
Aaa era sa uit. De ce zic ca “sunt goale la interior”. Pai voi credeti ca toate aceste terenuri nu au buncare serioase prin care la o adica poti baga si metroul, ca sa nu mai sapi alte tunele? Va spun ca sunt mai mult ca sigur. Uite un fost coleg, care acum e plecat prin tarile calde, imi spunea ca sunt rare unitatile militare sau terenurile armatei care nu ascund sub ele asemenea minuni. Asa ca acestea de ce sa fie exceptia de la regula!
Andrei…
KIP IN TACI

Sal’tare
Hai sa va arat bucati din realitatea bucuresteana cu rock pe fundal si la final…

La intersectia de la Orhideelor unde faci drepta venind dinspre Carrefour sa intri pe Splai un nenea cu un BMW vrea sa se bage inaintea coloanei care face la dreapta. Logic ca nu il las ca parca vad ca aici impietresc in intersectie ca in spatele lui mai e o dubitza si mai sunt si pietonii care astepata doar culoarea verde a semaforului ca sa se buluceasca. Trecem de intersectie si eu si nesimtzitul cu BMW. Apoi omu’ intra langa mine scurt si trage de volan sa ma sperie. Evident ca imi ingheatza sangele in vene, dar continui sa merg linistit. NU franez, nu accelerez ci doar merg linistit. Cum de mi-am gasit linistea cand vedeam bolidul venind spre mine? Cititi mai multe…»

Sal’tare
(N.B.Poza e luata din Viva)
Azi am chef sa va vorbesc de filmul romanesc. Dar nu voi sta sa va zic despre clasice gen Morometii, Ciuleandra, BD-uri si altele. Am chef sa ma gandesc la filmul nou. E adevarat ca in ultimul timp e cam putin si cateodata slab din punct de vedere valoric. Insa asta e lumea actuala. NU poti ca actor tanar si sa iti alegi tu regizorii, te aleg ei pe tine. Daca vrei sa mai halesti ceva, faci si diverse compromisuri. Insa dupa succesele lui Cristi Mungiu s-ar parea ca UNII DIN COPII MINUNE ai cinematografiei romane, au mai prins macar putin curaj. Iar asta e bine. Nici actorii nu stau foarte rau! Cei mai multi dintre ei joaca multe roluri in engleza si se formeaza impreuna cu regizori care sunt din alt mediu. “Gusta” din alte feluri de a face cinematograf.
GATA! Nu va mai zic mai mult, ci las unul din exponentii generatiei tinere ai “actoricimii romanesti” sa isi dea cu parerea despre ultimul film al lui Nae Caramfil (o minune de film zic unii) si despre cinematografie in general. Cititi mai multe…»

Sal’tare
Stau si va vorbesc de stari, de atitudini si alte prostioare de genul asta si ma descopar pe mine, din cand in cand, cazand in galeata cu noroi. Cum asa? Pai la volanul Niculinei mele dimineata am gasit un CD ce avea scris pe el cu carioca – MANELE 2003. Sigur ca nu m-am putut abtine, mai ales ca imi plac (din cand in cand). Si iata ce mi-am reamintit de acolo, cu un zambet laaarg pe fata: Cititi mai multe…»

Sal’tare
Astazi e ultima zi la actualul loc de munca. De Luni ma veti gasi cu serviciul pe undeva prin comuna Bragadiru. Si credeti-ma ca m-a cuprins un fel de melancolie blegoasa. Asta e al treilea loc de munca. Am mai fost trist si cand am plecat de la celelalte, insa aici parca e mai cruda despartirea. Eee sigur e si timpul de trei ani petrecuti aici (cel mai lung job de pana acum) de vina pentru “feeling-ul” asta de acum. Imi trec prin minte acum tot felul de momente. Primele contacte cu colegii, primele iesiri la bere cu ei, acel superb Strategy Meeting din Olanda, mutarea de la vechiul sediu la noul sediu. Si uite cum prin minune acum nu imi aduc aminte nici una din “relele” intamplate in acesti 3 anisori. Bine zice mamaie: “MAICA, DACA NU AR FI UITAREA, AM MURI CU TOTII REPEDE!” Asa si cu mine acum. Parca toate raportarile facute inainte sa iau hotararea de a pleca si toate avantajele nu mai conteaza. Acu’ o lacrima sta sub gene si parca vrea sa iasa si sa imi spuna nu pleca. Cititi mai multe…»