Parerile Artistului in Blogosfera

Sal’tare
Dap, asta isi doresc muncitorii aia de pe santier care lucreaza cu carca toata ziua.
Iar dupa o zi de tinut flexul, pila, pensula si bormasina in mana ii inteleg ! Ce “pana mea de corb” sa iti doresti ! Dupa un asemenea tratament, poa’ sa vina si mama lu Kant, a lui Eliade, a lui Hegel sau alu Cartarescum, cu o carte super misto, ca singurul lucru pe care i-l vei spune, chiar cititor fervent fiind, va fi:
BINE, BINE APRINDE SI TU FOCUL LA GRATAR CU EA !
Andrei…
KIP IN TACI

Sal’tare
Adika dragi baietzi si fete, daca erati invatati sa primiti noutatile de la mine de pe blog (cand eram pe blogspot), iata ca am reusit sa creez aceasta optiune si aici, pe noul blog. Asa ca e liber la abonari !
Andrei…
KIP IN TACI

Sal’tare
* Da-mi Doamne piste de bicle, ca in Olanda, Franta sau Belgia, si nu mizerii trase cu var pe trotuarul deja existent si nici magarii ca cele facute de primarele sectorului 3, cu pista ca in tarile europene, la intrarea in IOR si cu linii trase cu vopsea in continuare
* Da-mi Doamne gura uscata, ca sa nu am cu ce sa ii scuip pe “deshteptii” care striga “Salut ba, carne de tun !”
* Da-le Doamne ochelari alora care imi deschid portierele in fata (cred ca intentionat, cateodata)
* Da-le Doamne minte soferilor de autobuz sau troleu, care imi spun deseori: “BA BAIATULE, LASATE DE SPORTUL ASTA PERICULOS, CA NU O SA AI VIATA LUNGA ! TOT O SA GASESTI TU NISTE ANVELOPE PE CARE SA TE MULEZI !
* Da-mi Doamne calm si intelepciune ca atunci cand voi deveni motociclist (caci voi deveni, ca nu mai rezist mult sa dau la pedale), sa nu imi amintesc de vremea cand eram biciclist si sa incep sa rup oglinzi sau sa nu imi dea prin minte sa imi pun pinteni si sa le las linii pe frumoasele masinutze in care se cred zmei, dragii mei colegi de trafic, “soferii inconstienti”
* Da-i Doamne sa nu aibe Radu dreptate si sa ajungem si noi ca vienezii. Insa io momentan impart doza lui de scepticism !
* Da-le Doamne parlamentarilor, politistilor, primarilor, ce sa mai tura-vura, intregului aparat functionaresc de la noi mintea cea de pe urma, pentru a intelege ca transportul pe 2 roti (indiferent ca e motorizat sau nemotorziat) e cea mai viabila solutie pentru rezolvarea aglomerarii urbane actuale.
* Da-i Doamne Sidoniei, putere sa mearga cu bicicleta in continuare si sa nu se lase, pentru ca dupa parerea mea i se potriveste stilul de a fi si de a se exprima, cu ideea de bicicleta si cu ideea de libertate pe care ti-o ofera in general mersul pe doua roti.
* Da Doamne sa o elibereze pe doamna “banda pt biciclisti” ! (De ce zic “elibereze” ? Pai uite Gramo ne arata aici, ca cica au arestat-o !) si da-le Doamne ochi sa vada si motivatiile atat de bine scrise la Ana Pobleanu pe blog.
***
Gata cu rugaciunea ! Va urez “sa bicicliti bine” !
Andrei…
KIP IN TACI

Sal’tare

,,, de haina sufletului si va povestesc, cum am aflat, cum m-am indragostit si de ce inca imi place folk-ul !
Era friguroasa iarna a anului 1995 cand trecand prin Piata Romana am vazut un afis alb-negru (genul astora din Regie, “vand frigider…”) pe care scria Festival Folk – Om bun si cu litere mici, cei care sustineau recitalurile. Atunci era prezentator Eugen Cristea, pe care unii dintre spectatori in strigau Magarushule (datorita emisiunii pe care inca o sustinea, “Feriti-va de magarus !”).
Ei bine atunci i-am vazut si m-am indragostit iremediabil de muzica lui pe Valeriu Sterian (sau Vali Sterian asa cum il stie lumea), a lui nenea Alifantis si altii. Sa nu uit de Andries si al lui Cascaval ! Sigur ca cele mai interesante erau “vorbele” despre politicieni, povestirile despre cum era Piata Universitatii si multe altele… Apropo daca tot v-am spus de ei hai sa va si dau o portie de Vali Sterian. O melodie pe care imi place sa o ascult de multe ori dimineatza cand vin la servici si vreau sa incep ziua misto – Viata la bloc.

Si langa el, tot cu acelasi efect, Postalionul lu’ nea Alifantis…

Si acum sa revenim la firul povestii. De la acel Om Bun am inceput sa fiu mai atent la discurile tatalui meu. Mda uita si Phoenix ! Interesant ! A coincis misto perioada asta cu aparitia Pasari Colibri. Si iata cum am inceput io sa descopar ce misto sunt Vintila sau Baniciu ! Uite si discul cu Secunda 2, dar mai ales cel cu secunda 1 pe care il gasesti greu.
Si nu ma pot abtine sa nu arunc acum Frunza, melodie pe care am o cantam cu gasca din vremea aia la greu…

Era o emulatie atunci ! Sigur ca de vina era si faptul ca in acea perioada am gasit un o gasca, intr-o organizatie non-guvernamentala care vroia sa faca lucruri frumoase. A tinut trei ani frumosi ! Din clasa a X-a pana in a XII-a si a fost superb. Acum am descoperit “roackerii” din Cismigiu, am aflat de Toamna si Primavara baladelor, am vazut ca fetele sunt morte dupa chitaristii cu parul lung si am vrut sa fiu si io unul. Dar am esuat bine de tot, ca cica urechea mea muzicala lipseste total, iar de par lung nici nu poate fi vorba, ca arat de parca am fost dezgropat de curand. Asa ca am ramas doar cu visul de a fi chitarist si pletos. Tot prin clasa a zecea am descoperit si Vama Veche (satul) si nudismul acolo. Dar nimik din ce e acum nu se poate compara cu ce era atunci. Erau doar o terasa La scoica si un magazin alimentar, La Mariana. Erau profi e pe la facultati, oameni de litere, ingineri, economisti si ziaristi pe acolo si toti aveau un lucru in comun. Vroiau sa fie liberi ! Vroiau sa scape de inhibitii si sa nu mai accepte conventii ! Iar nudismul, chitara, vodca-cola, berea ieftina si focul de tabara oferea un mediu prielnic sa se intample toate acestea. Si apropo ca vorbeam de Pasarea Colibri si de trecerea mea catre Phoenix, acolo pe plaja am descoperit un album, care mi se pare cel mai bun al lor, numit Cantofabule si din care , atunci in Vama am auzit pentru prima oara aceste doua melodii Sirena si Delfinul…
Sirena

Delfinul, dulcele dulful nostru

Aaaa si apropo de acest concert nu am sa uit doua faze legate de concertele celor de la Phoenix.
Prima este de la un concert din preajma Craciunului anului 1999 in care am inghetzat greu de tot la concertul lor din Piata Revolutiei, insa a meritat din plin. Asa reprezentatie nu am ami vazut dupa aceea si mai ales, datorita faptului ca era frig, acolo erau doar cei care iubeau Phoenix-ul si absolut toata lumea stia versurile melodiilor si canta din tot sufletul. Va spun io sigur, ca azi nu veti mai gasi astfel de concerte.
Iar cea de-a doua faza e de la un concert (tot gratis si tot in Piata Revolutiei), in care in deschidere a cantat UniK. Ei bine atatea degetele mijlocii, aratate unei “guriste” si asa un recital acompaniat cu frumoase strigaturi de “Huooo”, nu cred ca am mai vazut si nici nu cred ca voi mai vedea !
Si mai sunt tot de pe atunci alte editii la Om Bun ! Chitari si beri in Herastrau !
Dupa aceea a urmat facultatea, a urmat o perioada cu alt ONG. Superba perioada aia. Acum am avut ocazia sa il vad mai des la Festivalurile Prieteniei organizate de acel frumos club am auzit cele mai frumoase recitaluri cu Seicaru si Ducu Bertzi.
Si pentru ca vorbaraia prea multa, nu face doi bani, hai sa va mai omor cu doua melodii tari. Mai intai o sa il am pe nea Seicaru cu un Bilet lui de tren. De ce imi place asa de mult melodia asta ? Pai ea imi aminteste de o excursie (gen tur al Romaniei prin cateva orase importante ale Romaniei). Eram vreo 20, in clubul de care va vorbeam (numit Societatea pentru Cultura Oameni si Prietenie) ! Eram superbi si credeam ca putem rasturna pamantul…

Iar de nenea Ducu imi aduc aminte ca la un moment dat, la unul din recitalurile lui, atat de impresionat a fost el de faptul ca toata sala ii canta melodiile la unison, incat a lasat chitara jos, a indemnat publicul sa cante in continuare si la sfarsit ne-a aplaudat !
Melodia era superbul Foc Vanat…

Nu vreau sa uit sa va spun de serile de teatru studentesc. Era si acolo o emulatie. Era ceva care te facea sa te simti un perpetuum mobile. Tinerete si optimism, ce sa ii faci ! Si uite ca s-a terminat si cu facultatea. Am plecat si de la organizatie si am descoperit muntele ! Cam tarzior zic io, ca altfel ar fi stat lucrurile daca aveam si io vacantele la dispozitie pentru drumetzii montane si pentru catzarare. Da acu asta e. Acum am descoperit muzica cabanelor si oamenii care o fac. Era perioada in care am descoperit Expiratul si serile lui de Luni. Perioada in care se strangeau gramada de muntzomani prin Curmatura si Caraiman si cantau la greu. In Curmatura n-am reusit sub nici o forma sa ii prind. Insa din perioada asta am vreo 2 giga de melodii. Si daca tot m-am laudat hai sa va si ofer doua mostre ! Si daca ii intrebati pe cei cu rucsaci in spate, care alearga catre personalul de sambata de la sase dimineata, care ar fi cei mai buni de ascultat, ca o mostra clara de “muzica de munte”, o sa va spuna cu siguranta fara sa clipeasca un singur nume KARMA. Asta va dau si io acum…
Singuratic… este cea auzita cel mai des pe tren…

iar Colinda trista este cea care imi place mie cel mai mult de la ei…

La asta cu muzica de munte, cred ca am sa revin. De ce ? Pai daca ma apuc sa zic cate ceva mai umplu un post si un playlist. Asa ca o lasam pt viitor. Si daca tot am ajuns aici mi s-a facut pofta de plimbari virtuale si de visat. Insa nu acum… ca sa nu incurcam borcanele !
Ia sa va vedem voua va place folk-ul ? Sau va plac alte genuri (din astea de suflet) ? Ce ? Mi-ar fi placut sa transform nebunia asta de articol de azi intr-o leapsa, insa o las la latitudinea voastra. Ia sa vedem o luati careva, o rezolvati si o dati mai departe ?
Andrei…
KIP IN TACI

Sal’tare

Va aduceti aminte ca pe vechiul blog, pe blogspot, v-am dat odata niste muzichii de duminica… Uite ca azi iar m-a apucat cheful ! Ce daca e miercuri ? Inchideti ochii si imaginati-va ca sunteti unde vrea muschiul vostru si ascultati un Besame Mucho – Tino Rossi

Si pentru ca in filmele vechi, cu dans la final, am “vazut-o” de muuulte ori si am chef sa o vad si sa o ascult si acum: Nazareth – Love hurts…

Desi toate melodiile de azi, cineva ar putea spune ca sunt triste, sa stiti ca mie unul imi provoaca zambete. Sigur ca zambetele sunt datorate amintirilor. Iar asta imi aduce aminte de o excursie cu clasa din Liceu si de o fata Amalia… nice girl ! Chiar ce o mai face ? Pe unde o mai fi ? Cat timp io imi mai pun intrebari, voi treceti si ascultati – Black – Wonderful life…

Iar asta imi aduce aminte de televizorul Diamant a lui nasu’meu si un joc inclus in el, un fel de Arkanoid sau Betty (o minge lovea un perete si trebuia sa o prind). Avea un joystick cu doua butoane, care pentru vremea lu Ceausescu mi se parea ceva BESTIALLL frateee ! Iar melodia e Mother -John Lennon

Asta imi aduce aminte de primul meu CD bulgaresc cumparat in anul I de facultate. Eram foarte fericit, ca din primele burse (si singurele pe toata facultatea, ca dupa aia a inceput sa imi placa berea la Matolu’ si pizza in Maxx), mi-am luat si io un casetofon cu CD. Iar primul CD cumparat a fost Smokie ! Ma batea gandul sa va dau o “Alice…” de acolo, dar e mult prea ascultat, asa ca am ales I’ll Meet You at Midnight – Smokie

Cand il aud pe nenea asta imi aduc aminte de Chinezul ? Nu v-ati dat seama cine e ? Nu va mai aduceti aminte serialul ? Charles Aznavour, mai dragelor si dragilor, iar melodia e Bonne Anniversaire.

Ba nu se poate ! Uite inca o melodie care imi aminteste de o “indragosteala”. Pe ea o chema Irina. Era mai inalta ca mine. Eram asa un cuplu ciudat ! Eram amandoi niste begginer-i si tremuram, ca vrabiile, nestiind ce si cum sa facem. Mangaieri stangace, incercam sa ne tinem in brate si parca vroiam sa opintim de jos niste saci cu nisip. Ce dementza ! A durat vreo luna. Dar stiti cum e in adolescentza, ti se pare ca a fost o vesnicie ! Care e melodia ? Seasons in the sun – Terry Jacks

Si gata, emisiunea de azi se apropie de final. Mai am doar 2 melodii ! Prima este inceputul meu in Deep Purple si cred ca nici nu se putea melodie mai buna. Si mai mult, mi se pare pentru stilul acelor ani si cea mai reprezentativa. Un tablou al strigatului “revolutiilor si revolutionarilor” de atunci.

Si finalul e ca si finalurile de petreceri ! Cu sticlele in brate, cu gagicile toate dormind intr-un dormitor si noi in sufragerie sau in fata blocului urland:
No woman, no cry (nenea Bob Marley).

Aici emisiunea so gatat ! Daca v-a placut lasati mesaje pe adresa redactiei ! Va asteptam la urmatoarea !
P.S. Am luat o piatra in gura, ca asta e prima emisiune pe VOCE.RO !
Andrei…
KIP IN TACI