Un fel de “Fat Frumos”, dar mai putin norocos – MIC.RO

Sal’tare

Acum vreo 2 saptamani va aratam poza asta pe Facebook si va spuneam ca pentru mine Mic.Ro a insemnat o REALA SCHIMBARE.

Si nu e despre cine detinea Mic.Ro sau pentru cine avea interes sa il sustina, ci despre o realitate simpla:

Aparitia acestui tip de magazin a obligat magazinele de cartier sa isi schimbe fata. Unele din ele aratau inca precum vechile Alimentare de pe vremea comunismului, pentru ca functionau in foste locatii ale lor. Si patronii lor nu aveau chef sa faca schimbari, doar de dragul de a le face. Insa aparitia MIC.RO a atras lumea si celelalte magazine au fost fortate de imprejurari sa creeze “rebranding” pentru a nu pierde clienti. Asta daca vorbim de micii comercianti.

Insa au existat schimbari majore si la nivelul comerciatilor mari, de tip hypermarket, care au inteles ca retelele de acest tip ii pot ajuta sa imparta marfa si sa creeze tipuri de circuite, foarte interesante. Si uite asa au aparut lanturile LA DOI PASI sau LA UN PAS

Acum intelegeti la ce ma refeream. Si sunt sigur ca schimbarile au fost mai multe si la nivelul comerciantilor din provincie. Insa nu am stat sa cercetez mai adanc problema,insa mi-ar face mare placere sa ascult povesti despre asemenea schimbari pe care le-ati vazut voi prin tara.

Andrei
KIP IN TACI

Sursa imaginii – Ovidiu Militaru

Rugaciunea Loganului

Sal’tare
Loganar cum sunt, uite ca am primit si eu poezioara asta de la colegi:
***
Inger, ingerasul meu
Ce mi-ai dat un LOGAN sa fie al meu
Fii cu mine daca-ti pasa
Protejeaza a mea chiuloasa
Si ma apara mereu
Mai ales la ITP
Fa sa nu-mi indoi in viata
Cuvioasa bara fata
Si sa vad girofare
In sfanta retrovizoare
Fa sa zbor ca avionul
Sa nu-mi ard la far xenonul
Si fereste-mi de pacate
Sfanta tractiune fata!
Amin!

Andrei
KIP IN TACI

Sursa imaginii – YouTube

Taranii, iar DRAGII de tarani!

Sal’tare

Acum cateva zile va povesteam despre minunea aceea de Cutia Taranului si despre multiplele avantaje ale acestei idei. Ei bine astazi vad la ei un superb articol din Viitorul Romaniei despre un olandez si o americanca, “cazuti din cer”, la poalele muntilor Vladeasa in satul Alunisu.

Ce fac ei acolo? Uite invata oameni din toata lumea cum se foloseste o coasa, cum se mulge o vaca sau o capra si cum se construieste un cuptor de paine, in cadrul unei scoli numite The Transylvania School of Self Sufficient Living. Si cred ca nu ar trebui sa ne fie rusine nici noua, celor care am avut copilarie cu “bunici la tara” sa trecem pe acolo. De ce? Pentru ca agricultura “predata de bunicii si parintii nostri” nu mai e in raport cu vremurile pe care le traim si mai ales nu mai e in concordanta cu ideea de a agricultura fara sa “suparam” pamantul si natura, in general.

Si daca nu ati inceput deja sa cititi articolul pe care vi l-am lasat mai sus, va mai “ispitesc” cu inca o zicere, pe care imi aduc aminte ca mi-a spus-o unchiul meu sas de la Brasov prin anii ’90, cand eram la cosit de fan:

Fiecare anotimp are rostul lui. Fiecare luna si fiecare saptamana are rolul ei. Fiecare zi are rolul ei. Daca ratezi o etapa, pierzi ceva important.

Deci si in agricultura asta “corecta” si “nedistructiva” secretul e acela pe care il tot repet de ani de zile pe aici pe blog: Echilibru si Perseverenta.

Lectura placuta si sa dea Dumnezeu sa ne redescoperim pe noi insine!

Andrei
KIP IN TACI

Sursa imaginii – Provision – The Transylvania School for Self-Sufficient Living